”Dacă-i aceasta legiuirea soartei,
Să aibă parte dragostea de chin,
Să îndurăm ursita împăcaţi.
Iubirea e-mpletită cu durerea,
Cum e şi cu suspinul şi cu visul,
Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă de la care a și dobândit conștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte singurătatea și mai mare.”
Liviu Rebreanu, ”Ciuleandra”
1. Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:
2. „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușă suspinele mele.
3. O, dacă aș ști unde să-L găsesc! dacă aș putea să ajung la palatul Lui!
4. Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.
5. Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.
6. și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.
7. El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9. L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!
10. Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.
11. M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.
12. De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.
13. Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.
14. Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15. Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. mă gândesc și mi-e teamă de El.
16. Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17. Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.Vechiul Testament (Iov, 23:1-17)
“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!”
Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
1. Elifaz din Teman a răspuns atunci și a zis:
2. „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înțeleptul își este de folos lui însuși.
3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu ești fără prihană? Și care este câștigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină?
4. Oare El te pedepsește pentru cucernicia ta și pentru ea intră cu tine în judecată?
5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare și fărădelegile tale sunt fără hotar!
6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la frații tăi și smulgeai veșmântul de pe oameni și-i lăsai goi.
7. Tu nu dădeai să bea celui însetat și nu dădeai să mănânce celui flămând;
8. Cel cu pumnul tare cotropește pământul și cel cu trecere îl ia, în stăpânire.
9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale și brațele celor orfani tu le sfărâmăi.
10. Acesta este cuvântul pentru care lațuri te înconjoară și spaimele te-au apucat dintr-o dată.
11. Lumina s-a stins pentru tine și nu mai vezi și o apă revărsată te-a dat la fund.
12. Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Privește în sus spre stele cât de sus sunt ele!
13. Tu ai zis: Ce știe Dumnezeu! Judecă El oare prin umbră?
14. Norii sunt ca o perdea în fața Lui și El nu poate să vadă; El se plimbă numai de jur împrejurul cerurilor.
15. Voiești tu să urmezi pe străvechea cale pe care au bătătorit-o oamenii cei fără de lege?
16. Cei ce au fost măturați înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
17. Și ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! și ce poate să ne facă Cel Atotputernic?”
18. Dar tocmai El umpluse casele lor de bunătăți, însă sfatul celor răi rămânea departe de Dumnezeu.
19. Cei drepți se uită și se bucură, iar cel nevinovat râde de ei.
20. Iată, avuția lor a nimicit-o și focul a mistuit toată strânsura lor!
21. Împacă-te cu Dumnezeu și cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22. Primește, te rog, învățătura din gura Lui și pune la inimă cuvintele Lui;
23. Dacă te întorci la Cel puternic și te smerești, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău,
24. Atunci aurul tău îl vei prețui drept țărână și comorile Ofirului drept pietricele,
25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur și grămezi de argint.
26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic și ridica-vei fața ta către Dumnezeu.
27. Tu vei chema numele Lui și El te va auzi și tu vei împlini juruințele tale.
28. când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti și lumina va străluci pe toate drumurile tale,
29. Fiindcă Dumnezeu smerește pe mândri și mândria, și mântuiește pe acela care-și pleacă ochii în pământ.
30. El izbăvește pe cel nevinovat și tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate”.Vechiul Testament (Iov, 22:1-30)
“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind de mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.Îmi pare
că ţin în mâini o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ pe malul acelei mări,
pe care azi
o simt,
dar nu o văd ?”Lucian Blaga, ”Scoica”
“Cât e de trist să fii om și să înțelegi viața mai puțin chiar decât lighioanele.”
Panait Istrati, ”Kyra Kyralina, Moș Anghel”
”Pântecele se satură, dar ochii niciodată.”
(Proverb românesc)
”Această furie smintită, ce pusese stăpânire pe rege la vederea şi la citirea scrisorii lui Fouquet către La Vallière, se topi încetul cu încetul într-o dureroasă istovire. Tinere¬ţea, plină de sănătate şi de viaţă, având nevoie să recâştige chiar în aceeaşi clipă ceea ce pierde, nu cunoaşte acele in¬somnii fără sfârşit ce întruchipează, pentru un chinuit, legenda ficatului mereu crescând la loc al lui Prometeu. Acolo unde omul matur, în deplinătatea puterilor lui, sau unde bătrânul, în sleirea forţelor sale, găsesc o continuă sporire a durerii, tânărul, lovit pe neaşteptate de constatarea unui rău, izbuc¬neşte în strigăte, în lupte făţişe, şi este mai repede doborât de dârzul duşman pe care-l înfruntă. Odată răpus însă, el nu mai suferă.”
Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
1. Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
2. „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
3. Ingăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
4. Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
5. Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
7. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
8. Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
11. Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
12. Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
13. Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
14. Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
15. Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”
16. N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17. De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
18. Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
19. Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
20. Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21. Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
22. Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
23. Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
24. când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25. Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26. Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
27. Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
28. Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
29. N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
30. Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
32. Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33. Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
34. Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelaciune”.Vechiul Testament (Iov, 21:1-34)
”Mai întâi vine la rând omul care se consacră studiilor. Tatăl lui Swedenborg era episcop luteran şi l-a educat pe fiul său în spiritul luteranismului, religie în care piatra unghiulară, cum se ştie, este mântuirea prin graţia divină – graţie în care Swedenborg nu crede. În sistemul său, în noua religie predicată de el, se vorbeşte de mântuirea prin opere, dar aceste opere nu constau nici în slujbe, nici în ceremonii; e vorba de opere veritabile, opere în care omul se angajează total, cu spiritul şi, de asemenea, ceea ce e cu atât mai curios, cu inteligenţa sa.
Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate.”Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis:
2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine.
3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund.
4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ,
5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă?
6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori,
7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut?
8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și locul unde se găsea, nu-l mai zărește.
10. Feciorii lui vor trebui să cerșească mila celor săraci și mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forța.
11. Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereții, dar ea se va culca cu el în pulbere;
12. Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13. Dacă o ține în gură și nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii,
14. Totuși hrana lui în măruntaiele lui se strică și se face în intestinele lui venin de năpârcă.
15. Averea, pe care a înghițit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.
16. Venin de șarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară!
17. El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere și de smântână.
18. Dă îndărăt ce-a câștigat și nu se mai folosește de câștig și de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
19. Pentru că a asuprit fără milă pe săraci și a furat o casă, în loc să o zidească.
20. El nu va cunoaște pacea lăuntrică și el nu va scăpa nimic din toate câte prețuiește.
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ține deloc.
22. când bogăția lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată și toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui.
23. Când va fi gata să-și sature pântecele, Dumnezeu va dezlănțui asupra-i urgia mâniei Sale și va ploua cu săgeți peste el.
24. Dacă va scăpa de platoșa de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25. O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficați și spaimele morții îl sfârșesc.
26. Toată neagra pieire amenință comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui.
27. Cerurile vor dezveli fărădelegea lui și pământul i se va ridica împotrivă.
28. Năpraznica revărsare de ape va mătura casa lui și apele vor curge în ziua dumnezeieștii mânii.
29. Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moștenirea pe care el o primește de la Domnul”.Vechiul Testament (Iov, 20:1-29)
”Numai pe tine te am trecătorul meu trup
și totuși
flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-l port.Dați-mi un trup
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năpraznice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!Prin cosmos
auzi-s-ar atuncia măreții mei pași
și-ar apare năvalnic și liber
cum sunt,
pământule sfânt.Când aș iubi,
mi-aș întinde spre cer toate mările
ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți,
spre cer
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng
să-i sărut sclipitoarele stele.Când aș urî,
aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieți sori
călători
și poate-aș zâmbi.Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.”
Lucian Blaga, ”Dați-mi un trup voi munților”
”Touchness” (versuri/lyrics)
Melodie de: Enigma
[Indistinct whisper]
(Touch and kiss me)
Up and down
(Touch and feel me)
Up and down
Touch and kiss me
Up and down
Touch and feel me
Up and down
Touch and kiss me…
[Heavy breathing]
Oh, I’ll always love you
Touch and kiss me
Up and down
Touch and feel me
Up and down
Touch and kiss me
Touch and feel me…
Touch and kiss me
Up and down
Touch and kiss me…
Touch and feel me…
Compozitori: Michael Crețu.
Date de la: Musixmatch
**********
Traducere aproximativă în limba română:
[Șoaptă indistinctă]
(Atinge-mă și sărută-mă)
Sus și jos
(Atinge-mă și simte-mă)
Sus și jos
Atinge-mă și sărută-mă
Sus și jos
Atinge-mă și simte-mă
Sus și jos
Atinge-mă și sărută-mă…
[Respirație grea]
Oh, te voi iubi mereu
Atinge-mă și sărută-mă
Sus și jos
Atinge-mă și simte-mă
Sus și jos
Atinge-mă și sărută-mă
Atinge-mă și simte-mă…
Atinge-mă și sărută-mă
Sus și jos
Atinge-mă și sărută-mă…
Atinge-mă și simte-mă…