Avertisment

Text probă

OldSkull

The Shims – ”New slang”

 Shims, The  Comentariile sunt închise pentru The Shims – ”New slang”
mart. 172022
 

g”

Gold teeth and a curse for this town were all in my mouth.
Only I don’t know how they got out, dear.
Turn me back into the pet I was when we met.
I was happier then with no mind-set.

And if you’d ‘a took to me like a gull takes to the wind.
Well, I’d ‘a jumped from my tree
And I’d ‘a danced like the king of the eyesores
And the rest of our lives would ‘a fared well.

New slang when you notice the stripes, the dirt in your fries.
Hope it’s right when you die, old and bony.
Dawn breaks like a bull through the hall,
Never should have called
But my head’s to the wall and I’m lonely.

And if you’d ‘a took to me like a gull takes to the wind.
Well, I’d ‘a jumped from my tree
And I’d ‘a danced like the king of the eyesores
And the rest of our lives would ‘a fared well.

God speed all the bakers at dawn
May they all cut their thumbs,
And bleed into their buns ‘til they melt away.

I’m looking in on the good life I might be doomed never to find.
Without a trust or flaming fields am I too dumb to refine?

And if you’d ‘a took to me like
I’d ‘a danced like the queen of the eyesores
And the rest of our lives would ‘a fared well.

Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch

mart. 172022
 

”Un suflet” care-i rupt şi totodată stă cu materia strâns unit pe-o treaptă, o însuşire are-n el săpată,
ce n-o sfimţeşti decât cel mult prin faptă
şi doar prin roade îşi vădeşte firea,
ca viaţa-n pomi prin poama dulce, coaptă.
Nu-i om să ştie-a lămuri pornirea cunoaşterii dintâi şi-n fiecine cum naşte pofta ce-a stârnit iubirea.
Ea este-n voi ca zelul în albine
de-a strânge miere; şi-astfel fiind, firească,
nu-ncape-n ea temei de rău sau bine.
Dar ca dintr-însa alte vreri să nască, aveţi un sfetnic ce-i făcut anume ca pragu-încuviinţării să-l păzească.
Tot ce-i în voi spre laudă şi renume, din el purcede, după cum alege iubirea bună sau cea rea pe lume.
Câţi s-au căznit un înţeles să-nchege, au priceput născuta libertate şi-urzit-au lumii din ce-i bine lege.
Deci chiar de-n voi iubirea-adânc răzbate şi vrând-nevrând juvăţ de gât vă pune, stă-n voi putinţa s-o-nfrânaţi în roate.
Acestei ‘nalte însuşiri îi spune
liber arbitru, Beatrice; far
să-ţi fie-n minte, de te-ntreabă anume.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XVIII

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 172022
 

“God Doesn’t Take Delight in Earthly Sacrifices Without Spiritual Connotation, but He Takes Pleasure in Total Submission”

Samuel Asumadu-Sarkodie

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 162022
 

“The young must not scoff at the old, for flowers don’t bloom forever”

Mo Yan, ”Red Sorghum”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 162022
 

”Aşa vrea soarta-atotcârmuitoare,
Credinţă pune-n cumpeni, şi trădare;
De-şi ţine unul credincios cuvântul,
O mie-n schimb îşi calcă legământul.”

William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 152022
 

”Pământ împădurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lângă izvoare,
Dar spune-mi, nu îţi sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine aşezări lumeşti
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Şi mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanţelor haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs întâi,
Că am strigat întâia-njurătură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură,
Stângaci, iubind aici întâia oară,
Ţi-am spus, când nu-i spusesem încă ei…
Tu mi-ai vegheat încovoiat asupră-mi
întâii şovăielnici paşi ai mei.
Copiii cresc şi unii se despart
De cei ce le-au dat viaţă din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi
Să nu le iei nicicând drept despărţire.
Când eu greşesc ori mă stropesc noroaie,
Mă chemi şi eu la tine vin tiptil,
Şi-n foşnetul luminii din frunzişuri
Mă faci din nou nevinovat copil.”

Nicolae Labiș, ”Încheiere”

 Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Încheiere”
mart. 152022
 

“— Înțeleg, zise el. Aceste sunt cuvinte pe care ți le-am zis eu ție astă-dimineață. Vrei să mi le aduci aminte. Dar să știi un lucru: nu se poate să-i faci unui om mai mare nedreptate decât să-l mustri pentru o greșeală pentru care-și face el însuși destule mustrări. Dacă n-ai destulă vreme să mă cunoști, rușine să-ți fie de slăbiciunea ochilor tăi!”

Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 142022
 

“Între două lumi, sufletul gol se scufundă în nesfârșitul singurătății…”

Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 142022
 

“Iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește „a fi iubit”.”

Liviu Rebreanu, ”Mărturisire”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 132022
 

“N-aveam însă de ce să mă plâng, fiindcă avusesem totuși la timp revelația disarmoniei vieții în care eram atras. Putea fi și mai rău, ba chiar răul total, adică să nu am nicio revelație, să trăiesc într-o perpetuă nedumerire și suferință și să mă trezesc prea târziu, când n-aș mai fi avut douăzeci și șapte de ani, ci patruzeci sau șaizeci.”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 132022
 

“The crises of modern man are to a large extent religious ones, insofar as they are an awakening of his awareness to an absence of meaning.”

Mircea Eliade, ”Ordeal by Labyrinth: Conversations with Claude-Henri Rocquet”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 132022
 

“Slăbiciunea noastră, a modernilor, e că în loc să gândim, gândurile ne gândesc pe noi. Noi stăm molâi, femei adipoase, lubrice, nesatisfăcute, și gândurile ne violentează, ne schingiuiesc, ne vând altora, iar noi nu protestăm, ci le lăsăm să ne stăpânească, să ne îndrepte pașii, să ne prostitueze oricărui adevăr care le satisface pe ele, nu pe noi.”

Mircea Eliade, ”Întoarcerea din rai”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 122022
 

”Esenţa pură a fiinţei Tale
mi-a cuprins inima şi sufletul. Acum nu mai există alte lucruri,
Ci doar sunetul dulce al chemării Tale.”

Rumi

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 122022
 

”Păcatul vechi aduce osândă nouă.”

(Proverb românesc)

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 122022
 

”S-aştept să vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări până la mine?
S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-ştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?
S-ştept poat-amintirea să-şi mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scânteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.
Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
Doar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?”

Tudor Arghezi, ”S-aștept”