”De trup am fost (ci minte nu-i să poată pricepe-aici un corp ce-n corp pătrunde şi cel’lalt rabdă nefiind chip să-l scoată),
ne-ar arde-n piept dorinţi şi mai profunde
de-a-ntrezări esenţa -n care vezi
cum firea noastră Domnu-întrepătrunde.
Acolo vom zări fără dovezi
tot ce ni-e sfânt în lume prin credinţă,
precum pe Domnul nevăzut îl crezi.
„Madonă ,-am zis, cu-adâncă umilinţă îi mulţumesc lui Dumnezeu că-mi dete, smulgându-mă din lume, oblăduinţă.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Paradisul”, Cântul II
”Numai trei? Doar atât?
Haide! Doi ori doi fac cât?
Iată-a patra se arată,
Cupidon, cu-a lui săgeată,
Sfârtecă pe biata fată!”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Prietene, nu căuta scăpări
Crezând că ispăşit-ai vina-n vină
Şi nici nu-ţi asfinţi sub tânguiri
Prisosul ce ţi-l dărui, de lumină.
Cântarea care-ai fi putut s-o-nalţi
Au înălţat-o alţii — nu te doară —
Ci alta mai târziu poţi înălţa,
Dar adevăru-i că putea să moară.”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Iată acuma un atom spiritual pierzându-și echilibrul. Cele două principii se diferențiază îndată în două suflete, bărbat și femeie, sortite de-acum vieții materiale. Urmează căi diferite spre aceeași țintă. Trebuie să treacă prin toate planurile existenței pământești, purtând pretutindeni dorul lor de unire și permanenta nostalgie după lumea spirituală. În clipa când sufletul gol se întrupează, începe viața omului. Pentru suflet e încercarea supremă. Încătușat complet în coaja materială, trebuie să-și recucerească anevoie cunoștința de sine, să urmeze supus legile vieții materiale. Mereu trează stăruie doar trebuința de-a găsi perechea lui de echilibru. Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioane de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta se fac, se refac și se desfac toate legile și convențiile morale și sociale, tot ceea ce se numește emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscența originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a deveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii trăiește în om.
Iubire și Dumnezeu, conștient sau inconștient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de ele omul nici n-ar putea exista!”Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“N-o să trăiesc cât lumea și n-o să mor de două ori, se mai spune. E un gând de om, legat de viața plină, singura care există și care continuă și după noi, în timp ce ticălosul e pedepsit să se sperie necontenit. De aceea îi e atât de groază să rămână singur în tăcerea odăii sale. Dacă mor, îi vine lui gândul, n-o să mai pot înfuleca și bea la nesfârșite petreceri, n-o să mai pot să țes intrigi împotriva altora, n-o să mai pot să-mi aduc în pat în fiecare noapte altă muiere. Ticălosul e legat de viață, nu „și-o trăiește”, cum e el ferm încredințat, căci viața înseamnă și moarte, or cu moartea el nu e în regulă, deși o sfidează tot timpul gălăgios și cinic… Se mai spune că adesea ticălosul are somnul adânc și liniștit și că puțin îi pasă de îndrăznețele lui fărădelegi comise peste zi. Cine n-are conștiință n-are nici tulburările ei. N-aș crede! Conștiință are orice om, în sensul propriu al ticălosului, zace în întuneric. Ei și? Nimeni nu-i garantează că o mică întâmplare, un fapt neînsemnat, un gând viclean care i se șoptește la ureche de către un alt ticălos (unul mai mare!) nu i-o va trezi când îi va fi lumea mai dragă. Hm! dar ticălosul se poate și îndrăgosti și poate fi și respins, poate avea un copil care să-i moară, poate cădea la pat și poate fi strâns fără milă în cleștele implacabil al suferinței îndelungi cu sfârșit doar în moarte. Ni se poate răspunde că și virtuosul poate avea aceeași soartă și dragostea lui poate fi respinsă, și copilul lui poate muri și că microbul, virusul sau cancerul nu aleg. Da, dar conștiința lui nu va fi surprinsă. Nu va intra în derută că e respins în dragoste, își va iubi copilul și în moarte (nu va fi disperat că nu l-a iubit în viață, că n-a avut grijă de el, că l-a abandonat mizeriei fizice și morale). Cât despre propria lui suferință în boală și în ghearele morții nici atunci nu va fi surprins, căci el îi cunoaște demult pe acești inamici implacabili, în timp ce ticălosul se crede nemuritor și îl va apuca în acele clipe groaza cea mare. Da, ni se poate răspunde, dar am avut virtuoși chinuindu-se pe patul morții și ticăloși murind fericiți în brațele unei femei sau în toiul unui chiolhan… E adevărat, există și virtuoși chinuiți și ticăloși care jubilează o viață întreagă și mor fără chinuri în câteva secunde. Dar cine îți garantează că vei avea acest rarisim noroc să fii mereu ferit de chinurile conștiinței și să închizi ochii pentru totdeauna strângând în brațe o muiere? Dimpotrivă, infinit mai multe șanse sunt să dai, nepregătit, de belea… Și pe urmă cine spune că a fi virtuos înseamnă să nu strângi în brațe o muiere și să nu iei parte la un chiolhan? Da, dar felul cum o face un ticălos are o coloratură aparte… El inspiră o veselie de care amintindu-ți te apucă întâi o vagă neliniște, apoi o insuportabilă greață…”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de duşmani mă feresc eu.”
