”E un moşneag, ce să spun! Pâinea lui Dumnezeu, domnule guvernator, are veşnic mâncărime de limbă. Vorba ceea: de ani e mare, dar minte n-are. Milostivească-se Cel-de-Sus! Să vezi şi să nu crezi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuşi vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiţi pentru iarbă Şi pentru lac, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură Şi vom ţine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieşi în cale Sfânta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai suntem tineri. Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Marin Sorescu
”O, Hermia, vrăjmaşă mi te-arăţi! De ce-ai urzit cu oamenii aceştia Să-mi faceţi parte numai de batjocuri? Noi tainele mereu le-am împărţit, Şi ne-am legat surori, în ceasuri lungi Când timpul îl certam că-i prea grăbit Să ne despartă… Ai uitat acestea? Prietenia de pe vremea şcolii? Copilăria cea neprihănită? Coseam, cu-ndemnarea unor zâne, Aceeaşi floare dalbă pe gherghef. Şedeam pe-aceeaşi pernă amândouă, Cântam acelaşi cânt, cu-acelaşi glas, De parcă mână, cuget, glas şi suflet Aveau acelaşi trup. Aşa crescut-am: Precum două cireşe-ngemănate, Unite-n despărţirea lor. Ca două boabe pe un singur lujer; O inimă aveam, în două trupuri, Ca două scuturi pe aceeaşi stemă, Încoronate de acelaşi coif. Şi vrei să rupi această legătură, Unindu-te cu cei ce râd de mine? Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată! Te poate osândi orice femeie, Deşi doar eu lovită-s dintre toate.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Înapoi, nedemne lacrimi! Întoarceţi-vă la izvor! Durerea Iscat-a fiecare strop, şi rău V-aţi înşela jertfindu-l bucuriei!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”De ce să-mi fie ruşine, stăpână? Pentru că vorbesc cinstit? Nu este căsătoria onorabilă chiar pentru un cerşetor? Seniorul dumneavoastră nu e onorabil fără a fi căsătorit? Poate că, ruşinoasă cum sânteţi, aţi fi vrut să nu spun „un bărbat„, ci „un soţ„; nu jignesc pe nimeni dacă vorbele sincere nu trădează gânduri urâte. Ce rău vedeţi în cuvintele: „mai grea din pricina unui bărbat„ atunci când e vorba de soţ şi soţie? Altminteri povara ar fi mai curând uşoară decît grea. întrebaţi-o şi pe domnişoara Beatrice — iat-o că vine.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”O, iad! O, chinuri grele! Văd prea bine Că v-aţi legat să faceţi haz de mine. De-aveaţi un dram de bună-cuviinţă, M-aţi fi scutit de-această umilinţă. Nu vi-i de-ajuns că mă urâţi cumplit? Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit? Vi-i chipul omenesc, precât se pare; O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare! Zadarnic mă slăviţi peste măsură, Când inima v-o ştiu mocnind de ură… De dragul Hermiei vă învrăjbiţi, Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi. Isprava-i asta, faptă de bărbaţi, Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi? Un om de neam nicicând n-ar cuteza Să râdă de durerea altcuiva, Cum râdeţi voi acum de-obida mea.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Era o amarnică dezamăgire în aceste cuvinte. În clipa când le zicea, el se simțea mai sărac decât până atunci. Pierduse toate bucuriile, toată părerea de bine pe care omul o simte când vede pe acela pentru care simte tragere de inimă, când îi vorbește, când poate să-i facă vreo mulțumire, când primește o vorbă bună de la dânsul, când se gândește la el, pierduse mângâierea ce se revarsă peste sufletul omenesc la vederea podoabelor lumii, căci nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decât omul despre care putem să ne facem gânduri bune și plăcute.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
“Dincolo. Femeia asta Are pe cineva în baie. Vorbeşte cu mine, Mă iubeşte sincer, Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei, Dincolo de mine. Îi citesc în ochi, În păr, În linia vieţii din palmă Că această casă n-are decât o singură intrare, Că-mi ascunde pe cineva în baie. Sau, mă rog, în casa vecină, Sau într-o altă casă, Undeva pe stradă, Într-alt oraş, sau într-o pădure, Ori pe fundul mării. Cineva stă ascuns acolo, Pândindu-mi gândurile, Ascultând sentimentele mele eterne Cu ochii pe ceas.” Marin Sorescu
”Puşchea pe limbă-ţi, doică! N-a venit Pe lume, el, să-i fie rob ruşinii. Pe fruntea lui ruşinea s-ar sfii Să se aşeze. Fruntea lui e-un tron Pe care cinstea poate să vegheze Încununată ca monarh suprem Al globului întreg. Ce fiară-am fost Să-l dojenesc!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
“Final perseverance is the doctrine that wins the eternal victory in small things as in great” Muriel Spark, ”Memento Mori”
”BORACHIO: Află dar, că am câştigat o mie de ducaţi de la Don John. CONRADE: E cu putinţă ca un ticălos să câştige atâta? BORACHIO: Mai bine ai întreba dacă e cu putinţă ca o ticăloşie să fie preţuită atît de mult; pentru că atunci când ticăloşii bogaţi au nevoie de ticăloşi săraci, ticăloşii săraci cer preţul pe care-l vor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Floare, floare-nsângerată De-a lui Cupidon săgeată Ochii farmecă-i pe dată! Şi să-i pară dalba fată Că-i o stea care-şi arată Strălucirea fără pată. Pentru setea-ţi necurmată, Leacul doar la dânsa-l cată!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Dă-i societății aripi și le va arde pe rug.” Marin Sorescu
”O, chip frumos cu inimă de şarpe! Avut-a vreodată un balaur Bârlog mai minunat? Tiran frumos! O, demon îngeresc şi corb spurcat Cu pene de columb! Miel nesătul Şi rău ca lupul! Suflet ticălos În înveliş dumnezeiesc – eşti tocmai Pe dos de cum apari; becisnic sfânt, Şi sfânt becisnic! Ce făceai, natură, Şi unde-ţi fuse mintea, când, în iad, Ai resădit un suflet diavolesc În raiul pieritor al unui trup Pătruns de frumuseţe? Să fi fost Când va pe lumea asta vreo carte Cu basme mai urâte şi mai hâde, Şi-o legătură mai măiastră? Oh! A stat minciuna-ntr-un palat mai falnic?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Pentru înzestrare, vericule, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi nu te făloşi; cât despre scris şi citit, astea să se vadă atunci când o să fie nevoie de o astfel de vanitate.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”