Wallflowers

1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale și a zis:
2. „O, dacă aș fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
3. Ca atunci când El ținea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa și, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric!
4. De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ținea parte cortului meu,
5. Când Cel Atotputernic era încă cu mine și împrejurul meu stăteau feciorii mei,
6. Iar picioarele mele se scăldau în lapte și stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn?
7. Atunci când ieșeam la poarta de sus a cetății și așezam în piață scaunul meu,
8. Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare și rămâneau așa.
9. Fruntașii poporului își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor scădea și limba lor se lipea de cerul gurii.
11. Căci urechea care mă auzea mă fericea și ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
12. Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor și pe orfanul fără sprijin.
13. Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupra-mi și umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veșmânt și judecata mea cea dreaptă era mantia mea și turbanul meu.
15. Eram ochii celui orb și piciorul celui șchiop;
16. Eram tatăl celor neputincioși și cercetam cu sârguință pricinile care îmi erau necunoscute.
17. Sfărâmam fălcile nelegiuitului și smulgeam prada din dinții lui.
18. Și îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu și ca pasărea Phoenix voi înmulți zilele mele.
19. Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă și roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.
20. Slava mea va întineri neîncetat și arcul meu se va înnoi în mâna mea.
21. Oamenii mă ascultau și stăteau fără grai și așteptau să audă sfatul meu.
22. După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic și cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
23. mă așteptau precum aștepți ploaia și căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
24. Dacă le surâdeam, nu-și credeau ochilor și surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
25. Le arătam care este dreapta cale și stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostașii săi și, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.

Vechiul Testament (Iov, 29:1-25)

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis:
2. „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea.
6. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăț căile lui Dumnezeu și ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Și dacă voi toți ați dovedit-o (ca și mine), atunci pentru ce vorbiți în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău și moștenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numeroși, sunt pentru tăișul sabiei și odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. Câți mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă și văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulți ca nisipul și grămădește veșminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană și de toți banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care și-a zidit-o este casa unei molii și ca o colibă pe care și-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii și nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopții, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat și se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovarează fără milă și înaintea mâinii care îl pedepsește el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la priveliștea aceasta și cu fluierături îl alungă de peste tot.

Vechiul Testament (Iov, 27:1-23)

1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit?
3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față?
4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta?
5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă.
6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș.
7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi.
10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea și cu înțelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13. Suflarea Lui înseninează cerurile și mâna Lui străpunge șarpele fugar!
14. Și dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puțin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înțeleagă?”

Vechiul Testament (Iov, 26:1-14)

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis:
2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte.
3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui?
4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie?
5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!”

Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.
3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei.
4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă.
5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig.
8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile.
9. Cei dintâi smulg pe orfan de la tată și iau zălog haina săracului.
10. Și săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte și, istoviți de foame, duc în spinare snopii.
11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete.
12. În cetate, muribunzii se vaită și sufletul celor răniți cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!
13. Mai sunt răzvrătiți împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei și nu rămân în potecile ei.
14. Ucigașul se scoală dis-de-dimineață, ucide pe cel sărac și nevoiaș și jefuiește.
15. Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei și el își zice: Nu mă vede nici țipenie de om, și își pune o măframă pe față.
16. Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele și intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17. Iar când vine dimineața, parcă ar fi pentru ei umbra morții. Când zorii strălucesc, toate spaimele morții dau peste ei.
18. Nelegiuitul plutește ușor ca pe fața apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem și fericirea nu va călca niciodată via lui.
19. Precum seceta și arșița sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuința morților pe păcătoși.
20. Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ține minte și astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
21. Ei chinuiau pe femeia stearpă și fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, strunește pe cei puternici, se ridică răzbunător și toți aceștia nu se mai țin stăpâni pe viața lor.
23. El îi lasă să se sprijine cu bună încredințare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24. Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au așternut ca nalba, când o cosești și ca spicul ierbii s-au veștejit.
25. Dacă ziceți că nu este așa, cine îmi va dovedi că am mințit și cine va spulbera cuvântul meu?”

Vechiul Testament (Iov, 24:1-25)