Wallflowers

1. Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:
2. „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușă suspinele mele.
3. O, dacă aș ști unde să-L găsesc! dacă aș putea să ajung la palatul Lui!
4. Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.
5. Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.
6. și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.
7. El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9. L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!
10. Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.
11. M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.
12. De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.
13. Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.
14. Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15. Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. mă gândesc și mi-e teamă de El.
16. Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17. Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.

Vechiul Testament (Iov, 23:1-17)

1. Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
2. „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
3. Ingăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
4. Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
5. Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
7. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
8. Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
11. Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
12. Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
13. Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
14. Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
15. Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”
16. N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17. De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
18. Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
19. Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
20. Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21. Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
22. Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
23. Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
24. când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25. Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26. Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
27. Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
28. Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
29. N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
30. Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
32. Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33. Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
34. Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelaciune”.

Vechiul Testament (Iov, 21:1-34)

1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis:
2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine.
3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund.
4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ,
5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă?
6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori,
7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut?
8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și locul unde se găsea, nu-l mai zărește.
10. Feciorii lui vor trebui să cerșească mila celor săraci și mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forța.
11. Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereții, dar ea se va culca cu el în pulbere;
12. Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13. Dacă o ține în gură și nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii,
14. Totuși hrana lui în măruntaiele lui se strică și se face în intestinele lui venin de năpârcă.
15. Averea, pe care a înghițit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.
16. Venin de șarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară!
17. El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere și de smântână.
18. Dă îndărăt ce-a câștigat și nu se mai folosește de câștig și de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
19. Pentru că a asuprit fără milă pe săraci și a furat o casă, în loc să o zidească.
20. El nu va cunoaște pacea lăuntrică și el nu va scăpa nimic din toate câte prețuiește.
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ține deloc.
22. când bogăția lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată și toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui.
23. Când va fi gata să-și sature pântecele, Dumnezeu va dezlănțui asupra-i urgia mâniei Sale și va ploua cu săgeți peste el.
24. Dacă va scăpa de platoșa de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25. O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficați și spaimele morții îl sfârșesc.
26. Toată neagra pieire amenință comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui.
27. Cerurile vor dezveli fărădelegea lui și pământul i se va ridica împotrivă.
28. Năpraznica revărsare de ape va mătura casa lui și apele vor curge în ziua dumnezeieștii mânii.
29. Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moștenirea pe care el o primește de la Domnul”.

Vechiul Testament (Iov, 20:1-29)