„Când îndrăgostiţii au luat peste tot foc, Se prind de mână Şi se aruncă amândoi Într-o verighetă Cu apă puţină. Este o cădere importantă în viaţă Şi ei zâmbesc fericiţi Şi au braţele pline de flori Şi alunecă duios Şi alunecă măreţ pe jos, Strigându-se pe nume ziua Şi auzindu-se noaptea. De la o vreme Li se amestecă ziua cu noaptea, Într-un fel de tristeţe deasă… Verigheta răspunde Tocmai pe tărâmul celălalt. Acolo este o plajă mare Plină cu oase îmbrăţişate, Care dorm cu albul lor ostenit, Ca nişte scoici frumoase Care s-au iubit toată marea.” Marin Sorescu, ”Baladă”
“Talk of an angel and you’ll hear his wings.” (Proverb)
31. Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru și la aceasta chiar vrăjmașii noștri sunt martori. 32. Că via lor este din vița de vie a Sodomei și din șesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți și bobițele lor amare; 33. Vinul lor este venin de scorpion și otravă pierzătoare de aspidă. 34. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Și nu sunt ele pecetluite în cămările Mele? 35. A Mea este răzbunarea și răsplățirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor și curând vor veni cele gătite pentru ei. 36. Iar Domnul va judeca pe poporul Său și Se va milostivi asupra robilor Săi, când va vedea că a slăbit tăria lor și că nu se mai află nici robi, nici slobozi. 37. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor și tăria în care nădăjduiau ei? 38. Unde sunt cei ce au […]
”Din lyra spartă a mea cântare Zboar-amorţită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormânt! Oare femeia pe care mie Dumnezeu sântul o-a destinat În patu-acela de cununie S-a-nfăşurat? O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte, Dar n-am văzut-o de când eu sunt… Oare amorul ce îmi zâmbeşte E în mormânt?” Mihai Eminescu, ”Din lira spartă”
16. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini și cu urâciunile lor L-au mâniat; 17: Adus-au jertfe demonilor, și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au știut, care au venit de la vecinii lor și pe care părinții lor nu i-au cunoscut. 18. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit. 19. Văzut-a Domnul și S-a mâniat și în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi și pe fiicele Sale, 20. Și a zis: îmi voi ascunde fața Mea de la ei și voi vedea cum va fi sfârșitul lor; căci neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie. 21. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu și au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta și Eu pe ei printr-un popor care nu e […]
”Ah meștere Ruben, zise el zâmbind — cartea ta într-adevăr minunată este!… numai de n-ar ameți mintea; acuma simt eu, călugărul, că sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsihoza lor. Bine zici cum că în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
11. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi și se rotește pe deasupra lor, întinzându-și aripile, a luat pe Israel și l-a dus pe penele sale. 12. Domnul l-a povățuit și n-a fost cu el dumnezeu străin. 13. Și l-a așezat pe înălțimile pământului și l-a hrănit cu roada țarinilor. I-a dat să scoată miere din piatră și cu untdelemn din stancă vârtoasă l-a hrănit; 14. L-a hrănit cu unt de vacă și cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a țapilor și cu grâu gras; a băut vin, sângele bobițelor de strugure. 15. A mâncat Iacov, s-a îngrășat Israel și s-a făcut îndărătnic; îngrășatu-s-a, îngroșatu-s-a și s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut și a disprețuit cetatea mântuirii sale. Vechiul Testament (Deuteronomul, 32:11-15)
“Unless they are off duty, no matter how wide it is, and even when it is sincere, a smile seems fake if the job description of the person who is smiling includes smiling.” Mokokoma Mokhonoana
1. „Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! 2. Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă. 3. Căci numele Domnului voi preamări. Dați slavă Dumnezeului nostru! 4. El este tăria; desăvarșite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu și nu este întru El nedreptate; drept și adevărat este El, 5. Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic și ticălos. Cu acestea răsplătiți voi Domnului? 6. Popor nechibzuit și fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel te-a zidit, te-a făcut și te-a întemeiat? Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tatăl tău și-ți va da de știre, întreabă pe bătrâni, și-ți vor spune: Vechiul Testament […]
7. Apoi a chemat Moise pe Iosua și înaintea ochilor tuturor Israeliților i-a zis: „Fii tare și curajos, că tu vei intra cu poporul acesta în pământul pe care Domnul S-a jurat părinților lui să i-l dea și tu i-l vei împărți în părți de moștenire. 8. Domnul Însuși va merge înaintea ta; El Însuși va fi cu tine și nu se va depărta de tine, nici te va părăsi; nu te teme, nici nu te spăimânta”. Vechiul Testament (Deuteronomul, 31:7-8)
”Mie n-ai voit să-mi scrii; am simţit în suflet o zguduire care semăna a începutul nebuniei; şi că nu mi-am pierdut minţile mă mir şi acum când îţi scriu… mă aflu încă teafăr, dar cu deznădejdea şi cu amarul în suflet.” Calistrat Hogaş
6. Fiți tari și curajoși, nu vă temeți, nu vă îngroziți, nici nu vă spăimântați de ei, că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine și nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi”. Vechiul Testament (Deuteronomul, 31:6)
”Un om în miezul zilei se razimă-n ţapină, Cu faţa încordată, îngândurat puţin, îşi şterge de pe frunte sudoarea de lumină Şi-i fumegă în spate cămaşa lui de in. Din ciutura-ngheţată el soarbe-o-nghiţitură, Apoi şi-ndreaptă paşii către păduri, tăcut. Şi ciutura păstrează sărutul lui pe gură Precum, sfioasă, fata, întâiul ei sărut.” Nicolae Labiș, ”Impresii din munți (Ciutura)”
17. Iar de se va întoarce inima ta și nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit și te vei închina la alți dumnezei și le vei sluji lor, 18. Vă dau de știre astăzi că veți pieri și nu veți trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l dă și pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul. 19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul și pământul: viață și moarte ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi. 20. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să asculți glasul Lui și să te lipești de El; căci în aceasta este viața ta și lungimea zilelor tale, ca să locuiești pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov că îl va da lor”. Vechiul Testament (Deuteronomul, 30:17-20)
”Foarte bine, timpul o să ne-o arate. Cum spune zicala: „Cu timpul şi taurul sălbatic intră-n jug„.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”