Wallflowers

1. Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns și a zis:
2. „Este oare cinstit pentru înțelept să răspundă cu cuvinte ușuratice și să-și umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
3. I se cuvine lui să judece cu vorbe seci și prin cuvântări care n-au nici o noimă?
4. Tu mergi atât de departe, încât desființezi cucernicia și nesocotești rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta însuflă gura ta și tu împrumuți vorbirea ta de la cei vicleni.
6. Chiar gura ta te osândește și nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
7. Nu cumva ești tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munții?
8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu și te-ai făcut tu stăpân pe toată înțelepciunea?
9. Ce știi tu pe care să nu-l știm și noi? Ce pricepi tu și noi nu pricepem?
10. Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
11. Ți se pare puțin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu și cuvintele spuse cu blândețe?
12. De ce te lași târât de inima ta și de ce privești așa trufaș cu ochii tăi?
13. De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta și dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
14. Ce este omul ca să se creadă curat, și cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
15. Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinții Săi și dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
16. Cu atât mai puțin o făptură urâcioasă și stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
17. Vreau să-ți dau o învățătură, ascultă-mă; și ceea ce am văzut vreau să-ți aduc la cunoștință;
18. Ceea ce înțelepții au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinții lor,
19. Atunci când țara le-a fost dată numai lor și nici un străin nu se așezase încă printre ei.
20. Nelegiuitul se chinuiește în toate zilele vieții sale și de-a lungul anilor hărăziți celui tiran.
21. Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaș se năpustește asupra lui.
22. El nu mai nădăjduiește să mai iasă din întuneric și își simte capul mereu sub sabie.
23. Se și vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă știe că prăpădul lui este fără întârziere.
24. Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul și tulburarea îl strâng la mijloc și se aruncă asupra-i gata de împresurare,
25. Fiindcă a îndrăznit să-și îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu și să facă pe viteazul față de Cel Atotputernic;
26. Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins și la adăpostul scuturilor sale groase și rotunde.
27. Chipul lui i se ascundea în grăsime și osânza stătea grea pe coapsele lui,
28. Și sălășluia în cetăți pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă amenințau să se prăbușească.
29. Nu va aduna bogăție și ce are nu va ține mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
30. Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale și vijelia va mătura florile lui;
31. Să nu se creadă în minciună, fiindcă știm că e deșertăciune.
32. Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme și mlădița sa nu va da muguri verzi.
33. Ca vița mănată, va lăsa să cadă rodul său și la fel ca măslinul va împrăștia florile sale.
34. Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă și focul mistuie corturile cu bogății de jaf.
35. Ei zămislesc răutatea și nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospește înșelaciunea”.

Vechiul Testament (Iov, 15:1-35)

1. Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri.
2. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată.
3. Și asupra lui privești și pe mine Tu mă silești să vin la judecată cu Tine.
4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
5. Deoarece zilele lui sunt măsurate și știi socoteala lunilor lui și i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
6. Întoarce-Ți privirea de la el, ca să aibă puțin răgaz, să se poată bucura ca simbriașul la sfârșitul zilei (de muncă).
7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi.
8. Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și dacă trunchiul lui putrezește,
9. Când dă de apă înverzește din nou și se acoperă cu ramuri ca și cum ar fi atunci sădit.
10. Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul își dă sufletul, unde mai este el?
11. Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă și să sece.
12. La fel și omul se culcă și nu se mai scoală; și cât vor sta cerurile, el nu se mai deșteaptă și nu se mai trezește din somnul lui.
13. O, de m-ai ascunde în împărăția morților, ca să mă ții acolo până când va trece mânia Ta, și de mi-ai soroci o vreme, când iarăși să-ți aduci aminte de mine!
14. Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăși viu? Toate zilele robiei mele aș aștepta până ce vor veni să mă schimbe.
15. Atunci Tu mă vei chema și eu îți voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
16. Pe când astăzi Tu numeri pașii mei; atunci Tu nu vei mai lua seamă la păcatul meu.
17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac și greșeala mea ai spăla-o și ai face-o albă.
18. Și precum muntele se dărâmă și se preface în nisip și precum stânca e rostogolită din locul ei,
19. Și precum apele mănâncă pietrele și valurile lor acoperă pământul, tot așa Tu sfarami nădejdea omului.
20. Tu Te ridici uriaș împotriva lui, și el se nimicește; Tu schimbi înfățișarea lui și-l trimiți de la Tine.
21. Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai știe; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
22. Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale”.

