”Ne jucăm de-a eroii fiindcă suntem laşi, şi de-a sfinţii fiindcă suntem răi; ne jucăm de-a asasinii fiindcă murim de dorinţa de a ne omorî aproapele, ne jucăm fiindcă suntem mincinoşi din naştere.”
Jean-Paul Sartre, via Mario Vargas Llosa, ”Orașul și câinii”
1. Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu.
2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămurește-mă, să știu pentru ce Te cerți cu mine.
3. Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi?
4. Ai Tu ochi materiali și vezi lucrurile precum le vede omul?
5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului și anii Tăi ca anii omenești,
6. Ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu,
7. Când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit și apoi Tu mă nimicești în întregime.
9. Adu-Ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână.
10. Nu m-ai turnat oare ca pe lapte și nu m-ai închegat ca pe caș?
11. M-ai îmbrăcat în piele și în carne, m-ai țesut din oase și din vine;
12. Apoi mi-ai dat viață, și bunăvoința Ta și purtarea Ta de grijă au ținut vie suflarea mea,
13. Și ceea ce Tu țineai ascuns în inima Ta, iată știu acum gândul Tău:
14. Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi și nu mă dezvinovățești de greșeala mea.
15. Dacă sunt vinovat este amar de mine și dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară și sunt apăsat de necazuri.
16. Și astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu și din nou Te arăți minunat față de mine.
17. Tu înnoiești dușmănia Ta împotriva mea. Tu sporești mânia Ta asupra-mi ca niște oștiri primenite care se luptă cu mine.
18. De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aș fi murit și nici un ochi nu m-ar fi văzut!
19. Aș fi fost ca unul care n-a fost niciodată și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt.
20. Nu sunt oare zilele mele destul de puține? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puțin în fire,
21. Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ținutul întunericului și al umbrelor morții,
22. Țara de întuneric și neorânduială unde lumina e totuna cu bezna”.Vechiul Testament (Iov, 10:1-22)
”Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.”Nicolae Labiș (octombrie 1956)
”Libido. Prin libido înţeleg energia psihică. Energia psihică este intensitatea procesului psihic, valoarea sa psihologică. Prin asta nu trebuie să înţelegem vreo valoare de natură morală, estetică sau intelectuală conferită procesului psihic, valoarea lui psihologică fiind definită pur şi simplu de forţa sa determinantă, care se exteriorizează în anumite efecte psihice (în «eficienţa» sa). Prin libido nu înţeleg nici o forţă psihică, aşa cum au crezut adesea, în mod greşit, criticii. Nu ipostaziez conceptul de energie, ci îl folosesc ca pe un concept pentru intensităţi sau valori. Problema existenţei sau inexistenţei unei forţe psihice specifice nu are nimic de-a face cu conceptul de libido. Folosesc adesea expresia de libido în acelaşi sens cu «energie». Am arătat pe larg în lucrările indicate în nota de subsol că suntem îndreptăţiţi să numim energia psihică libido.”
Carl Gustav Jung
”La prima scrisoare „închisă” a lui Cezar Petrescu, el îi răspunde: ”Toate sosesc la timp, aceluia care știe să aștepte, spune un proverb franțuzesc. Așa că și dumneata îmi vii la timp, mie, care, dacă vrei, am știut să aștept. Spun că îmi vii mie, fiindcă până să văd cât am să-ți fiu eu de folos, știu precis câtă alinare a durerii mi-ai adus dumneata”.„”
Panait Istrati (către Cezar Petrescu)
”Cu fruntea-ncinsă de orori şi roasă: „Maestre,-am zis, cu cine-s cei ce-ncoace durerii pradă într-atât se lasă?”
„Se zbate astfel şi-n neputinţă zace mulţimea celor, zise el, ce-n viaţă nici rău, nici bine n-au cătat a face.
Cu ei deolaltă să tânjească-nvaţă spurcaţii îngeri ce-n credinţă-obştească nu s-au unit, nici n-au trădat pe faţă.
I-alungă cerul” ca să nu-şi ştirbească sclipirea lui, dar nici în iad nu-i ţine, ca nu cumva cei răi să se mândrească.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
4. A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr?
5. El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6. El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină.
7. El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8. El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării.
9. El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi.
10. El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni fără de număr.
11. Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, și dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12. Dacă ia și ridică, cine va putea să-L oprească și cine-I va zice: Ce ai făcut?
13. Dumnezeu nu-Și înfrânează mânia Sa și sub El se încovoaie toți slujitorii mândriei.
14. Și eu atunci cum o să-I răspund și ce cuvinte o să aleg?
15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16. Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aș putea să cred că ascultă glasul meu,
17. Căci El mă sfarămă ca sub furtună și înmulțește fără cuvânt rănile mele.
18. El nu-mi dă răgaz să răsuflu și mă adapă cu amărăciune.
19. Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
21. Sunt oare desăvârșit? Eu singur nu mă cunosc pe mine și viața mea o disprețuiesc.
22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel viclean.
23. Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24. Dacă o țară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă fața judecătorilor Săi. Și dacă nu El, cine atunci?
25. Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de vești și au fugit fără să vadă fericirea.
