”Ce vrei? Aşa-i iubirea, dragă vere.
Da: chinul dragostei îmi e povară.
Dar sufletul mai mult o să mă doară
Căci mi-l sporeşti şi-adaugi, prin iubire,
Tristeţii mele de prisos mâhnire.
Iubirea-i fum ce-şi are-n plâns izvor.
Curată-i pară-n ochii plini de dor;
De-o tulburi, e o mare-n agonie.
Şi ce mai e? Cuminte nebunie
Şi dulce fiere care prins te ţin.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
1. Atunci Bildad din Suah a răspuns și a zis:
2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?
4. Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor.
5. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic,
6. Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale
7. Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți.
9. Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10. Ei îți vor da învățătură, ei îți vor grăi și din inima lor îți vor cuvânta unele ca acestea:
11. Oare papura crește fără baltă și rogozul fără umezeală?
12. Pe când încă este în floare și nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13. Tot așa se întâmplă cu toți aceia care uită pe Dumnezeu și așa se veștejește nădejdea celui nelegiuit.
14. Încrederea lui e spulberată și bizuința lui este o pânză de păianjen.
15. Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ține; se agață de ea, dar casa se prăvale.
16. Stă plin de suc în fața soarelui și în grădina unde este își întinde vlăstarii;
17. Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele și se înfig în adâncul stâncilor.
18. Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduiește: Nu te-am văzut niciodată!
19. Iată-l acum putred, pe cărare, și din pământ răsar alți vlăstari.
20. Dumnezeu nu disprețuiește pe cel desăvârșit și nu ia de mână pe răufăcători.
21. Gura ta va fi plină încă o dată de râsete și buzele tale de veselie.
22. Cei ce te urăsc se vor înveșmânta în rușine și cortul celor răi va pieri!”Vechiul Testament (Iov, 8:1-22)
1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaș?
2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea naimitului care-și așteaptă simbria.
3. Astfel și eu am avut parte de luni de durere, și mi-au fost date nopți de suferință.
4. Dacă mă culc, zic: când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: când va veni seara? Și sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfințit.
5. Trupul meu e plin de păduchi și de solzi de murdărie; pielea mea crapă și se zbârcește.
6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica și s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
7. Adu-ți aminte, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9. Negura se risipește, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.
10. Nu se mai înapoiază în casa sa și locuința sa nu-l mai cunoaște.
11. Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznadejdea duhului meu și mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
12. Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească?
13. Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcușul meu îmi va alina durerile,
14. Atunci Tu mă spăimântezi cu vise și mă îngrozești cu năluciri.
15. Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ștreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
16. Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
17. Ce este omul, ca să-ți bați capul cu el și ca să-i dai luarea Ta aminte?
18. De ce îl cercetezi în fiecare dimineață și de ce îl urmărești în orice clipă?
19. Când vei înceta să mă privești? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva?
20. Dacă am greșit, ce ți-am făcut Ție, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat țintă pentru săgețile Tale și de ce Ți-am ajuns povară?
21. De ce nu îngădui greșeala mea și nu lași să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în țărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi”.Vechiul Testament (Iov, 7:1-21)
”El a plecat din munţi ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare,
Dă sevă rădăcinii încordate,
înviorează tropotul de cerbi…
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii —
Şi-i totuşi el, atât de neştirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihneşte, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.”Nicolae Labiș, ”Al tuturor”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.”
Muriel Spark, ”Memento Mori”
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2. „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3. Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4. Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6. Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9. Și să primească să mă sfărâme și să–și întindă mâna și să mă nimicească!
10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11. Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12. Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13. Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14. Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16. Erau acoperite de gheață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17. Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18. Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19. Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20. Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21. Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22. Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23. Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumparați-mă din mâna tiranilor?
24. Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25. Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26. Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27. Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28. Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29. Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?Vechiul Testament (Iov, 6:1-30)
”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.”
Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ți răspundă. Către care din sfinții îngeri te vei îndrepta?
2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit.
3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină și pe loc am blestemat sălașul lui:
4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire și să fie călcați în picioare la poartă și nimeni să nu le vină într-ajutor.
5. Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații!
6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere,
7. Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
8. Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu.
9. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr.
10. El dă ploaie pe pământ și trimite apă pe câmpii.
11. El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți.
12. El destramă planurile celor vicleni și cu mâinile lor nu pot să izbândească.
13. El prinde pe înțelepți în istețimea lor și sfatul celor înșelători iese prost.
14. Ziua în amiaza mare dau de întuneric și umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
15. Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit și din mâna celui puternic pe cel sărac.
16. Astfel, sărmanul prinde nădejde și nedreptatea își închide gura.
17. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Și să nu disprețuiești certarea Celui Atotputernic.
18. Căci El rănește și El leagă rana, El lovește și mâinile Lui tămăduiesc.
19. De șase ori din nevoi te va scoate, iar a șaptea oară, răul te va ocoli.
20. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte și în bătălie din primejdia sabiei.
21. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii și nu te vei teme de prăpăd când va veni.
22. Îți vei râde de pustiire și de foamete și nu-ți va păsa de fiarele pământului.
23. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului și fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
24. Tu vei ști cortul tău la adăpost și când îți vei cerceta locuința nu vei avea dezamăgire.
25. Vei ști că urmașii tăi sunt numeroși și că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
26. Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrânețe, ca o șiră de grâu strânsă la vremea ei.
