“— Ce am? răspunse el cu amărăciune. Am o nenorocire; pierd ziua de astăzi pentru cea de mâine. Eu nu ți-am vorbit niciodată despre lucruri de aceste, dar trebuie să fii și tu om, Ano, și să te gândești la viață, căci nu pot să-ți vie mereu toate de-a gata. Astăzi stau aici și nu mă supără nimic, dar îmi fac eu însumi gânduri rele despre ziua de mâine, și aceste gânduri nu-mi lasă tihnă să mă bucur de ziua de astăzi. Și poate că gândurile mele sunt deșerte, poate că ziua de mâine are să fie tot bună, dar o voi pierde temându-mă de cea de poimâine. Și cât vom sta aici, nu mai scap de nevoia aceasta.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
S
”De mine râdeţi toţi necontenit; Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit? Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns? Cuvinte bune nu mi-a spus deloc… Să-ndur acum bătaia ta de joc? Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine… Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine! Adio, dar… Deci, totu-i de prisos… Eu am crezut că eşti mai omenos… Cu-o fată alungată de iubit Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Mercuţio: Dragă Benvolio! Dă-mi o mână de ajutor! Mintea mea o ia razna! Romeo: Plesneşte-o cu biciul şi strânge-o-n pinteni! Altfel pierzi alergarea.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine. Lasă-mă în numai trădarea mea curată şi uită-mi vina pe spinările stelelor care mi-au plecat din ochi spre altădată.” Nichita Stănescu
”Dragostea nu adaugă nimic la deşteptăciunea ei, totuşi nu e o dovadă că s-a scrîntit, pentru că am început s-o iubesc îngrozitor. Fără îndoială, asupra mea o să se abată o grindină de zeflemeli pentru că am râs atîta de căsătorie; dar, doar nu se schimbă pofta omului? Când e tânăr, omului îi place carnea pe care nu poate s-o mistuie la bătrâneţe. Bat¬jocura şi zicalele şi bileţelele de duh îl pot oare abate pe un om din făgaşul ce şi l-a ales? Nu; oamenii trebuie să se înmul¬ţească! Când spuneam că o să mor holtei, nu mă gândeam că o să trăiesc până când o să mă-nsor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Mai avem încă multe Să ne spunem, De aceea cădem Pe unde apucăm Și-ncepem lacomi Să vorbim în somn. Cu lucrurile din cameră, Ivarele, caloriferul, Cărora încă nu le-am spus Nici pe jumătate din ce-ar trebui.” Marin Sorescu
”Cimilituri gingaş meşteşugite! Dar n-aş putea nicicând să cred, iubite, Că spui minciuni. Te rog cu stăruinţă, Cum îi îndeamnă buna-cuviinţă Pe-o fată şi-un flăcău ca să se poarte, Întinde-ţi aşternutul mai departe.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Romeo: Să mergem cât mai grabnic! Lorenzo: Mai domol! Te-mpiedici când alergi, şi calci în gol.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Nu m-am gândit niciodată să mă însor. Nu trebuie să par mândru. Ferice de cei care, auzindu-se judecaţi, sânt în stare să se îndrepte.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”La cele mai bune replici ale mele Ai tuşit, Scorpie bătrână. Ele erau cheia Întregului spectacol, Le pregăteam în febră Ani în şir, Oamenii m-aşteptau cu respiraţia tăiată, Efectul trebuia să fie formidabil, Dar pe tine tocmai atunci Te îneca tusea, Scorpie bătrână. Dacă se-ntîmpla Să lipseşti odată, Începea să tuşească Scaunul pe care stătuseşi. Acum ai molipsit Toată sala, Piesa se petrece de la un cap la altul Într-o tuse măgărească… Tuşiţi, Răguşit, piţigăiat, dogit, Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat, Ca la vocalize, ca la doctor, Tuşiţi! Credeţi că spun rolul pentru voi, Ochii mei par că se uită la voi, Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre Becul roşu din fundul sălii. Pentru el vorbesc, Lui îi spun sufletul meu învăţat în nopţi de insomnie, Becului roşu care arată locul pe unde, la sfîrşit, Voi trebuie să evacuaţi sala, Scorpii bătrâne.” Marin Sorescu, ”Tușiți”
“Trebuie să primești ce-ți dau oamenii, fiindcă nimeni nu-ți poate da ceea ce nu are.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”Doar cinstea mea îi dă imbold vorbirii, În veci iubirea e tâlmaci iubirii, Am spus că inima-mi de-a ta-i legată Că laolaltă s-au pornit să bată, Şi că suntem uniţi prin legământ Că-n suflete trăieşte-acelaşi gând. Dă-mi voie lângă tine să mă-ntind, Că nu mă-ntind prea mult, să ştii, nu mint .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pe sfântul Francisc! Tare te-ai schimbat! Dar Rosalina? Tinerii se-nşală; Se îndrăgesc din ochi, la repezeală. Şiroi de lacrimi ţi-au pătat lumina Şi-obrajii palizi pentru Rosalina. Sărată apă curs-a în neştire Să-ţi pritocească searbăda iubire. Răsună cerul de suspinul vechi Şi plânsul tău îmi hăuie-n urechi. De-atâtea lacrimi ce-au pornit să scurme, Pe chipul tău se văd şi astăzi urme. Iar chin adevărat de-a fost, pricina Mâhnirii tale fost-a Rosalina. De te-ai schimbat, repetă pe de rost; Femeia piere când bărbatu-i prost.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Mi-e drag Benedick şi aş dori să se judece pe el însuşi cu duhul smereniei, ca să vadă cât e de nevrednic de o fată atît de bună.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea. Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.” Marin Sorescu, ”Iona”