26. S-au strecurat ca niște bărci de papură, ca un vultur care se năpustește asupra prăzii sale.
27. Dacă zic: Vreau să-mi uit suferința, să-mi schimb înfățișarea și să fiu voios,
28. Sunt năpădit de teama chinurilor mele, știind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29. Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30. Dacă m-aș spăla cu zăpadă și mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31. Atunci Tu tot m-ai cufunda in noroi, încât și veșmintele mele s-ar scârbi de mine.
32. căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă și ca să mergem împreună la judecată.
33. Între noi nu se află un al treilea care să-și pună mâna peste noi amândoi
34. Și care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, așa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35. Atunci aș vorbi și nu m-aș mai teme de El. Dar nu este așa și eu sunt singur cu mine însumi.Vechiul Testament (Iov, 9:1-35)
”Blocat de viruși recurenți
Ținut ca la închisoare
Din drag scrijind pentru studenți
Am scris: Eliberare!
Cum soarta a zâmbit mereu
La omul singuratic,
Un dar primit la rândul meu
M-a scos de pe jăratic.
Minune-nfiripată din tainele gândirii
Copila zămislită in tehnica luminii
A rupt din lanțuri grele lacătul tăcerii
Comunicând iubirea în zborul primăverii.”Nicolae Frigioiu
”Ce vrei? Aşa-i iubirea, dragă vere.
Da: chinul dragostei îmi e povară.
Dar sufletul mai mult o să mă doară
Căci mi-l sporeşti şi-adaugi, prin iubire,
Tristeţii mele de prisos mâhnire.
Iubirea-i fum ce-şi are-n plâns izvor.
Curată-i pară-n ochii plini de dor;
De-o tulburi, e o mare-n agonie.
Şi ce mai e? Cuminte nebunie
Şi dulce fiere care prins te ţin.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
1. Atunci Bildad din Suah a răspuns și a zis:
2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?
4. Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor.
5. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic,
6. Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale
7. Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți.
9. Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10. Ei îți vor da învățătură, ei îți vor grăi și din inima lor îți vor cuvânta unele ca acestea:
11. Oare papura crește fără baltă și rogozul fără umezeală?
12. Pe când încă este în floare și nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13. Tot așa se întâmplă cu toți aceia care uită pe Dumnezeu și așa se veștejește nădejdea celui nelegiuit.
14. Încrederea lui e spulberată și bizuința lui este o pânză de păianjen.
15. Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ține; se agață de ea, dar casa se prăvale.
16. Stă plin de suc în fața soarelui și în grădina unde este își întinde vlăstarii;
17. Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele și se înfig în adâncul stâncilor.
18. Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduiește: Nu te-am văzut niciodată!
19. Iată-l acum putred, pe cărare, și din pământ răsar alți vlăstari.
20. Dumnezeu nu disprețuiește pe cel desăvârșit și nu ia de mână pe răufăcători.
21. Gura ta va fi plină încă o dată de râsete și buzele tale de veselie.
22. Cei ce te urăsc se vor înveșmânta în rușine și cortul celor răi va pieri!”Vechiul Testament (Iov, 8:1-22)
1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaș?
2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea naimitului care-și așteaptă simbria.
3. Astfel și eu am avut parte de luni de durere, și mi-au fost date nopți de suferință.
4. Dacă mă culc, zic: când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: când va veni seara? Și sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfințit.
5. Trupul meu e plin de păduchi și de solzi de murdărie; pielea mea crapă și se zbârcește.
6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica și s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
7. Adu-ți aminte, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9. Negura se risipește, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.
10. Nu se mai înapoiază în casa sa și locuința sa nu-l mai cunoaște.
11. Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznadejdea duhului meu și mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
12. Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească?
13. Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcușul meu îmi va alina durerile,
14. Atunci Tu mă spăimântezi cu vise și mă îngrozești cu năluciri.
15. Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ștreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
16. Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
17. Ce este omul, ca să-ți bați capul cu el și ca să-i dai luarea Ta aminte?
18. De ce îl cercetezi în fiecare dimineață și de ce îl urmărești în orice clipă?
19. Când vei înceta să mă privești? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva?
20. Dacă am greșit, ce ți-am făcut Ție, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat țintă pentru săgețile Tale și de ce Ți-am ajuns povară?
21. De ce nu îngădui greșeala mea și nu lași să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în țărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi”.Vechiul Testament (Iov, 7:1-21)
”El a plecat din munţi ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare,
Dă sevă rădăcinii încordate,
înviorează tropotul de cerbi…
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii —
Şi-i totuşi el, atât de neştirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihneşte, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.”Nicolae Labiș, ”Al tuturor”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.”
Muriel Spark, ”Memento Mori”
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2. „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3. Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4. Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6. Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9. Și să primească să mă sfărâme și să–și întindă mâna și să mă nimicească!
10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11. Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12. Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13. Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14. Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16. Erau acoperite de gheață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17. Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18. Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19. Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20. Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21. Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22. Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23. Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumparați-mă din mâna tiranilor?
24. Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25. Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26. Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27. Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28. Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29. Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?Vechiul Testament (Iov, 6:1-30)
”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.”
Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”