”Iar Vam străbătea în vremea aceea codri… Piatra cea netedă îi bătea pieptul şi-l îndemna la drum, aşa cum călcâiul călăreţului îndeamnă armăsarul istovit. Şi era larmă în inima lui Vam, de parcă Gurz ar fi ridicat în ea mulţime de războinici ce se luptau, răcnind şi izbindu-şi scuturile. Aşa, istovit de drumul cel lung şi de durerea şi larma pe care o purta în el, mergea Vam.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
”Oh do you have time to linger for just a little while out of your busy and very important day for the goldfinches that have gathered in a field of thistles for a musical battle, to see who can sing the highest note, or the lowest, or the most expressive of mirth, or the most tender? Their strong, blunt beaks drink the air as they strive melodiously not for your sake and not for mine and not for the sake of winning but for sheer delight and gratitude – believe us, they say, it is a serious thing just to be alive on this fresh morning in the broken world. I beg of you, do not walk by without pausing to attend to this rather ridiculous performance. It could mean something. It could mean everything. It could be what Rilke meant, when he wrote: You must change your life. Mary […]
”Departe sunt de tine și singur lângă foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în fața-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în feresti, Se-toarce-n gându-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci, Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini… Eu te strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți… O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls… Voi fi bătrân și singur, vei fi murit de mult!” Mihai Eminescu, ””Departe sunt de tine” (1878, 1 martie)
“Don’t think there are no crocodiles because the water is calm.” (Malayan Proverb)
”Hipolita: N-a spus că sunt nepricepuţi cu totul? Theseu: Vom fi cu-atât mai darnici, răsplătindu-i, De vreme ce ei nu ne dau nimic. Ne-om desfăta-ncercând să desluşim Tot ceea ce ascunde-a lor greşeală. Să preţuim doar gândul lor curat, Nu şi-mplinirea lui, stângace poate. Mă-ntâmpinau în drumurile mele Tot cărturari de seamă ce voiau Să mi se-nchine cu alese vorbe Pe care îndelung le cumpăneau; Dar îi vedeam pălind şi tremurând, Cu limba-mpleticită-n miezul vorbei, Cu glasul migălit, tăiat de spaimă, Şi pân’, la urmă, amuţind de tot, Lăsând urarea nerostită. Însă Tăcerea lor era mai grăitoare, Şi desluşeam în stânjeneala lor Mai mult decât în glasul sunător, Obişnuit cu vorbe lustruite. Iubirea mută-mi spune mult mai mult Decât sporovăiala: s-o ascult.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Many a parent, sad to say, has used their child as an opportunity for them, the parent, to do, through their child, something or some of the things that they, the parent, did not do or did not do successfully.” Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
”Ţin minte, într-o seară-ntâmplător Te-am revăzut, voioasă şi străină. Am vrut în ochii-ţi iar să m-oglindesc, Şi-un chip străin ţi se-oglindea-n retină. Am mers o vreme-alături; eram palid. Ne-am despărţit. Sub falduri de omăt Păşeam tăcut şi răvăşit, cu faţa întoarsă peste umăr, îndărăt. Ai început un cântec nou vieţii, Şi n-ai greşit atunci. Dar în urechi De ce-mi răsună-atâta de sălbatic Cântecu-acesta cu dureri străvechi? Cum vreau să-mi frâng odată jalea asta Şi să te uit pe tine şi-acest cânt! Şi chinul că de-atunci, cu palme calde Şi-ntinse, mângâi doar ninsori şi vânt!” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Pe om nu-l stăpânești decât cu păcatele lui, și tot omul are păcate, numai că unul le ascunde mai bine. Ca să le dea mai lesne pe față, caută-i slăbiciunea, fă-l să și-o deie de gol și faci cu el ce vrei, căci unul se mânie, altul se rușinează, al treilea se zăpăcește, dar nu e nici unul care nu-și pierde bunul cumpăt și mintea întreagă. E însă o slăbiciune de care mă tem, fiindcă nu știi niciodată cum s-o apuci; e azi mai mare, mâine mai mică, și când ai crede c-ai nimerit-o, dai greș: de oamenii care au asemenea slăbiciune mă feresc, căci ei te dau de gol când lumea ți-e mai dragă. Am pățit-o odată cu Pintea: n-o mai pat și cu tine. — Ce fel de slăbiciune? întrebă Ghiță cam cu jumătate de gură. — De femei…” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”Preaînălţate Doamne, de credeţi cum că Mihnea Nu-i sluga cea din urmă şi făr-de nici o treabă Din ai Măriei Tale… De credeţi cum că ochiu-i Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeţi diata asta. Căci greutatea ei Pe umărul meu cade şi toat-a lui tărie A fost până acuma credinţa ce stăpînul O pune-n al meu suflet.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
“Socrate însă privise doar în el însuși și s-a simțit intangibil chiar și atunci când a fost silit să bea cucuta… Ce îi trebuia lui să privească marea? Noi însă ne temem de ceea ce am putea descoperi dacă am privi insistent în noi înșine… Golim paharul, nu de cucută, ci de vin, ne ferim privirea și începem să urlăm, încredințați că asta e viața, și nu urlete scoatem, ci cântece de triumf… Iar pentru divertisment năvălim și prin păduri…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Iubirea trăieşte veşnic, fără început şi fără sfârşit… Prin iubire cunoşti pe Dumnezeu şi te înalţi până la ceruri…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
”Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept, Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Şi vreau să treacă Liniştea mea.” Nicolae Labiș, ”Dor”
“Ținem negreșit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Oameni… orice ați face, știința voastră rătăcește, și mândria voastră e un noroi, prin care mintea vă umblă desculță.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
“Are you ignorant enough to expect horsemanship from blacksmiths?” Idries Shah, ”Observations”