”- (…) Şi aceasta este magie sfântă, căreia înţelepţii ar trebui întotdeauna să-şi închine viaţa, nu numai pentru a descopen lucruri noi, ci pentru a descoperi atâtea secrete ale naturii, pe care înţelepciunea divină le împărtăşise evreilor, grecilor și atâtor popoare antice, şi azi chiar şi necredincioşilor (şi nu mai spun câte lucruri minunate de optică şi de ştiinţă a vederii găsesc în cărţile necredincioşilor!). Şi pe toate aceste cunoştinţe o ştiinţă creştină va trebui să pună din nou stăpînire şi s-o ia înapoi de la păgâni şi de la necredincioşi tamquam ai iniustis possessoribus. – Dar de ce aceia care deţin această ştiinţă nu o împărtăşesc întregului popor al lui Dumnezeu? – Pentru că nu tot poporul lui Dumnezeu e pregătit să primească atîtea secrete, şi s-a întîmplat adesea ca deţinătorii acestei ştiinţe să fie luaţi drept magi ce au legămînt cu diavolul, plătind cu viaţa lor dorinţa pe […]
Citate, poezie și literatură
”Gingaş prinos al unei inimi calde! Nu se află feţe mai sincere decît cele scăldate astfel. E mult mai bine să plângi de bucurie, decât să te bucuri de lacrimi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“To find out what is truly individual in ourselves, profound reflection is needed; and suddenly we realize how uncommonly difficult the discovery of individuality is.” Carl Gustav Jung
“A sacrifice to be real must cost, must hurt, and must empty ourselves. Give yourself fully to God. He will use you to accomplish great things on the condition that you believe much more in his love than in your weakness.” Mother Teresa
”Maslul fusese săvârşit în mare taină, deoarece cardinalul, credincios obiceiului său de a face totul pe ascuns, lupta îm¬potriva aparenţelor şi chiar a realităţilor, continuând să pri-mească lume la patul său, ca şi cum n ar fi fost lovit decât de o boală trecătoare. Guénaud, la rândul lui, nu dădea în vileag absolut nimic: urmărit cu întrebările, hărţuit de cu¬rioşi şi de curteni, el nu răspundea nimic, sau cel mult atât: „Eminenţa sa e încă plină de tinereţe şi de putere; dar Dum¬nezeu soroceşte aşa cum îi e vrerea, şi când a hotărât să doboare un om, trebuie ca omul să cadă„. Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
“Symbolic thinking is not the exclusive privilege of the child, of the poet or of the unbalanced mind: it is consubstantial with human existence, it comes before language and discursive reason. The symbol reveals certain aspects of reality – the deepest aspects – which defy any other means of knowledge. Images, symbols and myths are not irresponsible creations of the psyche; they respond to a need and fulfil a function, that of bringing to light the hidden modalities of being.” Mircea Eliade, ”Images and Symbols: Studies in Religious Symbolism”
“As God creates, so man can create. Given a certain intensity of will, and the shapes created by the mind become subjective. Hallucinations, they are called, although to their creator they are real as any visible object is to any one else. Given a more intense and intelligent concentration of this will, and the form becomes concrete, visible, objective; the man has learned the secret of secrets; he is a MAGICIAN.” Helena Petrovna Blavatsky, ”Works of H. P. Blavasky 31 Illustrated Books w/ links”
“Gata, Iona? Răzbim noi cumva la lumină!” Marin Sorescu, ”Iona”
“Nu-i nimic mai iute decât gândul, iar vorba poartă gândul dintr-un om în altul.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Şi o lupoaică numai os şi piele, muncită-n trup de mii de pofte slute, ce multe neamuri a-ndemnat la rele, sări şi ea uşoară-n pas şi iute, încât pierdui nădejdea mea cea bună de-a-ajunge-n vârf pe culmile pierdute. Şi ca şi cel ce bucuros adună, şi-apoi, de-şi pierde-avutul, mult suspină şi-amarul strâns în lacrimi şi-l răzbună, la fel pe mine sluta-n trup jivină mă-ndurera, căci mă-mpingea nevrut pe unde-n veci n-a răzbătut lumină.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul I
”De exemplu, dacă e vorba de lumină, lumina e pentru el o metaforă, simbolul evident al adevărului. Calul simbolizează inteligenţă, căci el ne duce de la un loc la altul. Swedenborg stabileşte astfel un întreg sistem de corespondenţe. Prin aceasta se apropie de cabalişti. Apoi ajunge la ideea că, în lume, totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţie e, de fapt, o scriere secretă, o criptografie pe care trebuie s-o descifrăm, că toate lucrurile sunt în realitate cuvinte, numai lucrurile pe care nu le putem înţelege rămân pentru noi literă moartă. Îmi amintesc de o teribilă aserţiune a lui Carlyle, care l-a citit, nu fără profit, pe Swedenborg şi a spus: Istoria universală e o scriere pe care trebuie s-o descifrăm şi s-o transcriem continuu. Şi e adevărat: necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem, de asemenea, literele, simbolurile: un text divin în care […]
”Trezeşte duhul viu al veseliei Şi dă tristeţea-n seama-ngropăciunii: Nu-i oaspe potrivit serbării noastre.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Apoi toate gândurile îi pieriră și sufletul rămase gol în fața ei. Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”- Ah, drace, dar mi se pare că eşti tare bolnav… de curiozitate. – Nu de curiozitate, de dragoste. – Bun! Altă vorbă mare. Dacă ai fi cu adevărat îndră¬gostit, dragul meu Raoul, ar fi cu totul altceva. – Ce vrei să spui? – Vreau să spun că, dacă ai fi cuprins de o dragoste serioasă, aş putea să stau de vorbă cu inima ta… Dar e cu neputinţă. – Îţi mărturisesc că o iubesc nebuneşte pe Louise. D’Artagnan citi cu ochii lui pătrunzători până în adâncul inimii lui Raoul. – Cu neputinţă, îţi repet… Eşti şi tu ca toţi tinerii; nu eşti îndrăgostit, eşti nebun. – Ei bine, şi dacă ar fi chiar aşa? – Niciodată un om înţelept n-a putut îndrepta o minte dintr-un cap zăpăcit. Şi mie mi s-a întâmplat să-mi pierd busola de o sută de ori în viaţă. Dacă m-ai asculta, nu m-ai înţelege; dacă […]