“It is one of the strictest conditions of initiation that occult knowledge may never be sold or used for gain.”
Dion Fortune, ”Psychic Self-Defense”
”Precum atunci când primu-i foc petrece
pe locu-n care se sfârşi Hristos,
în timp ce Ebrul pe sub cumpeni trece
iar Gangele pe sub zenit, setos, sta soarele; era-n amurg, când blând un înger sfânt ni se ivi voios.
Şedea pe mal, ferit de foc, cântând
„Ferice cei cu inimă curată”,
cu-n glas mai viu ca-al celor vii părând.
Apoi: „în foc să v-azvârliţi pe dată căci drum pe culme fără el nu-ncape; şi nu fiţi surzi la ruga-n vers cântată”.
Astfel grăi când ne văzu pe-aproape; şi pricepând, simţii fiori în spate, ca omul dus de viu ca să-l îngroape.
Cu palmele la cer împreunate cătam la foc şi frământam în minte făpturi pe rug de flăcări încleştate.
Spre mine-atunci poeţii luară-aminte şi: „Doar de chin să tremuri se cuvine şi nu de moarte , zise-al meu părinte.
Adu-ţi aminte! De te-am dus cu bine
pe Gherion, acum, că-i ceru-n joc
şi Domnu-aproape, te-ndoieşti de mine?
Fii-ncredinţat că chiar de-ai zace-n foc o mie ani, tot n-ai rămâne chel şi-un fir de păr nu ţi-ar sări din loc.
Iar de socoti că umblu să te-nşel, cu mâna ta alungă rea-credinţa şi-mpinge poala hainei” către el.
Pătrunde-n foc şi măsură-ţi voinţa:
să nu te temi!” Ci eu, pe gânduri dus,
de piatră stăm, deşi-mi vorbea conştiinţa.
Când mă văzu neînduplecat şi-ursuz grăi mâhnit: „Pricepe că-ntre tine şi Beatrice zidu-acestal-i pus”.
Precum murind Piram uită de sine la numele Tisbeei ce-i fu sfântă, când dudul rodi boabe de rubine,
aşa şi eu, când vrerea mea fu-nfrântă, privii spre el, la numele ce-n minte şi-n inimă de-a pururea îmi cântă.
„Să stăm, dar?” zise bunul meu părinte, clătindu-şi frunte şi zâmbind, cum faci cu-n prunc când poama-l face iar cuminte.
‘Naintea mea intră în foc dibaci, iar Staţiu ce stătuse la mijloc, intră al treilea şi ne fu urmaci.
Abia pătruns m-aş fi zvârlit pe loc în fier topit ca să mai gust răcoare, aşa ardea pârdalnicul de foc.
Ci domnul meu spre-ndemn şi-mbărbătare de Beatrice îmi vorbea zicând: „Pare că văd privirea ei în zare”.
Un glas prin foc ne îndemna cântând, de cea parte şi pe urma sa ajuns-am locul unde urci curând.
„Veniţi, voi, cei aleşi”, se auzea ţâşnind din miezu-unei lucori atare, că nu puteam nici să mă-ntorc spre ea.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XXVII
”O, iad! O, chinuri grele! Văd prea bine
Că v-aţi legat să faceţi haz de mine.
De-aveaţi un dram de bună-cuviinţă,
M-aţi fi scutit de-această umilinţă.
Nu vi-i de-ajuns că mă urâţi cumplit?
Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit?
Vi-i chipul omenesc, precât se pare;
O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare!
Zadarnic mă slăviţi peste măsură,
Când inima v-o ştiu mocnind de ură…
De dragul Hermiei vă învrăjbiţi,
Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi.
Isprava-i asta, faptă de bărbaţi,
Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi?
Un om de neam nicicând n-ar cuteza
Să râdă de durerea altcuiva,
Cum râdeţi voi acum de-obida mea.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Aici din ploi se închegau puhoaie,
Şi către sat se prăvăleau urlând,
De-aici spre sat treceau în ierni de groază
Lupi suri, cu cozi târşite pe pământ.
Aici creşteau flori albe şi mai cresc
Dar lăcrămau sub rouă strânse-n cete
Şi-aveau un farmec mai duios, mai trist
Decât au cele mai mâhnite fete.
Copil fiind, veneam ades aici,
Mărturisesc, cu spaimă şi oroare,
Mă atrăgea bolnavul peisaj
Cu flori atât de trist strălucitoare.
îmi era milă. Mila-mi aducea
Mângâietoare lacrimi pe pupilă,
Şi sufletu-mi se bucura-n secret,
Fără să ştiu, de-această caldă milă.
De cel ce-am fost atunci azi mă desparte
Ceva ca un troian ori ca un nor.
Zâmbesc înveselit gândind acuma
La farsa ce-mi jucam neştiutor.
