Wallflowers

”când el lăsă un drac în trupul său şi-al unui văr, aşijderea mişel, cu care-alături s-a dedat la rău. M-ajută-acum, că nu mai văd de fel!” strigă; dar eu îl părăsii-n cărare şi drept am fost de-am fost mojic cu el.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXXIII

“The celibate man must stand firm in chastity until his wife arrives, and it is not possible to do so when he does not know how to transmute his sexual energy.” Samael Aun Weor, ”Sacred Rites for Rejuvenation: A Simple, Powerful Technique for Healing and Spiritual Strength”

”DON PEDRO: Ei, conte Claudio, pe când la biserică? CLAUDIO: Mâine, înălţimea ta. Timpul merge în cârje până când dragostea îşi îndeplineşte tipicul.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Şi dacă de la începuturi Alcătuirea noastră nu a cuprins Adevărul, cum ar putea oamenii să vadă Adevărul, ori să vorbească despre el, ori să-l înţeleagă, altfel decât prin voinţa Zeului? Aşadar, toate lucrurile de pe Pământ, o, Tat, nu sunt Adevăr, ci imitaţii ale Adevărului, şi nici acestea nu sunt toate; căci doar puţine sunt astfel. Iar celelalte lucruri sunt Neadevăr şi Înşelăciune, o, Tat, şi amăgire; ca nălucile închipuirii ori aparenţei. Iar când închipuirea primeşte o influenţă de sus, atunci ea este o imitaţie a Adevărului; însă în lipsa acestei acţiuni de sus, ea rămâne o minciună. Şi aşa cum o imagine arată Trupul pe care îl înfăţişează, şi totuşi nu Trupul este ceea ce se vede, aşa cum pare să fie, şi se vede că ea are ochi, însă nu vede nimic, şi urechi, însă nu aude absolut nimic, şi toate celelalte lucruri pe care le are […]

”Răspuns-am: „Au râs de mine, când mi-am aflat cărarea mea şi am urmat-o, dar mie-mi tremurau picioarele, străbătînd-o.” Şi oamenii mi-au zis: „Ai uitat drumul, dar iată, nu ştii nici să mergi!” Şi iarăşi glasul fără noimă zise: „Ce-ţi pasă de derâderile lor? Tu nu mai ştii să te supui! De-acuma, trebuie să porunceşti!” Oare nu ştii de cine are lumea nevoie? De omul care porunceşte lucruri mari. Pe-acestea să le faci, e greu, dar cel mai greu este să porunceşti ca ele să se facă. Greşeala ta de neiertat este că ai puterea şi că refuzi să stăpîneşti.” Şi răspunsei: „Să poruncesc, n-am glasul leului.” Şi iarăşi auzii ca un şoptit: „Cuvintele cele mai liniştite aduc furtună. Gândirile care păşesc precum o porumbiţă, comandă lumea. O, Zarathustra, înfăţişează-te drept Umbra celui care va veni — atunci vei porunci şi vei înainta ca un stăpîn!” Şi zis-am: „Mi-e ruşine!” Şi […]

”Dar tu mă chemi necontenit spre tine, Tu, inimă de adamant; nu fierul, Ci inima-mi statornică, de-oţel, Tu o atragi… De-ţi pierzi puterea-aceasta, Putere n-o să am să te urmez.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”