(Proverb românesc)
”Kyrie”
Melodie de: Mr. Mister
The wind blows hard against this mountainside
Across the sea into my soul
It reaches into where I cannot hide
Setting my feet upon the road
My heart is old, it holds my memories
My body burns a gem-like flame
Somewhere between the soul and soft machine
Is where I find myself again
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow?
Kýrie, eléison
On a highway in the light
When I was young, I thought of growing old
Of what my life would mean to me
Would I have followed down my chosen road
Or only wished what I could be
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow?
Kýrie, eléison
On a highway in the light
Whoa, oh, oh
Whoa, oh, oh
Whoa, oh, oh
Whoa, oh, oh
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow?
Kýrie, eléison
On a highway in the light
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel (will you follow?)
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow? (will you follow)
Kýrie, eléison
On a highway in the light
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel (yeah)
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow? (will you follow?)
Kýrie, eléison
On a highway in the light
Kýrie, eléison
Down the road that I must travel (will you follow?)
Kýrie, eléison
Through the darkness of the night
Kýrie, eléison
Where I’m going, will you follow? (will you follow)
Date de la: azlyrics.com
Doar pentru utilizare non-comercială.
”Analizînd într-o carte recentă simbolurile şi ima¬ginile specific gnostice, Hans Jonas a stăruit asupra im¬portanţei motivelor de „cădere, capturare, părăsire, dor de ţară, apatie, somn, beţie”. Nu e cazul să reluăm aici acest voluminos dosar. Vom cita totuşi câteva exemple deosebit de sugestive.
Întorcîndu-şi privirile înspre materie „şi arzînd de dorinţa de a face cunoştinţă cu trupul”, sufletul uită propria lui identitate. „Uită unde a sălăşluit la origine, adevăratul său centru, fiinţa sa veşnică.” În aceşti ter¬meni înfăţişează El Châtîbî credinţa centrală a harrani-ţilor. Potrivit gnosticilor, oamenii nu numai că dorm, dar şi iubesc somnul. „De ce oare veţi iubi întotdeauna somnul şi de ce vă veţi poticni împreună cu acei care se poticnesc?„ întreabă Geneza. „Cel care aude să se trezească din somnul său greu„, stă scris în Apocriful lui Ioan.”Mircea Eliade, ”Aspecte ale mitului”, cap. 7
”În cel de al doilea caz, acela al întoarcerii progre¬sive la origine, avem de-a face cu o rememorare me¬ticuloasă şi exhaustivă a evenimentelor personale şi isto¬rice. Desigur, şi în cazul acesta scopul ultim e de a „arde” aceste amintiri, de a le suprima întrucîtva, retrăindu-le şi desprinzîndu-ne de ele. Dar nu mai e vorba să le ştergem instantaneu spre a da cât mai repede cu putinţă de clipa originară. Dimpotrivă, impor¬tant este să ne rememorăm chiar şi amănuntele cele mai neînsemnate ale existenţei (prezente sau anterioare), căci numai mulţumită, acestei amintiri ajungem să „ardem” trecutul nostru, să-l dominăm, să-l împiedicăm să in¬tervină în prezent.”
Mircea Eliade, ”Aspecte ale mitului”, cap. 5
”Lorenzo:
Nebunii n-au urechi!
