Wallflowers

1. Și Iov a răspuns Domnului zicând:
2. „Știu că poți să faci orice și că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă.
3. Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înțelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și nu știam.
4. Ascultă – ai spus Tu iar – și Eu voi vorbi, te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri.
5. Din spusele unora și altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă”.
7. Iar după ce Domnul a rostit aceste cuvinte către Iov, a grăit către Elifaz din Teman: „Mânia Mea arde împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit de Mine așa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.
8. Acum deci luați șapte viței și șapte berbeci și duceți-va la robul Meu Iov și aduceți-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-ați vorbit despre Mine așa de drept cum a vorbit robul Meu Iov”.
9. Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Suah și Tofar din Naamat, s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul, și Domnul a primit rugăciunea lui Iov.
10. Și Domnul l-a pus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, și i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte.
11. Și toți frații și toate surorile și toți prietenii lui de altădată au venit să-l cerceteze, au mâncat pâine în casa lui, l-au compătimit, l-au mângâiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui și fiecare i-a dat câte un chesita și câte un inel de aur.
12. Și Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei, și el a strâns paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de asine.
13. Și a avut șapte fii și trei fiice.
14. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Chetia și celei de a treia, Cheren-Hapuc.
15. Iar în toată țara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, și tatăl lor le-a făcut părtașe la moștenire, lângă frații lor.
16. Și Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
17. Și Iov a murit bătrân și încărcat de zile.

Vechiul Testament (Iov, 42:1-17)

1. Și Domnul a vorbit mai departe cu Iov și i-a zis:
2. „Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?”
3. Și Iov a răspuns Domnului zicând:
4. „Dacă am fost ușuratic, ce răspuns să-Ți mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea.
5. Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori și nu voi lua-o iar de la început”.
6. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis:
7. „Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri.
8. Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? și mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate?
9. Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
10. Atunci împodobește-te cu măreție și cu semeție, îmbracă-te cu strălucire și cu cinste!
11. Revarsă puhoaiele mâniei tale și doboară cu o privire pe cel trufaș!
12. Vezi de toți semeții și smerește-i și calcă în picioare, fără zăbavă, pe toți cei răi!
13. Ascunde-i pe toți grămadă, în pământ, și îi înmormântează.
14. Și atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
15. Ia privește acum înaintea ta, hipopotamul; și el ca și tine este făptura Mea; el paște iarba ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui și ce tărie are în mușchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului și vinele de pe pulpele lui stau ca niște noduri.
18. Oasele lui sunt ca niște țevi de aramă și mădularele ca niște drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu și făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munții îi dau hrană și toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor și al bălții.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră și sălciile bălții îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchisește; el stă liniștit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laț?

Vechiul Testament (Iov, 40:1-24)

1. Știi tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2. Numeri tu lunile sarcinii lor și știi tu când le vine ceasul să nască?
3. Ele îngenunchiază, fată puii și scapă de durerile lor,
4. Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc și nu se mai întorc spre mamele lor.
5. Cine a lăsat slobod asinul sălbatic și l-a dezlegat de la iesle?
6. I-am dat pustiul ca să-l locuiască și pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7. El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8. El străbate munții, locul său de pășune, și umblă după orișice verdeață.
9. Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă și să petreacă noaptea lângă ieslele tale?
10. Poți tu să-l legi cu funia de gât și să tragă grapa după tine, peste arătură?
11. Poți să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, și să-i lași în grijă munca ta?
12. Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ți aducă roadele la aria ta?
13. Aripile struțului sunt negrăit de agere; struțul are pene preafrumoase și mândru penaj.
14. Când își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15. El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul și că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16. Struțul e hain cu puii săi, ca și cum n-ar fi ai lui, și nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere și pătrundere.
18. Când se scoală însă și pornește, face de ocară și pe cal și pe călăreț.
19. Tu ești cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20. Tu l-ai învățat să sară ușor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz însuflă spaima!
21. El bate pământul cu copita și mândru de puterea lui pornește spre taberele înarmate;
22. El își bate joc de primejdie și n-are nici o teamă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. La oblanc îi sună tolba cu săgeți; fulgere aruncă sulița și lancea.
24. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul și, când a sunat trâmbița, nu mai are astâmpăr.
25. La chemarea trâmbiței, pare că zice: Haide! și de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor și strigătele războinice.
26. Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
27. Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așează cuibul pe vârfuri neajunse?
28. El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea – pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
29. Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
30. Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii”.

Vechiul Testament (Iov, 39:1-30)