Wallflowers

”E împăcată lumea. Deşi moşneag de zile, Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume Ca să-mpac iară lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi, Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

”Umbra este o problemă morală care pune la încercare întreaga personalitate a eu-lui, deoarece nimeni nu-şi poate reali¬za umbra fără să dea dovadă cu prisosinţă de tărie morală. Căci se pune problema aici să recunoaştem drept real prezente tocmai aspectele întunecate ale personalităţii. Actul acesta con¬stituie fundamentul indispensabil al oricărei cunoaşteri de sine şi de aceea întîmpină, de regulă, o considerabilă rezistenţă.” Carl Gustav Jung ”Psihologie analitică”, cap. ”Eu-1, umbra, anima și animus, sinele”, subcap. ”Umbra”

”Ce ai, copilă? Eşti havuz de lacrimi? De ce tot plângi? De unde-atât potop? Eşti la un loc: furtună, mare, luntre. Sunt ochi-ţi plini de lacrimi ca o mare În flux şi în reflux; ţi-e trupul luntre Plutind pe-acest ocean sărat; furtună Îţi sunt suspinele care se luptă Cu lacrimile tale-n timp ce ele Se luptă cu suspinele, şi dacă N-ai să le potoleşti în graba mare, O să-ţi răstoarne trupul zdruncinat De vijelie.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Ci spune-mi, voi, cei fericiţi aşa, râvniţi vreun loc mai sus, ca să v-alinte mai îndeaproape strălucirea Sa?” Zâmbi dintâi cu-ntreaga sfântă ginte, părând că arde-n flacăra divină a dragostei şi-apoi rosti-n cuvinte: „Iubirea creştinească-n noi alină tot ce e dor; din vrerea ei, supus el vrere-şi face, una şi deplină. Dac-am dori să ne-nălţăm mai sus, ne-am despărţi prin dor şi năzuinţă de vrerea celui care-aici ne-a pus; or, lucru-acesta-n rai nu-i cu putinţă; iubirea-aici e lege-ndrituită, de-i judeci firea-n gând cu chibzuinţă. Se cere-aici ca viaţa fericită nicicând să-ncalce-a cerurilor vrere, spre-a fi pe veci cu-a noastre vreri unită. cum ne-a-mpărţit să stăm din sfere-n sfere în largu-împărăţiei Lui, ne place, precum şi Lui ce-mbie-ntru plăcere. în voia Sa sălăşluim în pace; El este marea-n care curge tot ce dânsul naşte şi natura face.” Am priceput atunci că peste tot în cer e paradis, deşi la fel să […]

“Căci numai mintea omenească, neputincioasă de a cuprinde tot, a născocit împărțirile care sunt pricina tuturor neînțelegerilor. Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”