Romeo:
La ce-ar avea,
Când n-au ochi înţelepţi?”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi,
Deşi am ca laleaua obraz catifelat
Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?”Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Twist In My Sobriety” (versuri/lyrics)
Melodie de: Tanita Tikaram
All God’s children need travelling shoes
Drive your problems from here
All good people read good books
Now your conscience is clear
I hear you talk girl
Now your conscience is clear
In the morning when I wipe my brow
Wipe the miles away
I like to think I can be so willed
And never do what you say
I’ll never hear you
And never do what you say
Look my eyes are just holograms
Look your love has drawn red from my hands
From my hands you know you’ll never be
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
We’ve just poked a little empty pie
For the fun that people had at night
Late at night don’t need hostility
The timid smile and pause to free
I don’t care about their different thoughts
Different thoughts are good for me
Up in arms and chaste and whole
All God’s children took their toll
Look my eyes are just holograms
Look your love has drawn red from my hands
From my hands you know you’ll never be
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
Cup of tea, takes time to think, yeah
Time to risk a life, a life, a life
Sweet and handsome
Soft and porky
You pig out ‘til you’ve seen the light
Pig out ‘til you’ve seen the light”
Compozitori: אלאל קורין, Tanita Tikaram.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
Half the people read the papers
Read them good and well
Pretty people, nervous people
People have got to sell
News you have to sell
Look my eyes are just holograms
Look your love has drawn red from my hands
From my hands you know you’ll never be
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
More than twist in my sobriety
Date de la: azlyrics.com
**********
Traducere aproximativă în limba română (cu Google Translate):
Toți copiii lui Dumnezeu au nevoie de pantofi de călătorie
Alungă-ți problemele de aici
Toți oamenii buni citesc cărți bune
Acum conștiința ta e curată
Te aud vorbind, fată
Acum conștiința ta e curată
Dimineața, când îmi șterg fruntea
Șterg kilometri distanță
Îmi place să cred că pot fi atât de voit
Și niciodată să fac ce spui
Nu te voi auzi niciodată
Și niciodată să fac ce spui
Uite, ochii mei sunt doar holograme
Uite, dragostea ta s-a înroșit din mâinile mele
Știi că din mâinile mele nu vei fi niciodată
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Tocmai am scos o mică plăcintă goală
Pentru distracția pe care oamenii au avut-o noaptea
Târziu în noapte nu am nevoie de ostilitate
Zâmbetul timid și pauza pentru a elibera
Nu-mi pasă de gândurile lor diferite
Gândurile diferite sunt bune pentru mine
Ridicați în brațe și cast și întregi
Toți copiii lui Dumnezeu și-au luat tributul
Uite, ochii mei sunt doar holograme
Uite, dragostea ta s-a înroșit din mâinile mele mâini
Din mâinile mele știi că nu vei mai fi niciodată
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
O ceașcă de ceai, necesită timp să te gândești, da
E timpul să riști o viață, o viață, o viață
Dulce și chipeș
Moale și porcos
Te îndurezi până vezi lumina
Te îndurezi până vezi lumina”
Compozitori: אלאל קורין, Tanita Tikaram.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Data: Musixmatch
Jumătate din oameni citesc ziarele
Le citesc bine și bine
Oameni frumoși, oameni nervoși
Oamenii trebuie să vândă
Știri pe care trebuie să le vinzi
Uite, ochii mei sunt doar holograme
Uite, dragostea ta s-a înroșit din mâinile mele
Din mâinile mele știi că nu vei mai fi niciodată
Mai mult decât răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
Mai mult decât o răsucire în sobrietatea mea
”Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.”
(Proverb Românesc)
”Îngăduie-mi să-ţi dau un sfat. Cei doi S-au dus, convinşi că fiica ta e moartă; Ce-ar fi s-o ţii în taină-aici un timp, Dând tuturor de veste c-a murit? îmbracă, dar, veşmânt cernit, şi-atîrnă Un epitaf în cripta stirpei voastre Şi fă, după tipic, tot ce se cere Când cineva se stinge dintre vii. Ce rost să aibă-acestea? La ce bun? Ducând la bun sfârşit ce vrem să facem, Putem schimba bârfeala-n remuşcare. Atîta însă nu e mare lucru; Aştept un rod mai bun al trudei noastre. Murind, cum se va spune, chiar în clipa în care au scuipat-o în obraz, Vor plînge-o, căind-o şi iertînd-o, Toţi cei ce-au auzit. Aşa se-ntîmplă: Nu preţuim cu-adevărat un lucru Atunci când îl avem: dar dacă-l pierdem, Tânjim de dorul lui, aflînd virtutea Ce n-am văzut-o cât îl stăpîneam. Cu Claudio la fel se va petrece; Aflînd că vorba lui a omorît-o, în gându-i se vor furişa tiptil Duioase amintiri din viaţa ei; Făptura ei, în tot ce-avea mai gingaş, Cu strai mai mândru se va-nveşmânta, Mustind de viaţă nouă, mai bogată, în ochii minţii lui. El o va plînge Şi, dac-a fost vreodată-ndrăgostit, Se va căi în sinea lui amarnic, Chiar dacă va mai crede-o vinovată. Aşa să facem; şi nu te-ndoi Că biruinţa ne va fi mai mare Decît pot eu acum s-o zugrăvesc. De vom da greş, atuncea vestea Că doamna a murit va domoli Uimirea ce-a stîrnit-o fapta ei: Iar dumneata o vei putea trimite (Pătatu-ţi nume o să-ţi ceară asta) La mănăstire să-şi trăiască viaţa, Ferită de sminteală şi bârfeli.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Celui ce știe să aștepte, timpul îi deschide porțile.”
(Proverb chinezesc)