”S-a-ndrăgostit de tine suferinţa
Şi tu te-ai logodit cu piaza rea.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Mother doesn’t go out any more
Just sits at home and rolls her spastic eyes
But every weekend through the door
Come words of wisdom from the world outside
If you want to know about the bishop and the actress
If you want to know how to be a star
If you want to know about the stains on the mattress
You can read it in the Sunday papers, Sunday papers
Mother’s wheelchair stays out in the hall
Why should she go out when the TV’s on
Whatever moves beyond these walls
She’ll know the facts when Sunday comes along
If you want to know about the mad punk rockers
If you want to know how to play guitar
If you want to know about any other suckers
You can read it in the Sunday papers, read it in the Sunday papers
Sunday papers don’t ask no questions
Sunday papers don’t get no lies
Sunday papers don’t raise objections
Sunday papers ain’t got no eyes
Brother’s heading that way now I guess
He just read something made his face turn blue
Well I got nothing against the press
They wouldn’t print it if it wasn’t true
If you want to know about the gay politician
If you want to know how to drive your car
If you want to know about the new sex position
You can read it in the Sunday papers, read it in the Sunday papers
Sunday papers don’t ask no questions
Sunday papers don’t get no lies
Sunday papers don’t raise objections
Sunday papers ain’t got no eyes
Sunday papers don’t ask no questions
Sunday papers don’t get no lies
Sunday papers don’t raise objections
Sunday papers ain’t got no eyes
Read all about it, Sunday papers
Read all about it, Sunday papers
Read all about it, Sunday papers
Read all about it, Sunday papers
Read all about it, Sunday papers
Get your Sunday paper, get your Sunday paper, get your
Read all about it, Sunday papers
Get your Sunday paper, get your Sunday paper, get your
Read all about it, Sunday papers
Date de la: Musixmatch
Doar pentru utilizare non-comercială.
<>
”O văd tremurând cu ochii închiși
Cu poze în jur, genunchii strânși
Slăbită și tristă, cearcăne adânci
Și vrea să-i promit că n-o să uit
Imagini și locuri dinn trecut
Și visele-n care noi am crezut
Refren:
Sunt nopți întregi când plâng
Și-adorm cu tine-n gând
Plecată ești, pe veci
Departe-n umbre reci
Singur, atât de singur,
Sunt dureri pe care nu mai pot să le-ndur
Lacrimi, nopți în lacrimi
Și-nn inima mea, doar lacrimi.
Și stă în genunchi, la piept ținând
O veche scrisoare și plângând
Îmi spune prin lacrimi:
Ce mult i-a plăcut!
Mă roagă să jur că n-am mințit
În tott ce i-am scris și mi-a șoptit
Că pleacă cu gândul
Că noi ne-am iubit.
Refren X3
Revăd ochii tăi cum s-au stins
Cum tâmplele reci le-am cuprins
Destinul pe noi ne-a învins.”
”Peștele de la cap se-mpute.”
(Proverb românesc)
”E un moşneag, ce să spun! Pâinea lui Dumnezeu, domnule guvernator, are veşnic mâncărime de limbă. Vorba ceea: de ani e mare, dar minte n-are. Milostivească-se Cel-de-Sus! Să vezi şi să nu crezi!”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
[Verse 1: Gotye]
Now and then, I think of when we were together
Like when you said you felt so happy, you could die
I told myself that you were right for me
But felt so lonely in your company
But that was love and it’s an ache I still remember
[Instrumental Break]
[Verse 2: Gotye]
You can get addicted to a certain kind of sadness
Like resignation to the end, always the end
So when we found that we could not make sense
Well, you said that we would still be friends
But I’ll admit that I was glad it was over
[Chorus: Gotye]
But you didn’t have to cut me off
Make out like it never happened and that we were nothing
And I don’t even need your love
But you treat me like a stranger and that feels so rough
No, you didn’t have to stoop so low
Have your friends collect your records and then change your number
I guess that I don’t need that, though
Now you’re just somebody that I used to know
Now you’re just somebody that I used to know
Now you’re just somebody that I used to know
[Instrumental Break]
[Verse 3: Kimbra]
Now and then, I think of all the times you screwed me over
But had me believing it was always something that I’d done
But I don’t wanna live that way
Reading into every word you say
You said that you could let it go
And I wouldn’t catch you hung up on somebody that you used to know
[Chorus: Gotye]
But you didn’t have to cut me off
Make out like it never happened and that we were nothing (Ah)
And I don’t even need your love (Ooh)
But you treat me like a stranger and that feels so rough (Ah)
No, you didn’t have to stoop so low (Ooh)
Have your friends collect your records and then change your number (Ah)
I guess that I don’t need that, though (Ooh)
Now you’re just somebody that I used to know
[Outro: Gotye, Gotye & Kimbra]
Somebody (I used to know)
Somebody (Now you’re just somebody that I used to know)
Somebody (I used to know)
Somebody (Now you’re just somebody that I used to know)
(I used to know)
(That I used to know)
(I used to know)
Somebody
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: genius.com
”Capul de împărat tot cu sabia e tăiat!”
