”Numai trei? Doar atât? Haide! Doi ori doi fac cât? Iată-a patra se arată, Cupidon, cu-a lui săgeată, Sfârtecă pe biata fată!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
S
”Lorenzo: Nebunii n-au urechi! Romeo: La ce-ar avea, Când n-au ochi înţelepţi?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Îngăduie-mi să-ţi dau un sfat. Cei doi S-au dus, convinşi că fiica ta e moartă; Ce-ar fi s-o ţii în taină-aici un timp, Dând tuturor de veste c-a murit? îmbracă, dar, veşmânt cernit, şi-atîrnă Un epitaf în cripta stirpei voastre Şi fă, după tipic, tot ce se cere Când cineva se stinge dintre vii. Ce rost să aibă-acestea? La ce bun? Ducând la bun sfârşit ce vrem să facem, Putem schimba bârfeala-n remuşcare. Atîta însă nu e mare lucru; Aştept un rod mai bun al trudei noastre. Murind, cum se va spune, chiar în clipa în care au scuipat-o în obraz, Vor plînge-o, căind-o şi iertînd-o, Toţi cei ce-au auzit. Aşa se-ntîmplă: Nu preţuim cu-adevărat un lucru Atunci când îl avem: dar dacă-l pierdem, Tânjim de dorul lui, aflînd virtutea Ce n-am văzut-o cât îl stăpîneam. Cu Claudio la fel se va petrece; Aflînd că vorba lui a omorît-o, în […]
”De nu m-alintă soarta, nici norocul, Şi n-am, ca tine, parte de iubire, Şi dragostea mea nu e răsplătită, E pricină de milă, nu de râs.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Ano! nu te nedumeri, nu te întreba la ce mă gândesc când mă vezi tăcut, căci toate le fac numai din dragoste către tine, care ai luminat zilele vieții mele; nu-ți face gânduri rele, că nu vreau să împarți necazurile vieții cu mine, ci să le port eu însumi. Ano! te gândește că-mi trece ca un junghi prin inimă când te văd tristă ori mâhnită și ori de ce te-ai întrista ori mâhni, eu nu pot să cred alta decât că eu sunt de vină. Ano! sunt un om bănuit, om lăsat pe chezășie, am poate să cad la închisoare, dar tu nu te mâhni când vei vedea că jandarmii se pun să ne caute în casă, ci-ți pune toată credința în mine, căci toate vor trece în câteva zile și câtă vreme dragostea către tine îmi va lumina calea, ferită vei fi de orice supărare” Ioan Slavici, ”Moara cu […]
”S-a-ndrăgostit de tine suferinţa Şi tu te-ai logodit cu piaza rea.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”E un moşneag, ce să spun! Pâinea lui Dumnezeu, domnule guvernator, are veşnic mâncărime de limbă. Vorba ceea: de ani e mare, dar minte n-are. Milostivească-se Cel-de-Sus! Să vezi şi să nu crezi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuşi vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiţi pentru iarbă Şi pentru lac, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură Şi vom ţine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieşi în cale Sfânta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai suntem tineri. Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Marin Sorescu
”O, Hermia, vrăjmaşă mi te-arăţi! De ce-ai urzit cu oamenii aceştia Să-mi faceţi parte numai de batjocuri? Noi tainele mereu le-am împărţit, Şi ne-am legat surori, în ceasuri lungi Când timpul îl certam că-i prea grăbit Să ne despartă… Ai uitat acestea? Prietenia de pe vremea şcolii? Copilăria cea neprihănită? Coseam, cu-ndemnarea unor zâne, Aceeaşi floare dalbă pe gherghef. Şedeam pe-aceeaşi pernă amândouă, Cântam acelaşi cânt, cu-acelaşi glas, De parcă mână, cuget, glas şi suflet Aveau acelaşi trup. Aşa crescut-am: Precum două cireşe-ngemănate, Unite-n despărţirea lor. Ca două boabe pe un singur lujer; O inimă aveam, în două trupuri, Ca două scuturi pe aceeaşi stemă, Încoronate de acelaşi coif. Şi vrei să rupi această legătură, Unindu-te cu cei ce râd de mine? Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată! Te poate osândi orice femeie, Deşi doar eu lovită-s dintre toate.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Înapoi, nedemne lacrimi! Întoarceţi-vă la izvor! Durerea Iscat-a fiecare strop, şi rău V-aţi înşela jertfindu-l bucuriei!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”De ce să-mi fie ruşine, stăpână? Pentru că vorbesc cinstit? Nu este căsătoria onorabilă chiar pentru un cerşetor? Seniorul dumneavoastră nu e onorabil fără a fi căsătorit? Poate că, ruşinoasă cum sânteţi, aţi fi vrut să nu spun „un bărbat„, ci „un soţ„; nu jignesc pe nimeni dacă vorbele sincere nu trădează gânduri urâte. Ce rău vedeţi în cuvintele: „mai grea din pricina unui bărbat„ atunci când e vorba de soţ şi soţie? Altminteri povara ar fi mai curând uşoară decît grea. întrebaţi-o şi pe domnişoara Beatrice — iat-o că vine.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”O, iad! O, chinuri grele! Văd prea bine Că v-aţi legat să faceţi haz de mine. De-aveaţi un dram de bună-cuviinţă, M-aţi fi scutit de-această umilinţă. Nu vi-i de-ajuns că mă urâţi cumplit? Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit? Vi-i chipul omenesc, precât se pare; O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare! Zadarnic mă slăviţi peste măsură, Când inima v-o ştiu mocnind de ură… De dragul Hermiei vă învrăjbiţi, Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi. Isprava-i asta, faptă de bărbaţi, Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi? Un om de neam nicicând n-ar cuteza Să râdă de durerea altcuiva, Cum râdeţi voi acum de-obida mea.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Era o amarnică dezamăgire în aceste cuvinte. În clipa când le zicea, el se simțea mai sărac decât până atunci. Pierduse toate bucuriile, toată părerea de bine pe care omul o simte când vede pe acela pentru care simte tragere de inimă, când îi vorbește, când poate să-i facă vreo mulțumire, când primește o vorbă bună de la dânsul, când se gândește la el, pierduse mângâierea ce se revarsă peste sufletul omenesc la vederea podoabelor lumii, căci nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decât omul despre care putem să ne facem gânduri bune și plăcute.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
“Dincolo. Femeia asta Are pe cineva în baie. Vorbeşte cu mine, Mă iubeşte sincer, Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei, Dincolo de mine. Îi citesc în ochi, În păr, În linia vieţii din palmă Că această casă n-are decât o singură intrare, Că-mi ascunde pe cineva în baie. Sau, mă rog, în casa vecină, Sau într-o altă casă, Undeva pe stradă, Într-alt oraş, sau într-o pădure, Ori pe fundul mării. Cineva stă ascuns acolo, Pândindu-mi gândurile, Ascultând sentimentele mele eterne Cu ochii pe ceas.” Marin Sorescu
”Puşchea pe limbă-ţi, doică! N-a venit Pe lume, el, să-i fie rob ruşinii. Pe fruntea lui ruşinea s-ar sfii Să se aşeze. Fruntea lui e-un tron Pe care cinstea poate să vegheze Încununată ca monarh suprem Al globului întreg. Ce fiară-am fost Să-l dojenesc!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”