Wallflowers

1. Și Domnul a vorbit mai departe cu Iov și i-a zis:
2. „Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?”
3. Și Iov a răspuns Domnului zicând:
4. „Dacă am fost ușuratic, ce răspuns să-Ți mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea.
5. Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori și nu voi lua-o iar de la început”.
6. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis:
7. „Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri.
8. Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? și mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate?
9. Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
10. Atunci împodobește-te cu măreție și cu semeție, îmbracă-te cu strălucire și cu cinste!
11. Revarsă puhoaiele mâniei tale și doboară cu o privire pe cel trufaș!
12. Vezi de toți semeții și smerește-i și calcă în picioare, fără zăbavă, pe toți cei răi!
13. Ascunde-i pe toți grămadă, în pământ, și îi înmormântează.
14. Și atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
15. Ia privește acum înaintea ta, hipopotamul; și el ca și tine este făptura Mea; el paște iarba ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui și ce tărie are în mușchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului și vinele de pe pulpele lui stau ca niște noduri.
18. Oasele lui sunt ca niște țevi de aramă și mădularele ca niște drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu și făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munții îi dau hrană și toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor și al bălții.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră și sălciile bălții îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchisește; el stă liniștit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laț?

Vechiul Testament (Iov, 40:1-24)

1. Știi tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2. Numeri tu lunile sarcinii lor și știi tu când le vine ceasul să nască?
3. Ele îngenunchiază, fată puii și scapă de durerile lor,
4. Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc și nu se mai întorc spre mamele lor.
5. Cine a lăsat slobod asinul sălbatic și l-a dezlegat de la iesle?
6. I-am dat pustiul ca să-l locuiască și pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7. El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8. El străbate munții, locul său de pășune, și umblă după orișice verdeață.
9. Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă și să petreacă noaptea lângă ieslele tale?
10. Poți tu să-l legi cu funia de gât și să tragă grapa după tine, peste arătură?
11. Poți să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, și să-i lași în grijă munca ta?
12. Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ți aducă roadele la aria ta?
13. Aripile struțului sunt negrăit de agere; struțul are pene preafrumoase și mândru penaj.
14. Când își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15. El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul și că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16. Struțul e hain cu puii săi, ca și cum n-ar fi ai lui, și nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere și pătrundere.
18. Când se scoală însă și pornește, face de ocară și pe cal și pe călăreț.
19. Tu ești cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20. Tu l-ai învățat să sară ușor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz însuflă spaima!
21. El bate pământul cu copita și mândru de puterea lui pornește spre taberele înarmate;
22. El își bate joc de primejdie și n-are nici o teamă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. La oblanc îi sună tolba cu săgeți; fulgere aruncă sulița și lancea.
24. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul și, când a sunat trâmbița, nu mai are astâmpăr.
25. La chemarea trâmbiței, pare că zice: Haide! și de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor și strigătele războinice.
26. Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
27. Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așează cuibul pe vârfuri neajunse?
28. El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea – pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
29. Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
30. Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii”.

Vechiul Testament (Iov, 39:1-30)

1. Și din pricina aceasta inima mea se zbuciumă și se zbate din locul ei.
2. Ascultați bubuitul glasului Său și tunetul care iese din gura Sa.
3. Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său și fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
4. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
5. Dumnezeu cu tunetul Său săvârșește minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
6. El poruncește zăpezii: „Cazi pe pământ „, și ploilor îmbelșugate: „Stăruiți cu putere!”
7. Pe fiecare om El pune a Sa pecete, pentru ca toți oamenii să recunoască puterea Lui.
8. Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcușurile lor și rămân ascunse în vizuinile lor.
9. Vijelia vine de la miazăzi și frigul vine de la miazănoapte.
10. La suflarea lui Dumnezeu se încheagă gheața și întinderea apelor se face sloi.
11. El umple norii cu apă și din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
12. Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le poruncește, în lungul și în latul lumii Sale pământești.
13. Și Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinței Sale.
14. Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului și te uită la minunile lui Dumnezeu!
15. Înțelegi tu cum cârmuiește Dumnezeu norii Săi și în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ?
16. Înțelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui știință este desăvârșită?
17. Tu, care te aprinzi în veșmintele tale, când pământul se odihnește sub vântul arzător din miazăzi,
18. Poți să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
19. Spune-mi și mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecați la minte precum suntem?
20. Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o știe fiindcă I-a Spus altul?
21. Oamenii nu pot să privească prealuminosul soare, care strălucește pe cer, acum după ce vântul a împrăștiat norii.
22. Acum lumina biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte și măreția Domnului robește și cutremură inima.
23. Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere și bogat în judecată și nu calcă niciodată dreptatea în picioare.
24. Pentru aceea oamenii se tem de El și I se închină; El însă nu-Și pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înțelepți”.