Vechiul Testament (Iov, 14:1-22)

1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „Cu adevărat numai voi sunteți înțelepți și înțelepciunea va muri odată cu voi.
3. Dar și eu am minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi și cine nu cunoaște lucrurile pe care mi le-ați spus?
4. Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu și căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
5. Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
6. Foarte liniștite stau și sunt corturile jefuitorilor și cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
7. Dar ia întreabă dobitoacele și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri;
8. Sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul.
9. Cine nu cunoaște din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
10. În mâna Lui El ține viața a tot ce trăiește și suflarea întregii omeniri.
11. Urechea nu deosebește ea cuvintele tot așa, precum cerul gurii deosebește mâncarea?
12. Oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
13. La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea; sfatul și pătrunderea sunt ale Lui.
14. Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zidește la loc și pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
15. Dacă oprește apele pe loc, ele scad și pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
16. Tăria și înțelepciunea sunt la El. El este stăpân și peste rătăcit și peste cel ce-l face să rătăcească.
17. El gonește pe sfetnici în picioarele goale și pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
18. El destramă puterea împăraților și pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
19. El gonește pe preoți în picioarele goale și dă peste cap pe cei puternici.
20. El taie vorba celor meșteri la cuvânt și ia mintea celor bătrâni.
21. El face de ocară pe cei mari și slăbește încingătoarea celor voinici.
22. El scoate din întuneric lucrurile ascunse și aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
23. El sporește neamurile și apoi le pierde, El le lasă să se întindă și apoi le strâmtorează.
24. El scoate din minți pe căpeteniile popoarelor și îi lasă să rătăcească în singurătăți fără cărări.
25. Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.

Vechiul Testament (Iov, 12:1-25)

1. Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvântul și a vorbit:
2. „Cel ce înșiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns și tocmai vorbărețul să aibă dreptate?
3. Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă și vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
4. Fiindcă tu zici: Credința mea este curată și în ochii Tăi n-am nici o vină.
5. Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Își deschidă buzele spre tine,
6. Și să-ți destăinuiască tainele înțelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înțeles); atunci de-abia vei ști că Dumnezeu îți cere socoteală de greșeala ta.
7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârșirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Și ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăția morții. Cum vei pătrunde-o tu?
9. Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea.
10. Dacă trece cu vederea, dacă ține ascuns, dacă dă pe față, cine poate să-L oprească?
11. El cunoaște pe cei ce trăiesc din înșelăciune, El vede nedreptatea și o ține în seamă;
12. Astfel deci un om fără minte câștigă înțelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
13. Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă și dacă întinzi mâinile către El,
14. Și depărtezi de mâna ta fărădelegea ei și nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
15. Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic și fără frică.
16. Fiindcă vei uita necazul tău de azi și-ți vei aduce aminte de el numai ca de niște ape, care au fost și au trecut.
17. Și viața ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
18. Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simți ocrotit și te vei culca fără grijă.
19. Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni și mulți vor răsfăța obrazul tău.
20. Dar ochii nelegiuiților tânjesc și loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când își vor da sufletul”.

Vechiul Testament (Iov, 11:1-20)

1. Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu.
2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămurește-mă, să știu pentru ce Te cerți cu mine.
3. Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi?
4. Ai Tu ochi materiali și vezi lucrurile precum le vede omul?
5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului și anii Tăi ca anii omenești,
6. Ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu,
7. Când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit și apoi Tu mă nimicești în întregime.
9. Adu-Ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână.
10. Nu m-ai turnat oare ca pe lapte și nu m-ai închegat ca pe caș?
11. M-ai îmbrăcat în piele și în carne, m-ai țesut din oase și din vine;
12. Apoi mi-ai dat viață, și bunăvoința Ta și purtarea Ta de grijă au ținut vie suflarea mea,
13. Și ceea ce Tu țineai ascuns în inima Ta, iată știu acum gândul Tău:
14. Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi și nu mă dezvinovățești de greșeala mea.
15. Dacă sunt vinovat este amar de mine și dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară și sunt apăsat de necazuri.
16. Și astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu și din nou Te arăți minunat față de mine.
17. Tu înnoiești dușmănia Ta împotriva mea. Tu sporești mânia Ta asupra-mi ca niște oștiri primenite care se luptă cu mine.
18. De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aș fi murit și nici un ochi nu m-ar fi văzut!
19. Aș fi fost ca unul care n-a fost niciodată și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt.
20. Nu sunt oare zilele mele destul de puține? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puțin în fire,
21. Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ținutul întunericului și al umbrelor morții,
22. Țara de întuneric și neorânduială unde lumina e totuna cu bezna”.

Vechiul Testament (Iov, 10:1-22)