“Vina mea e că m-am băgat și-am încercat să fac imposibilul, să dau viață unei scheme, să inventez, să pompez poezia și filozofia în niște plămâni morți.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
S
”De ce m-alungi, când ard de dorul tău? Doar c-un duşman te porţi atât de rău.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Sfărâmă-te, tu, inimă orfană! În temniţă, ochi orb, în veci de veci Lipsiţi de raza zilei! Sterp pământ! Întoarce-te-n pământ şi putrezeşte! Scufundă-te în groapa lui Romeo!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Eu vă cred; Da, fără doar şi poate, nu e bine Să ştie c-o iubeşte; l-ar lua-n râs. Ce-i drept, e drept. N-am întâlnit bărbat, Oricât de chipeş, tânăr sau deştept, Să nu-l repeadă; de-i bălan, se jură Că s-ar cădea să-i fie soră; oacheş? Natura, zugrăvind un arlechin, A scos o mâzgăleală; e înalt? O lance strîmbă-n vîrf; e îndesat? Atunci e un agat neşlefuit! Vorbeşte? E-o morişcă zăpăcită; Nu scoate-o vorbă? E un bolovan. Aşa-i răstălmăceşte ea pe toţi Şi-n ruptul capului nu-i dă virtuţii Ce este meritul şi fala ei. Ce urîcios— să-i foarfece pe toţi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Sânge din sângele meu, nu e un copil, ci o pocitanie de necaz, de nerealizare, de cai verzi pe pereți. Și l-ar fi anemiat încontinuu. Era într-o hemoragie de melancolie, acea stare care prozaic și concentrat se numește „întors pe dos”.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
”Privirea lunii-mi pare-nlăcrimată . Când plânge ea, plâng florile amar, Jelind o biată fată înşelată.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“E greu, e foarte greu când ai voi să-i grăiești cuiva o vorbă, care-ți vine din fundul inimii, și nu poți; e însă mai greu când simți că numai această vorbă poate să alunge gândul rău pe care și-l face despre tine un om la care ții…” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”Păi, dacă-ar mai fi unul ca tine, în scurt timp n-ar mai rămâne niciunul din voi, pentru că v-aţi face de petrecanie unul altuia. Zău dacă n-ai fi în stare să te iei de gât cu cine ştie cine, numai pentru că ar avea în barbă un fir de păr mai mult sau mai puţin decât ai tu. Te-ai lua la harţă cu cineva care sparge nuci, numai pentru că ochii tăi au culoarea cojii de nucă. Spune-mi: care alţi ochi, în afară de-ai tăi, ar putea găsi într-asta pricină de ceartă? Ţi-e plină scăfârlia de gâlceavă, cum e găoacea oului de gălbenuş, cu toate că, nu o dată, ţi-a plesnit capul, ca o coajă de ou, din pricina certurilor. Te-ai dat la unul care-a tuşit pe stradă şi ţi-a trezit câinele din somn.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Simţirea-i mai bogată-n corzi ca vorba! Mai mândră-i ea, decât podoaba ei! Doar cerşetorii-şi numără arginţii. Iubirea mea-i prea mare. Nu-s în stare Să-i ştiu comoara nici pe jumătate!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Cum va şti cu dragostea, Iar Beatrice să n-afle niciodată. De ce? Cum, Benedick n-ar merita Bogatul, fericitul pat de nuntă în care-o să se culce-o dată Beatrice? O, zeu al dragostei! Ar merita Tot ce-un bărbat e-n drept să dobândească, Dar firea inimă mai năzuroasă Decît a ei n-a zămislit nicicînd! Dispreţul străluceşte-n ochii ei Ce râd de tot ce văd; deşteptăciunea-i Se preţuieşte într-atât, că toate N-au nici un preţ. Nu poate nici iubi, Nici îndrăgi ceva ce nu-i al ei, Atîta-i de-ngâmfată!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Zidul acesta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre. la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, odată într-o duminică, gătit cu vise noi.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
”Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pornirile prea vii n-au lungă viaţă, Ca pulberea şi focul, mistuite De flacăra sărutului. Ţi-e greaţă Din miere de te-nfrupţi prea mult, şi dacă Mănânci fără măsură, ţi se-apleacă. Iubirea o-ntăreşti prin cumpătare, Târziu ca melcu-ajungi, grăbind prea tare.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Pe-alee ne plimbăm în sus şi-n jos, Vorbind doar despre Benedick. De-ndată ce-l amintesc, tu intri-n rol şi-l lauzi Mai mult decît a meritat vreun om. Eu o să-ţi spun cum Benedick tânjeşte De dorul ei; săgeata lui Amor Răneşte fără greş pe om şi-atunci Când trage cu urechea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“A venit o noapte ca o piatră albastră, Despletită, Şi mai era acolo şi un turn. Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii. Omul acela cu privire de colţ de cremene, Când a dat cu ochii de noapte, Acesta s-a împleticit, Gata să intre în pământ. Dar a mai venit un om care, Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră Peste privire i-a umplut ţeasta de gânduri. Eu eram şi unul şi celălalt: Am privit în fântâna sufletului Şi m-am văzut rătăcind Între obtuz şi isoscel. Am avut totuşi curajul Să trag o perdea între mine şi eu. O perdea mare, împădurită. Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun. Cine ştie, poate că erau stele? Atunci mi-am adunat toate fulgerele Mâniei Şi am înţepat turnul Drept în ferestre… S-a făcut praf, l-am luat în palmă Şi l-am suflat în patru vânturi. Cerul era plin de cozi de […]