”Vara vieții mele” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe Vine vara, trece vara Ce-a fost verde s-a uscat Plâng prigoriile seara După ziua ce-a plecat Plâng prigoriile seara După ziua ce-a plecat Şi m-ajunge un dor de verde Verde crud bacovian Ce se şterge şi se pierde Vara în fiecare an Ce se şterge şi se pierde Vara-n fiecare an Parcă dorurile lumii S-au strâns ghem şi stau aşa Atârnate-n cornul lunii Jinduind la câte-o stea Atârnate-n cornul lunii Jinduind la câte-o stea Numai dorul meu aleargă Peste câmpuri aurii Şi se-ntreabă ziua-ntreagă Unde eşti, când ai să vii ? Şi se-ntreabă ziua-ntreagă Unde eşti, când ai să vii ? Date de la: lyricstranslate.com
”Rapsodii de primăvară” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe Sus, pe câmpul amorțit A trecut în taină mare De cu noapte risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint Stol bălai de îngerași Cu alai de toporași Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? Se-nalță abur moale din grădină Pe jos, pornesc furnicile la drum Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri făr’ de fum Pe lângă garduri s-a uscat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid Ferestre amorțite se deschid Să intre-n casă soarele și vântul De prin balcoane Și coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare Ies gospodinele Iuți ca albinele Părul le flutură Toate dau zor Unele mătură Altele scutură Colbul din pătură Și din covor Date de la: versuri.ro
1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit? 3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față? 4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta? 5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă. 6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș. 7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic. 8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor. 9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi. 10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric. 11. Stâlpii cerului se clatină […]
”Lumină lină” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe umină lină lini lumini Răsar din codri mari de crini Lumină lină cuib de ceară Scorburi cu miere milenară De dincolo de lumi venind Și niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină Lină lumină din lumină lină Cine te așteaptă te iubește Iubindu-te nădăjduiește Că într-o zi lumină lină Vei răsări la noi deplină Cine primește să te creadă Trei oameni vor veni să-l vadă Lumină lină lini lumini Răsari din codri mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor Lumină lină lini lumini Înstrăinându-i pe străini Lumină lină, nuntă leac Tămăduind veac după veac Cel întristat și sărăcit Cel plâns și cel nedreptățit Și pelerinul însetat În vatra ta au înnoptat Lumină lină leac divin Încununându-l pe străin Deasupra stinsului pământ Lumină lină Logos sfânt Versuri: Ion […]
1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis: 2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte. 3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui? 4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie? 5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El! 6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!” Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)
”Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază — Mă entuziasmează sublimul tău urcuş, Căderea ta în hăuri adânc mă întristează. Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc, Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe. Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.” Nicolae Labiș, ”Odă soarelui”
1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător? 2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot. 3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei. 4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă. 5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii. 6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului; 7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig. 8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile. 9. Cei dintâi smulg […]
”Dacă-i aceasta legiuirea soartei, Să aibă parte dragostea de chin, Să îndurăm ursita împăcaţi. Iubirea e-mpletită cu durerea, Cum e şi cu suspinul şi cu visul, Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă de la care a și dobândit conștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte singurătatea și mai mare.” Liviu Rebreanu, ”Ciuleandra”
1. Dar Iov iarăși a vorbit și a zis: 2. „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușă suspinele mele. 3. O, dacă aș ști unde să-L găsesc! dacă aș putea să ajung la palatul Lui! 4. Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri. 5. Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui. 6. și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta. 7. El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu. 8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc! 9. L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi […]
“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
1. Elifaz din Teman a răspuns atunci și a zis: 2. „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înțeleptul își este de folos lui însuși. 3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu ești fără prihană? Și care este câștigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină? 4. Oare El te pedepsește pentru cucernicia ta și pentru ea intră cu tine în judecată? 5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare și fărădelegile tale sunt fără hotar! 6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la frații tăi și smulgeai veșmântul de pe oameni și-i lăsai goi. 7. Tu nu dădeai să bea celui însetat și nu dădeai să mănânce celui flămând; 8. Cel cu pumnul tare cotropește pământul și cel cu trecere îl ia, în stăpânire. 9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale și brațele celor orfani tu le sfărâmăi. 10. Acesta […]
“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine şi inima mi-o prind de mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche şi ascult. Îmi pare că ţin în mâini o scoică, în care prelung şi neînţeles răsună zvonul unei mări necunoscute. O, voi ajunge, voi ajunge vreodat’ pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ?” Lucian Blaga, ”Scoica”
“Cât e de trist să fii om și să înțelegi viața mai puțin chiar decât lighioanele.” Panait Istrati, ”Kyra Kyralina, Moș Anghel”