Wallflowers

1. Astfel, acești trei bărbați nu mai răspunseră nimic lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2. Atunci se aprinse de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Și mânia lui se aprinse împotriva lui Iov, fiindcă el pretindea că este drept înaintea lui Dumnezeu,
3. Și iarăși se aprinse mânia lui împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindcă ei nu găseau nici un răspuns și totuși osândeau pe Iov.
4. Elihu însă așteptase pe când ei vorbeau cu Iov, fiindcă ei erau mai în vârstă decât Elihu.
5. Dar când a văzut el că nu mai este nici un răspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui.
6. Și așa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi și a zis: „Eu sunt tânăr și voi sunteți bătrâni, de aceea m-am sfiit și m-am temut să vă dau pe față gândul meu.
7. Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea.
8. Dar duhul din om și suflarea Celui Atotputernic dau priceperea.
9. Nu cei bătrâni sunt înțelepți și nici moșnegii nu sunt cei ce înțeleg totdeauna dreptatea.
10. Drept aceea am zis: Luați aminte la mine, voi arăta și eu ce știu.
11. Iată că am așteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea ațintită la judecățile voastre, pe când voi vă căutați ce aveați de spus.
12. Am stat cu ochii ațintiți asupra voastră și iată că nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a răsturnat cuvintele lui;
13. De aceea să nu ziceți: Noi am găsit înțelepciunea și Dumnezeu ne dă învățătura, iar nu un om.
14. Astfel, nu voi pune înainte niște cuvinte ca acestea și nu-i voi răspunde cu temeiurile voastre.
15. Ei au fost opăriți, n-au mai răspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gură.
16. Și eu am așteptat! Dar pentru că ei nu mai vorbesc, fiindcă au stat pe loc și nu mai răspund,
17. Voi zice și eu ceva din partea mea, voi arăta și eu știința mea,
18. Căci sunt plin de cuvinte până în gât și duhul meu lăuntric îmi dă zor.
19. Iată că cugetul meu în mine este ca un vin care n-are pe unde să răsufle, ca un vin care sparge niște burdufuri noi.
20. Voi vorbi deci ca să mă ușurez, voi deschide gura mea și nu-l voi lăsa pe Iov fără răspuns.
21. Nu voi lua partea nimănui și nu voi măguli pe nimeni,
22. Căci nu mă pricep să lingușesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu.

Vechiul Testament (Iov, 32:1-22)

1. Făcusem legământ cu ochii mei și asupra unei fecioare nu-i ridicam.
2. Și care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri și ce câștig hărăzește, din înălțime, Cel Atotputernic?
3. Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept și nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii?
4. Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele și nu numără El toți pașii mei?
5. Umblat-am oare întru minciună și picioarele mele au zorit spre înșelăciune?
6. Să mă cântărească în cumpăna dreptății și Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
7. Dacă pașii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă și inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
8. Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn și vlăstarii mei să fie scoși din rădăcină!
9. Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie și am stat de pândă la ușa aproapelui meu,
10. Atunci nevasta mea să învârtească la râșniță pentru altul și altii să aibă parte de ea.
11. Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
12. Un foc care mistuie până la iad și care nimicește toată strânsura mea;
13. Dacă aș fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
14. Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica și ce răspuns îți voi da, când va lua procesul în cercetare?
15. Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
16. Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva și lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
17. Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?
18. Dimpotrivă, din tinerețile mele, am crescut pe orfan ca un tată și de la naștere, am călăuzit pe văduva.
19. Dacă vedeam un nenorocit fără haină și vreun sărac care n-avea cămașă pe el,
20. Nu mă binecuvântau coapsele lui și nu-l încălzea lâna mieilor mei?
21. Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecății,
22. Atunci să cadă umărul meu din încheietură și brațul meu să se dezlege de osul celălalt!
23. Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și înaintea măreției Lui nu puteam să stau.
24. Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu ești nădejdea mea?
25. Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere și că mâna mea agonisise mult?
26. Ori când vedeam soarele în strălucirea lui și luna, înaintand cu măreție,
27. A fost inima mea amăgită în taină și am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
28. Și aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aș fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
29. M-am bucurat eu de nenorocirea dușmanului meu și am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
30. Eu n-am îngăduit limbii mele să greșească și să ceară moartea dușmanului, blestemându-l.
31. Oamenii care țineau de casa mea ziceau: „Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?”
32. Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porțile mele le deschideam călătorului.
33. Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greșeala făptuită,
34. Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetății și mă înspăimânta disprețul cetățenilor și atunci rămâneam fără glas și nu mă mai arătam în poartă?
35. O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
36. Voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
37. Îi voi da socoteală de toți pașii mei, ca un principe mă voi înfățișa înaintea Lui.
38. Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea și brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
39. Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor și n-am plătit și am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine?
40. Dacă ar fi așa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Aici cuvintele lui Iov se termină.

Vechiul Testament (iov, 31:1-40)

1. Argintul are zăcămintele lui de obârșie și aurul are locul lui de unde-l scoți și-l lămurești.
2. Din pământ scoatem fierul și din stânca topită scoatem arama.
3. Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă.
4. Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra și departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii și se clatină încoace și în colo.
5. Și deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvășit ca de foc.
6. Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7. Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă și pe care ochiul vulturului nu și le-a însemnat.
8. Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici.
9. Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene și munții i-a răsturnat din temelie.
10. El a săpat șanțuri în stânci și nimic de preț nu scapă privirii lui.
11. El a răscolit izvoarele apelor și tot ce era în adâncime a scos afară la lumină.
12. Dar înțelepciunea de unde izvorăște ea și care este locul de obârșie al priceperii?
13. Pământeanul nu cunoaște calea către ea, căci ea nu se găsește pe meleagurile celor vii.
14. Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! și marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
15. Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur și argintul nu-l cântărești ca s-o plătești.
16. Ea nu poate să fie prețuită nici cu aurul Ofirului, nici cu prețioasa cornalină, nici cu pietre de safir!
17. Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul și cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
18. Despre mărgean și despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înțelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
19. Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea și cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată!
20. Și această înțelepciune de unde vine ea și care este sălașul priceperii?
21. Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită și de pasărea cerului.
22. Adâncul și moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23. Dumnezeu îi cunoaște drumul și numai El este Cel ce știe locuința ei.
24. Când El privea până la marginile pământului și îmbrățișa cu ochii tot ce se afla sub ceruri,
25. Ca să dea vântului cumpăna și să chibzuiască legea apelor,
26. Când El statornicea ploilor un făgaș și o cale bubuitului tunetului,
27. Atunci El a văzut înțelepciunea și a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină și i-a măsurat adâncimea.
28. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înțelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea”.

Vechiul Testament (Iov, 28:1-28)

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis:
2. „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea.
6. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăț căile lui Dumnezeu și ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Și dacă voi toți ați dovedit-o (ca și mine), atunci pentru ce vorbiți în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău și moștenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numeroși, sunt pentru tăișul sabiei și odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. Câți mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă și văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulți ca nisipul și grămădește veșminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană și de toți banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care și-a zidit-o este casa unei molii și ca o colibă pe care și-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii și nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopții, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat și se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovarează fără milă și înaintea mâinii care îl pedepsește el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la priveliștea aceasta și cu fluierături îl alungă de peste tot.

Vechiul Testament (Iov, 27:1-23)