Wallflowers

1. Atunci Iov a răspuns și a zis:
2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit?
3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față?
4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta?
5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă.
6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș.
7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi.
10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea și cu înțelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13. Suflarea Lui înseninează cerurile și mâna Lui străpunge șarpele fugar!
14. Și dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puțin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înțeleagă?”

Vechiul Testament (Iov, 26:1-14)

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis:
2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte.
3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui?
4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie?
5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!”

Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător?
2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot.
3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei.
4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă.
5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii.
6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig.
8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile.
9. Cei dintâi smulg pe orfan de la tată și iau zălog haina săracului.
10. Și săracii umblă goi, fără îmbrăcăminte și, istoviți de foame, duc în spinare snopii.
11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calcă jghiaburile cu struguri și tânjesc de sete.
12. În cetate, muribunzii se vaită și sufletul celor răniți cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugăciunea lor!
13. Mai sunt răzvrătiți împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei și nu rămân în potecile ei.
14. Ucigașul se scoală dis-de-dimineață, ucide pe cel sărac și nevoiaș și jefuiește.
15. Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei și el își zice: Nu mă vede nici țipenie de om, și își pune o măframă pe față.
16. Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele și intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă,
17. Iar când vine dimineața, parcă ar fi pentru ei umbra morții. Când zorii strălucesc, toate spaimele morții dau peste ei.
18. Nelegiuitul plutește ușor ca pe fața apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem și fericirea nu va călca niciodată via lui.
19. Precum seceta și arșița sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuința morților pe păcătoși.
20. Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ține minte și astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
21. Ei chinuiau pe femeia stearpă și fără de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia văduvă.
22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, strunește pe cei puternici, se ridică răzbunător și toți aceștia nu se mai țin stăpâni pe viața lor.
23. El îi lasă să se sprijine cu bună încredințare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
24. Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au așternut ca nalba, când o cosești și ca spicul ierbii s-au veștejit.
25. Dacă ziceți că nu este așa, cine îmi va dovedi că am mințit și cine va spulbera cuvântul meu?”

Vechiul Testament (Iov, 24:1-25)