Vechiul Testament (Iov, 37:1-24)

1. Elihu a mers mai departe și a grăit:
2. „Așteaptă o clipă și vei învăța și altele, căci sunt încă temeiuri și cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3. Voi porni cu știința mea de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Căci cu adevărat ceea ce-ți spun eu nu este minciună și că cel ce stă lângă tine este unul desăvârșit în cunoștința.
5. Firește, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălțimea înțelepciunii Sale.
6. El nu lasă pe nelegiuit să propășească și celor nenorociți le face dreptate.
7. El nu despoaie pe cei drepți de dreptatea lor, iar cu împărații la fel: îi pune în jeturi împărătești și-i așează să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8. Și atunci iată-i ferecați cu lanțuri și iată-i prinși cu funiile mâhnirii.
9. După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o și nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10. Dar El le face aceasta destăinuire ca să ia aminte și le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11. Dacă dau ascultare și vin la supunere, ei își isprăvesc zilele lor în fericire și anii lor în desfătări;
12. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morții și se sting nepricepuți și orbi.
13. Nelegiuiții se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puși în lanțuri.
14. Unii ca aceștia se sting de tineri și viața lor se veștejește în floare.
15. Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură.
16. Tot așa și pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală și unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase și alese.
17. Dacă tu ai fost pedepsit cu strășnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptății;
18. Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui și mulțimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
19. Era oare să pună Dumnezeu vreun preț pe bogățiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământești.
20. Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21. Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinței.
22. Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să învețe ca El?
23. Cine I-a dat învățătură cum să se poarte? și cine poate să-I spună: „Aceasta ai făcut-o rău?”
24. Adu-ți aminte și preamărește opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25. Orice om o privește, măcar că o îmbrățișează cu ochiul, numai de departe.
26. Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înțelegem și numărul anilor Săi nu se poate socoti.
27. El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi și dă ploaia.
28. Iar norii o trec prin sita lor și o varsă picături peste mulțimile omenești.
29. Cine poate să priceapă cum se desfășoară norii și cum bubuie tunetul în cortul lui?
30. Iată că El a rostogolit aburii Săi și a acoperit adâncimile mării.
31. Prin el Domnul hrănește popoarele și le dă belșug de mâncare.
32. El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile și-l trimite să lovească la țintă.
33. El dă din vreme de veste ciobanului și oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.

Vechiul Testament (Iov, 36:1-33)

1. Elihu a vorbit mai departe și a zis:
2. „Ascultați, înțelepților, cuvintele mele și voi, învățaților, ațintiți-vă urechile,
3. Fiindcă urechea deosebește cuvintele, precum cerul gurii gustă mâncarea.
4. Să cercetăm între noi ce este drept, să știm între noi ceea ce este bine,
5. Fiindcă Iov a zis: „Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi dă dreptate!
6. Deși nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecată, deși eu nu am nici o greșeală”.
7. Cine mai este ca Iov, care să bea batjocura, cum ar bea apa?
8. Care să se însoțească cu cei care fac nedreptate și să meargă în pas cu făcătorii de rele?
9. Căci Iov a zis: „Omul n-are nici un folos, dacă se străduiește să fie plăcut lui Dumnezeu”.
10. Dar voi oameni de inimă, ascultați-mă! Departe este de Dumnezeu răutatea, departe este de El nedreptatea!
11. Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui și se poartă cu fiecare după purtarea lui.
12. Cu adevărat, Dumnezeu nu făptuiește răul și Cel Atotputernic nu strâmbă dreptatea.
13. Cine i-a încredințat cârmuirea pământului și cine i-a dat în grijă această lume întreagă?
14. Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuși și dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său și suflarea Sa,
15. Toate făpturile ar pieri deodată și omul s-ar întoarce în țărână.
16. Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele.
17. Unul care prigonește dreptatea ar putea oare să domnească? Și vei osândi tu pe Cel mare și drept?
18. El, Care strigă împăraților: Netrebnicilor! Și celor mai mari de pe pământ: Nelegiuiților!
19. El nu caută la fala celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale.
20. Într-o clipită ei mor și se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciumă și fără greutate prăbușește pe tiran.
21. Pentru că ochii Domnului supraveghează cărările omului și vede toți pașii lui.
22. Pentru El nu este nici întuneric, nici umbră, unde să se poată ascunde cei ce lucrează nelegiuirea.
23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme pe cineva, ca să-l tragă înaintea judecății Sale.
24. El zdrobește pe puternici, fără lungă cercetare și pune pe alții în locul lor.
25. De vreme ce El cunoaște faptele lor, El îi răstoarnă în fapt de noapte și-i zdrobește.
26. Ca pe niște nelegiuiți ce sunt, El îi lovește de față cu foarte mulți privitori,
27. Fiindcă s-au dat la o parte din preajma Sa și n-au voit să priceapă cărările Sale
28. Și au făcut să urce până la Domnul strigătul celui sărac și să răsune în urechile Sale plânsul celor nenorociți.
29. Dacă Domnul se odihnește, cine poate să-L smulgă din odihna Lui și dacă Își acoperă fața, cine poate să-L mai zărească? Dar El stă și supraveghează și pe popoare și pe oameni,
30. Ca unul Care nu voiește stăpânirea celor nelegiuiți, nici poticnirea popoarelor.
31. Dacă un fățarnic zice lui Dumnezeu: „Am fost târât la păcat și nu voi mai face ce este rău,
32. Ceea ce nu știu, Tu învață-mă; dacă am săvârșit vreo nedreptate nu voi porni iar de la capăt!”
33. Crezi tu, după părerea ta, că Dumnezeu îi va face în schimb tot așa? Fiindcă ai fost disprețuitor, fiindcă te faci tu judecător în locul meu, spune-mi atunci ce știi tu?
34. Oamenii în toată firea vor zice și tot așa orice om cuminte care mă ascultă:
35. Iov nu vorbește după dreapta învățătură și cuvintele lui nu sunt după sfânta dreptate.
36. Însă Iov trebuie cercetat până la capăt cu privire la acele răspunsuri vrednice de niște nelegiuiți.
37. El a sporit păcatul său; aici între noi el pune la îndoială greșeala lui și îngrămădește vorbele sale împotriva lui Dumnezeu”.

Vechiul Testament (Iov, 34:1-37)