(Proverb românesc)
„Am să-ţi arăt, răspunse ea grăbită, ce pricină cu taina ei te coace şi-am să destram credinţa ta greşită.
Cel de-i în cer şi doar pe El se place
făcu pe om să fie bun din fire
şi-i dete locul drept zălog de pace.
Dar scurt răstimp gustă din fericire: din vina lui schimbat-a el, prosteşte, pe loc de chin lăcaşul de iubire.
Şi ca străfundul ce din jos mocneşte cu tulburări ce-şi află-n vreme price şi mână aburi când arşiţa creşte
să nu-l atingă ori prin rău să-i strice, fu muntele făcut astfel să poată, ferit de ploi, spre slăvi să se ridice.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XXVIII
“Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.Totuşi vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.Vom fi fericiţi pentru iarbă
Şi pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Şi vom ţine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.Până când ne va ieşi în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.”Marin Sorescu
”O, Hermia, vrăjmaşă mi te-arăţi!
De ce-ai urzit cu oamenii aceştia
Să-mi faceţi parte numai de batjocuri?
Noi tainele mereu le-am împărţit,
Şi ne-am legat surori, în ceasuri lungi
Când timpul îl certam că-i prea grăbit
Să ne despartă… Ai uitat acestea?
Prietenia de pe vremea şcolii?
Copilăria cea neprihănită?
Coseam, cu-ndemnarea unor zâne,
Aceeaşi floare dalbă pe gherghef.
Şedeam pe-aceeaşi pernă amândouă,
Cântam acelaşi cânt, cu-acelaşi glas,
De parcă mână, cuget, glas şi suflet
Aveau acelaşi trup. Aşa crescut-am:
Precum două cireşe-ngemănate,
Unite-n despărţirea lor.
Ca două boabe pe un singur lujer;
O inimă aveam, în două trupuri,
Ca două scuturi pe aceeaşi stemă,
Încoronate de acelaşi coif.
Şi vrei să rupi această legătură,
Unindu-te cu cei ce râd de mine?
Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată!
Te poate osândi orice femeie,
Deşi doar eu lovită-s dintre toate.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”S-aud în văi lungi strigăte cântate
Şi vuiete-nfundate de maşini.
Acolo oamenii învârt ţapina
în palmele-mpietrite de răşini.
Maşinile cu lemnu-n cârcă zboară,
Pe oameni straiele în vânt se zbat.
Până-n adâncuri, cald, mă înfioară
Strigătul lor puternic şi cântat.
Ei lumii dau comorile fibroase,
Crescute drept dintr-al pădurii lut,
Dar oare eu în ceasurile albe,
Prin lume petrecute, ce-am făcut?
Nestăpâniţi, ei prinşi în horă zboară,
Ori, sară, cufundaţi în gânduri, tac…
Dar eu, mi-am câştigat eu bucuria?
Nu mi-a fost traiul sarbăd şi sărac?
Şi totuşi mulţi din ei au ochiul minţii
Posomorât din timpurile vechi.
Şi mulţi din ei nu înţeleg cântarea
Ce înşişi ei şi-o cântă în urechi.
Nu am făcut eu prea puţine lucruri
Pentru-aceşti oameni buni, cu cuget drept,
Care mi-au dat cântările pădurii
Şi sănătatea care-mi fierbe-n piept?”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Și am crezut în filosofie cum trebuie să fi crezut apostolii în Hristos. Dar când mi-a murit nevasta, cea dintâi, am întors spatele tuturor filosofilor. Atunci am priceput că filosofia e un joc de cuvinte. Un cuvânt explică alt cuvânt care lămurește iar un cuvânt, așa mereu, până ce, în pragul morții, sufletul se pomenește gol și părăsit în fața lui Dumnezeu.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai îndrăzneț și s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simțim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârșit, fiindcă altfel știm prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, da, gândim, dar această bună zi o să fie cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai e! și continuăm, prizonieri ai forței noastre vitale, să mărim nemăsurat, cu secretă și puternică lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Există o știință de a fi prezent și cu ceilalți și cu ființa iubită. Nu toată lumea o are. Matilda n-o avea. În general se trece de partea celorlalți, ca și când ai vrea să dovedești, fără să ți se poată reproșa ceva, că nu-l iubești cine știe ce pe cel cu care ești, și, la rigoare… Această disponibilitate reală, adică inconștientă sau intenționată, a căpătat denumirea aproape scuzabilă de cochetărie… (la bărbați n-are un singur nume).”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”La buciumul viţei trei vlăstari cresc: unul al sănătăţii, altul al veseliei şi altul al turbării.”
(Proverb românesc)