”Cum va şti cu dragostea, Iar Beatrice să n-afle niciodată. De ce? Cum, Benedick n-ar merita Bogatul, fericitul pat de nuntă în care-o să se culce-o dată Beatrice? O, zeu al dragostei! Ar merita Tot ce-un bărbat e-n drept să dobândească, Dar firea inimă mai năzuroasă Decît a ei n-a zămislit nicicînd! Dispreţul străluceşte-n ochii ei Ce râd de tot ce văd; deşteptăciunea-i Se preţuieşte într-atât, că toate N-au nici un preţ. Nu poate nici iubi, Nici îndrăgi ceva ce nu-i al ei, Atîta-i de-ngâmfată!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
S
“Zidul acesta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre. la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, odată într-o duminică, gătit cu vise noi.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
”Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pornirile prea vii n-au lungă viaţă, Ca pulberea şi focul, mistuite De flacăra sărutului. Ţi-e greaţă Din miere de te-nfrupţi prea mult, şi dacă Mănânci fără măsură, ţi se-apleacă. Iubirea o-ntăreşti prin cumpătare, Târziu ca melcu-ajungi, grăbind prea tare.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Pe-alee ne plimbăm în sus şi-n jos, Vorbind doar despre Benedick. De-ndată ce-l amintesc, tu intri-n rol şi-l lauzi Mai mult decît a meritat vreun om. Eu o să-ţi spun cum Benedick tânjeşte De dorul ei; săgeata lui Amor Răneşte fără greş pe om şi-atunci Când trage cu urechea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“A venit o noapte ca o piatră albastră, Despletită, Şi mai era acolo şi un turn. Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii. Omul acela cu privire de colţ de cremene, Când a dat cu ochii de noapte, Acesta s-a împleticit, Gata să intre în pământ. Dar a mai venit un om care, Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră Peste privire i-a umplut ţeasta de gânduri. Eu eram şi unul şi celălalt: Am privit în fântâna sufletului Şi m-am văzut rătăcind Între obtuz şi isoscel. Am avut totuşi curajul Să trag o perdea între mine şi eu. O perdea mare, împădurită. Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun. Cine ştie, poate că erau stele? Atunci mi-am adunat toate fulgerele Mâniei Şi am înţepat turnul Drept în ferestre… S-a făcut praf, l-am luat în palmă Şi l-am suflat în patru vânturi. Cerul era plin de cozi de […]
“— Ce am? răspunse el cu amărăciune. Am o nenorocire; pierd ziua de astăzi pentru cea de mâine. Eu nu ți-am vorbit niciodată despre lucruri de aceste, dar trebuie să fii și tu om, Ano, și să te gândești la viață, căci nu pot să-ți vie mereu toate de-a gata. Astăzi stau aici și nu mă supără nimic, dar îmi fac eu însumi gânduri rele despre ziua de mâine, și aceste gânduri nu-mi lasă tihnă să mă bucur de ziua de astăzi. Și poate că gândurile mele sunt deșerte, poate că ziua de mâine are să fie tot bună, dar o voi pierde temându-mă de cea de poimâine. Și cât vom sta aici, nu mai scap de nevoia aceasta.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”De mine râdeţi toţi necontenit; Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit? Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns? Cuvinte bune nu mi-a spus deloc… Să-ndur acum bătaia ta de joc? Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine… Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine! Adio, dar… Deci, totu-i de prisos… Eu am crezut că eşti mai omenos… Cu-o fată alungată de iubit Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Mercuţio: Dragă Benvolio! Dă-mi o mână de ajutor! Mintea mea o ia razna! Romeo: Plesneşte-o cu biciul şi strânge-o-n pinteni! Altfel pierzi alergarea.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine. Lasă-mă în numai trădarea mea curată şi uită-mi vina pe spinările stelelor care mi-au plecat din ochi spre altădată.” Nichita Stănescu
”Dragostea nu adaugă nimic la deşteptăciunea ei, totuşi nu e o dovadă că s-a scrîntit, pentru că am început s-o iubesc îngrozitor. Fără îndoială, asupra mea o să se abată o grindină de zeflemeli pentru că am râs atîta de căsătorie; dar, doar nu se schimbă pofta omului? Când e tânăr, omului îi place carnea pe care nu poate s-o mistuie la bătrâneţe. Bat¬jocura şi zicalele şi bileţelele de duh îl pot oare abate pe un om din făgaşul ce şi l-a ales? Nu; oamenii trebuie să se înmul¬ţească! Când spuneam că o să mor holtei, nu mă gândeam că o să trăiesc până când o să mă-nsor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Mai avem încă multe Să ne spunem, De aceea cădem Pe unde apucăm Și-ncepem lacomi Să vorbim în somn. Cu lucrurile din cameră, Ivarele, caloriferul, Cărora încă nu le-am spus Nici pe jumătate din ce-ar trebui.” Marin Sorescu
”Cimilituri gingaş meşteşugite! Dar n-aş putea nicicând să cred, iubite, Că spui minciuni. Te rog cu stăruinţă, Cum îi îndeamnă buna-cuviinţă Pe-o fată şi-un flăcău ca să se poarte, Întinde-ţi aşternutul mai departe.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Romeo: Să mergem cât mai grabnic! Lorenzo: Mai domol! Te-mpiedici când alergi, şi calci în gol.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Nu m-am gândit niciodată să mă însor. Nu trebuie să par mândru. Ferice de cei care, auzindu-se judecaţi, sânt în stare să se îndrepte.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”