Nu mai păstrez simţirile de-atunci,
îmi par imaginare, de poveste…
Păstrez doar amintirea unul loc
îngrozitor, ce astăzi nu mai este.”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Era o amarnică dezamăgire în aceste cuvinte. În clipa când le zicea, el se simțea mai sărac decât până atunci. Pierduse toate bucuriile, toată părerea de bine pe care omul o simte când vede pe acela pentru care simte tragere de inimă, când îi vorbește, când poate să-i facă vreo mulțumire, când primește o vorbă bună de la dânsul, când se gândește la el, pierduse mângâierea ce se revarsă peste sufletul omenesc la vederea podoabelor lumii, căci nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decât omul despre care putem să ne facem gânduri bune și plăcute.”
Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
Mai știi.. cum te strigam pe atunci
Icoană cu picioare lungi
Veneai pe râu sau râu erai
Curgeai în mine până-n rai
Cu limba preschimbată-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zâmbet cam mieriu
Erai mireasmă, eram viu.
Dar of! of! of! desiș de ochi
Acum de mine trag 3 popi
Carnea miroase de pe-acum
A scândurică de salcâm
Pe când orzește mușchi di cai
Mie țărâna-mi spune: Hai!
Mie ulcica-mi spune blid
Dragoaste.. rostogolit.
Mai știi.. cum te strigam pe atunci
Icoană cu picioare lungi
Veneai pe râu sau râu erai
Curgeai în mine până-n rai
Cu limba preschimbată-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zâmbet cam mieriu
Erai mireasmă, eram viu.
Mai știi.. cum te strigam pe atunci
Icoană cu picioare lungi
Veneai pe râu sau râu erai
Curgeai în mine până-n rai
Cu limba preschimbată-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zâmbet cam mieriu
Erai mireasmă, eram viu.
“Moartea, ca și nașterea, n-are decât o însemnătate relativă în cursul adevăratei existențe a sufletului.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
”Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
în nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeți.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.”Nicolae Labiș, ”Sunt spiritul adâncurilor”
“Vroiam să verific dacă siguranța mea de sine, reînvierea mea neașteptată nu erau o simplă excitație, o simplă reacție de apărare împotriva loviturii pe care o primisem, căci știam că foarte adesea singurătatea spulberă certitudini adânci, născute de prezența altora, în fața cărora suntem siliți să bravăm, stăpâniți de o dorință obscură de a stârni în ei îndoiala, deși știm bine că asta nu mai folosește la nimic…”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Nu stau colacii pe garduri.”
(Proverb românesc)
Sunday, and it’s so hard to say goodbye
I don’t know what to do
Passing the days without you
Friday night, when I’ll see you again
You’ll make a fool out of me
I don’t wanna be your lover for the weekend
Sometimes when I’m looking at your face
There’s something in your eyes that makes me realize
We’ve got no chance if we’re going on this way
You mean such a lot to me
I don’t wanna be your lover for the weekend
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Sunday, and it’s so hard to say goodbye
I don’t know what to do
Passing the days without you
Friday night, when I’ll see you again
You’ll make a fool out of me
I don’t wanna be your lover for the weekend
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Sometimes when I’m looking at your face
There’s something in your eyes that makes me realize
We’ve got no chance if we’re going on this way
You mean such a lot to me
I don’t wanna be your lover for the weekend
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole and not a part
It’s strange that this feeling grows more and more
‘Cause I’ve never loved someone like you before
Love in a woman’s heart
I wanna have the whole
Compozitori: Gerard Koerts.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
“Valoarea unei opere stă în fericirea pe care
o naşte, nu în preţul cu care e împopoţonată.”Panait Istrati, ”Nerantula”
“Dincolo.
Femeia asta
Are pe cineva în baie.Vorbeşte cu mine,
Mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi,
În păr,
În linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-alt oraş, sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.”Marin Sorescu
“Fiecare moarte materială pecetluiește regretul zădărniciei. În ochii muribundului, în lumina ultimei clipe, tremură durerea neputincioasă a sufletului. A trăit în zadar.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“(…) doar o singură dată mă întrebase când mă căsătoresc, conform observației lui Goethe, care spune că oamenii când își dau seama că doi inși s-au îndrăgostit, ar dori să-i vadă căsătoriți, iar după aceea îi pândesc să vadă când se despart; noi, românii, insistăm doar asupra primului fenomen: maică, spun babele, când văd că o pereche întârzie prea mult să se ducă la primărie, dacă vă iubiți de ce nu vă luați? Și odată luați: dacă nu se înțeleg, niciodată nu-i îndeamnă să se despartă, fie din dorința secretă de a-i vedea îndurând și ei, ca toată lumea, jugul în doi, fie pentru că spectacolul suferinței altora li se pare mai atractiv decât cel al căutării fericirii.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”