27. Iată ceea ce am cercetat și așa este. Ascultă și învață spre folosul tău”.Vechiul Testament (Iov, 5:1-27)
”Dar La Vallière nu putea să-i răspundă: ar fi trebuit să-i spună totul, ar fi trebuit s-o învinuiască pe regină, s-o acuze pe DOAMNA. Era o luptă făţişă pe care trebuia s-o dea cu cele două mari şi puternice Prinţese. La început i se păru că, nefăcând nimic pentru a ascunde regelui ceea ce se petrecea în sufletul ei, regele putea să citească limpede în inima sa prin acest văl al tăcerii. Că, dacă el o iubea cu adevărat, trebuia să înţeleagă totul, să ghicească totul. La urma urmei, ce altceva este simpatia, dacă nu flacăra divină care trebuie să lumineze inimile şi să-i scutească pe adevă¬raţii îndrăgostiţi de mijlocirea cuvintelor? Tăcea deci, mulţumindu-se să ofteze, să plângă, să-şi ascundă faţa în palme.
Aceste suspine, aceste sughiţuri, care mai întâi îl înduio¬şară, apoi îl speriară, îl iritau acum pe Ludovic al XIV-lea.”Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis:
2. „Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele?
3. Iată, tu dădeai învățătură multora și întareai multe mâini slăbite.
4. Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau.
5. Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
6. Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde?
7. Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu?
8. După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
10. Răcnetul leului și glasul leopardului, precum și dinții puilor de lei se sfarămă.
11. Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca și puii leoaicei se risipesc.
12. O șoaptă a răzbit până la mine și urechea mea a prins ceva din ea.
13. În spaimele care vin din nălucirile nopții, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14. Cutremur m-a apucat și fiori mi-au scuturat toate oasele.
15. Atunci un duh a trecut prin fața mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16. A stat drept în picioare, dar n-am știut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, și aud o voce ușoară care zice:
17. „Un om poate sa fie drept în fata lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18. Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi și dacă găsește vină chiar îngerilor Săi,
19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuințe de lut, a căror obârșie este în țărână și pe care îi strivește ca pe o molie.
20. De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21. Mor, dar nu mor de prea multă înțelepciune”.Vechiul Testament (Iov, 4:1-21)
”Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.”
(Proverb românesc)
1. După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.
2. Și Iov a vorbit și a zis:
3. „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
4. Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze.
5. Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte!
6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!
7. Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8. Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul.
9. Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei,
10. Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei?
12. De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13. Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni,
14. Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate,
15. Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor.
16. Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
17. Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc.
18. Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului.
19. Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât;
21. Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
22. Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23. Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur?
24. Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa.
25. De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
26. N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește”.Vechiul Testament (Iov, 3:1-26)
1. Și iarăși au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei să se înfățișeze înaintea Domnului.
2. Și Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”.
3. Și Domnul a zis către Satan: „Ai luat tu seamă la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău. El se ține cu putere în statornicia lui și tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc”.
4. Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viața lui.
5. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de osul și de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în față!”
6. Și Domnul a zis către Satan: „Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui”.
7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului.
8. Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș.
9. Atunci nevasta lui a zis către el: „Te ții mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu și mori!
10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” și în toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele sale.
11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el și au venit fiecare din țara lui și ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah și Tofar din Naamah. Ei se înțeleseseră împreună să vină să împărtășească durerea lui și să-l mângâie.
12. Și când ei și-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit și și-au sfâșiat fiecare veșmântul și și-au presărat capul cu țărână.
13. Apoi au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.Vechiul Testament (Iov, 2:1-13)
”Nu râdeţi, nu râdeţi! Discursul dumneavoastră e peti¬cit rău pe alocurea şi peticele de-abia se ţin! înainte de a repeta pe dinafară formule vechi, cercetaţi-vă conştiinţa.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
1. Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema Iov și acest om era fără prihană și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău.
2. Și i s-au născut șapte feciori și trei fete.
3. El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi și cinci sute de asini și mulțime mare de slugi. Și omul acesta era cel mai de seamă dintre toți răsăritenii.
4. Feciorii lui se duceau unul la altul și făceau ospețe în casele lor, fiecare la ziua lui, și trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce și să bea cu ei.
5. Și apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema și sfințea pe feciorii săi și se scula dis-de-dimineață și aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: „Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu”. Și așa făcea Iov mereu.
6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfățișat înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei.
7. Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”.
8. Și Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?”
9. Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul?
11. Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în față!”
12. Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu.
13. Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,
14. A sosit un vestitor la Iov și i-a spus: „Boii erau la arătură și asinele pășteau pe lângă ei;
15. Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
16. Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile tale și pe robii tăi și i-a mistuit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
17. Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Caldeii, împărțiți în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale și le-au ridicat și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!”
18. Nu sfârșise vorba bine și altul a sosit și a spus: „Feciorii tăi și fetele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19. Și iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu și a izbit în cele patru colțuri ale casei și casa s-a prăbușit peste tineri și ei au murit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste”.
20. Atunci Iov s-a sculat și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și, căzând la pământ, s-a închinat,
21. Și a rostit: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”
22. Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.Vechiul Testament (Iov, 1:1-22)