Wallflowers

1. Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri.
2. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată.
3. Și asupra lui privești și pe mine Tu mă silești să vin la judecată cu Tine.
4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
5. Deoarece zilele lui sunt măsurate și știi socoteala lunilor lui și i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
6. Întoarce-Ți privirea de la el, ca să aibă puțin răgaz, să se poată bucura ca simbriașul la sfârșitul zilei (de muncă).
7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi.
8. Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și dacă trunchiul lui putrezește,
9. Când dă de apă înverzește din nou și se acoperă cu ramuri ca și cum ar fi atunci sădit.
10. Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul își dă sufletul, unde mai este el?
11. Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă și să sece.
12. La fel și omul se culcă și nu se mai scoală; și cât vor sta cerurile, el nu se mai deșteaptă și nu se mai trezește din somnul lui.
13. O, de m-ai ascunde în împărăția morților, ca să mă ții acolo până când va trece mânia Ta, și de mi-ai soroci o vreme, când iarăși să-ți aduci aminte de mine!
14. Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăși viu? Toate zilele robiei mele aș aștepta până ce vor veni să mă schimbe.
15. Atunci Tu mă vei chema și eu îți voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
16. Pe când astăzi Tu numeri pașii mei; atunci Tu nu vei mai lua seamă la păcatul meu.
17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac și greșeala mea ai spăla-o și ai face-o albă.
18. Și precum muntele se dărâmă și se preface în nisip și precum stânca e rostogolită din locul ei,
19. Și precum apele mănâncă pietrele și valurile lor acoperă pământul, tot așa Tu sfarami nădejdea omului.
20. Tu Te ridici uriaș împotriva lui, și el se nimicește; Tu schimbi înfățișarea lui și-l trimiți de la Tine.
21. Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai știe; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
22. Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale”.

Vechiul Testament (Iov, 14:1-22)

1. De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit și le-a înțeles.
2. Ceea ce știți voi, știu și eu și nu sunt deloc mai prejos decât voi.
3. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4. Căci voi sunteți niște născocitori ai minciunii, sunteți cu toții niște doctori neputincioși!
5. Ce bine ar fi fost dacă ați fi tăcut! Câtă înțelepciune ar fi fost din partea voastră!
6. Ascultați acum apărarea mea și băgați de seamă la rostirea buzelor mele.
7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneți voi lucruri strâmbe și spre apărarea Lui croiți minciuni?
8. Voiți să țineți cu El și să fiți apărătorii Lui?
9. Și dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreți să-L înșelați cum înșelați un om?
10. Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreți să fiți părtinitori cu El.
11. Măreția Lui oare nu vă înfricoșează și groaza Lui nu va cădea oare peste voi?
12. Rostirile voastre au tăria cenușei. răspunsurile voastre se prefac în noroi.
13. Închideți gura în fața mea și eu voi vorbi, orice ar fi să se întâmple.
14. Drept aceea îmi voi lua în dinți carnea mea și viața mea o pun în mâna mea.
15. Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în fața Sa firele pricinei mele,
16. Și chiar aceasta îmi va fi mie izbânda, fiindcă un nelegiuit nu se înfățișează înaintea Lui.
17. Ascultați cu luare-aminte cuvintele mele și ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi.
18. Iată am pus la cale o judecată, și știu că eu sunt cel ce am dreptate.
19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci voi amuți degrabă și voi aștepta moartea.
20. Numai scutește-mă de două lucruri, și nu mă voi ascunde de fața Ta.
21. Depărtează mâna Ta de deasupra-mi și nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22. Apoi cheamă-mă și eu îți voi răspunde, sau lasă-mă să vorbesc eu și Tu să-mi dai răspuns.
23. Câte greșeli și câte păcate am făcut? Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu.
24. De ce ascunzi fața Ta și mă iei drept un dușman al Tău?
25. Vrei oare, să înspăimânți o frunză pe care o bate vântul? Vrei să Te îndârjești împotriva unui pai uscat?
26. De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare? De ce să-mi scoți ochii cu greșelile tinereții?
27. De ce să-mi vâri picioarele în butuci și să pândești toți pașii mei și toate urmele mele?
28. Când Tu știi că trupul meu se nimicește ca un putregai și ca o haină mâncată de molii!

Vechiul Testament (Iov, 13:1-28)

1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
4. A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr?
5. El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6. El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină.
7. El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8. El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării.
9. El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi.
10. El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni fără de număr.
11. Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, și dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12. Dacă ia și ridică, cine va putea să-L oprească și cine-I va zice: Ce ai făcut?
13. Dumnezeu nu-Și înfrânează mânia Sa și sub El se încovoaie toți slujitorii mândriei.
14. Și eu atunci cum o să-I răspund și ce cuvinte o să aleg?
15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16. Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aș putea să cred că ascultă glasul meu,
17. Căci El mă sfarămă ca sub furtună și înmulțește fără cuvânt rănile mele.
18. El nu-mi dă răgaz să răsuflu și mă adapă cu amărăciune.
19. Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
21. Sunt oare desăvârșit? Eu singur nu mă cunosc pe mine și viața mea o disprețuiesc.
22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel viclean.
23. Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24. Dacă o țară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă fața judecătorilor Săi. Și dacă nu El, cine atunci?
25. Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de vești și au fugit fără să vadă fericirea.
26. S-au strecurat ca niște bărci de papură, ca un vultur care se năpustește asupra prăzii sale.
27. Dacă zic: Vreau să-mi uit suferința, să-mi schimb înfățișarea și să fiu voios,
28. Sunt năpădit de teama chinurilor mele, știind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29. Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30. Dacă m-aș spăla cu zăpadă și mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31. Atunci Tu tot m-ai cufunda in noroi, încât și veșmintele mele s-ar scârbi de mine.
32. căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă și ca să mergem împreună la judecată.
33. Între noi nu se află un al treilea care să-și pună mâna peste noi amândoi
34. Și care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, așa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35. Atunci aș vorbi și nu m-aș mai teme de El. Dar nu este așa și eu sunt singur cu mine însumi.

Vechiul Testament (Iov, 9:1-35)