”Hermia:
I-arunc mustrări, iubirea mi-o dă el.
Helena:
O, rugile nu îl clintesc defel.
Hermia:
Eu îl urăsc, el tot îmi iese-n cale.
Helena:
Eu îl iubesc, el ură-mi dă, şi jale.
Hermia:
Ce vină am că mintea şi-o pierdu?
Helena:
De vină-i frumuseţea ta, nu tu!
Această vină-asupra mea să cadă!
Hermia:
Fii liniştită, n-o să mă mai vadă”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
1. De grăiți într-adevăr dreptate, drept judecați, fii ai oamenilor.
2. Pentru că în inimă fărădelege lucrați pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
3. Înstrăinatu-s-au păcătoșii de la naștere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
4. Mânia lor după asemănarea șarpelui, ca a unei vipere surde, care-și astupă urechile ei,
5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjește cu iscusință.
6. Dumnezeu va zdrobi dinții lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-vor arcul Său până ce vor slăbi.
8. Ca ceara ce se topește vor fi nimiciți; a căzut foc peste ei și n-au văzut soarele.
9. Înainte ca spinii voștri să se aprindă, ca pe niște vii întru mânie îi va înghiți pe ei.
10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioșilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
11. Și va zice omul: „Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viață!Vechiul Testament (Psalmii, 57:1-11)
“A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși nu o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă lângă inima lui.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
”Un Actor grăbit” (versuri/lyrics)
Melodie de: Laura Stoica
Văd cum stai, te frămânți
Și-ți lipsește curajul
De a-mi spune ce s-a-ntâmplat
Dar eu știu, nu ai cum să te-ascunzi acum
Nu căuta un alt drum
Alte mâini fierbinți
Și-alte nopți de dor;
Alte brațe te cer
Dar în viața mea
Vei rămâne doar un trecator
Nu știi ce să îmi spui
Văd cum cauți în grabă
Cuvinte care mă mint
Însă nu are rost
Știu că-n fața mea ai fost…
Refren:
Un actor grăbit, care-și spune replica și-apoi a plecat zâmbind
Un actor grăbit, care-a și uitat ce a rostit pe scenă
Un actor grăbit, care pleacă imediat ce piesa a luat sfârșit
Bucuros că rolul a fost ușor, aleargă spre alt… decor
Văd cum stai, te frămânți
Și-ți lipsește curajul
De a-mi spune ce s-a-ntâmplat
Dar eu știu, nu ai cum să te-ascunzi de mine
Nu căuta un alt drum
Date de la: versuri.ro
”Mai frumoasă” (versuri/lyrics)
Melodie de: Laura Stoica
Ești departe și ai asupra mea o putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc
Refren:
Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți, nu vrea s-o uiți
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc
Refren:
Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți, nu vrea s-o uiți
Date de la: versuri.ro
1. Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
2. Și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită.
7. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapa și au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda slava Ta.
11. Deșteaptă-te mărirea mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ție între neamuri,
13. Că s-a mărit până la cer mila Ta și până la nori adevărul Tău.
14. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!Vechiul Testament (Psalmii, 56:1-14)
“A gândi puţin nu înseamnă totdeauna o deficienţă. Alte forţe ale sufletului, ţinute până atunci sub obroc de trufia gândirii, ies la iveală şi îţi orientează fiinţa spre descoperirea adevărului, chiar dacă nu-l doreşti.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
1. Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
2. Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6. Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8. Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.Vechiul Testament (Psalmii, 55:1-13)
19. Seara și dimineața și la amiezi spune-voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.
20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulți erau împotriva mea.
21. Auzi-va Dumnezeu și-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare și nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaților lor,
23. Întinat-au legământul Lui. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s-au apropiat inimile lor;
24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
25. Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
27. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.Vechiul Testament (Psalmii, 54:19-27)
”Altfel, cineva povestea ceva pe seama cărţilor mele; se spunea că va fi un liber divinus de Dei cultu et amore; cred că era şi ceva despre spiritibus; mă gândeam că am spus ceva despre asta în al meu De Infinito, dar nu mi se răspundea la aceasta. Apoi îmi veni în gând mesajul că tot ce e iubire pentru ceva, fie că era vorba despre operele mele la care lucrez – când le iubeşti pe ele în sine şi nu ca pe un medium către unicul amorem, care merge la Dumnezeu şi la Iisus Hristos – acesta ar fi amor meretricius; de aceea, astfel de lucruri sunt mereu comparate cu meretricationi în cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce mi s-a întâmplat; dar când ai iubirea cea mai profundă pentru Dumnezeu, nu mai simţi nici o altă iubire decât aceea pe care o găseşti în încrederea în Dumnezeu.”
Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
9. Nimicește-i, Doamne și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
10. Ziua și noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate;
11. Și n-a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat;
13. Și dacă cel ce mă urăște s-ar fi fălit împotriva mea, m-aș fi ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu,
15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!
16. Să vină moartea peste ei și sa se coboare în iad de vii,
17. Căci vicleșug este în locașurile lor, în mijlocul lor.
18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, și Domnul m-a auzit pe mine.
19. Seara și dimineața și la amiezi spune-voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.Vechiul Testament (Psalmii, 54:9-19)
”Viu, fără suflare,
Rece, ca şi mort,
Sete nu-i e niciodată
Bea şi când înoată, poartă zală argintată,
Nu s-aude niciodată.Şi el, la rândul lui, se gândi că e o ghicitoare foarte uşoară, fiindcă răspunsul era un lucru la care el se gândea mereu. Dar în clipa aceea nu reuşea să găsească ceva mai bun, fiindcă fusese foarte enervat de chestiunea cu ouăle. Totuşi, se dovedi a fi o încuietoare pentru bietul Bilbo, care, dacă nu era silit, n-avea niciodată nimic de-a face cu apa. Cred că ştiţi răspunsul, sau, în orice caz, sînt sigur că vă e uşor să-l ghiciţi cât ai clipi din ochi, Pentru că staţi liniştiţi acasă şi pericolul de a fi mâncaţi nu vă întunecă judecata. Bilbo îşi drese de vreo două, trei ori glasul, dar nu reuşi să găsească nici un răspuns.
După un timp, Gollum începu să sîsîie de plăcere, spunându-şi:
— Ssă fie bun, sscumpule? Ssă fie fraged? Ssă fie bun de ronţăit, cranţ, cranţ? Şi începu să-l fixeze pe Bilbo în întuneric.
– Un minuţel, spuse hobbitul, tremurînd. Adu-ţi aminte că te-am lăsat să te gândeşti o grămadă, adineauri.
– Trebuie ssă sse grăbeasscă ss, ss, spuse Gollum, încercînd să coboare din barcă şi să-l înhaţe pe Bilbo, care se afla pe mal. Dar, când băgă piciorul lung şi palmat în apă, un peşte speriat sări pe uscat şi căzu pe degetele picioarelor lui Bilbo.
– Îîî! spuse, e rece şi umed — şi astlei ghici. Peştele, peştele! Strigă el. Ăsta-i răspunsul!”J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea.
2. Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m-a vrăjmașit.
4. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine;
5. Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul.
6. Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?
7. Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu.
8. Așteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puținătatea sufletului și de vifor.
9. Nimicește-i, Doamne și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.Vechiul Testament (Psalmii, 54:1-9)
1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinul sufletului meu.
5. Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
6. De bunăvoie voi jertfi ție; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
7. Că din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.Vechiul Testament (Psalmii, 53:1-7)
”Pădurea ta mai lumina-mpăcată
Cu mkt în flori şi-n ape cu făclii,
Dar trăsnet lung se coborâse din tării
În verdea catedrală despicată.
Ai cunoscut că liniştea s-a stins,
De-acuma ţie n-o să-ţi mai revie
Decât, înşelătoare, o stafie
Cu pasul dincolo de vis prelins.
Vedeai tălăzuind ca mări de pară,
Prin crăpătură, lumea din afară,
Şi ai sărit încins de-nfrigurare
În primul tău botez şi scăldătoare.
Ţi s-a-ntâmplat ceva; nu ai să spui
Acel ceva, din neguri, nimănui,
Pentru că de atunci în strat de vremi
Tu cauţi puritatea şi o chemi.
Ai iscodit-o-n nouri ori în munte,
între copii şi-n Marele Păcat,
Dar ţeasta ta, nimbată alb pe frunte,
în faţa ei nu s-a-nclinat.
Căci n-ai găsit-o, n-ai găsit-o, nu,
Era ascunsă-n miezuri ori prea topită-n spaţii,
în firul singuratic de nea care căzu,
Ori în întreaga togă ce moaie-n alb Carpații.
Fierbinte cercetând-o bucată cu bucată,
Pierdeai înfățişarea-i şi o stricai uşor —
Aşa cum nu aduce a oameni niciodată
Desfiguratul fum de cremator.
Dar îți trimise rază înalta stea polară
Menindu-ţi cugetarea în sensuri să-ţi împarţi,
Cum magica lumină a lămpilor de cuarţ,
Uluitoare taine sub ochi îţi desfăşoară,
Filigranată-n fire de purpurie pară
Atoateschimbătoare, ţesută din scântei,
Ai înţeles ideea de om întâia oară
Tu, nărăvitul lacom la idei.”Nicolae Labiș, ”Momente biografice” (fragment)