Wallflowers

1. Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
2. „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
3. Ingăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
4. Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
5. Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
7. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
8. Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
11. Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
12. Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
13. Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
14. Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: „În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
15. Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?”
16. N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17. De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
18. Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
19. Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
20. Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21. Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
22. Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
23. Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
24. când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
25. Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
26. Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
27. Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
28. Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
29. N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
30. Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
32. Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
33. Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
34. Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelaciune”.

Vechiul Testament (Iov, 21:1-34)

1. Atunci Iov a început să vorbească și a zis:
2. „Câtă vreme veți întrista voi sufletul meu și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3. Iată a zecea oară de când mă batjocoriți. Nu vă este rușine că vă purtați așa?
4. Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greșeala mea este pe capul meu.
5. Iar dacă voi vă faceți tari și mari împotriva mea și-mi scoateți ochii cu ticăloșia mea,
6. Să știi că Dumnezeu este Cel ce mă urmărește și că El m-a învăluit cu lațul Său.
7. Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; țip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
8. El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, și a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
9. M-a dezbrăcat de mărirea mea și mi-a smuls cununa de pe cap.
10. M-a dărmat de jur împrejur și sunt în ceasul morții și nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
11. Aprins-a împotriva mea mânia Sa și m-a luat drept dușmanul Său.
12. Hoardele Sale sosesc grămadă, își fac drum până la mine și pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
13. A depărtat pe frații mei de lângă mine și cunoscuții mei își întorc fața când mă văd.
14. Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15. Cei ce locuiau împreună cu mine și slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă țară.
16. Chem pe sluga mea și nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea și am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuți din coapsele mele.
18. Până și copiii îmi arată dispreț; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
19. Toți sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc și aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20. Oasele mele ies afară din piele și nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
21. Milă fie-vă de mine, aveți milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
22. De ce mă prigoniți cu urgia lui Dumnezeu și nu vă mai săturați de carnea mea?
23. Cât aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aș vrea să fie săpate pe aramă.
24. Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier și de plumb, într-o stâncă!
25. Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
26. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
28. Iar dacă ziceți: Cum îl vom urmări și ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29. Temeți-vă de sabie, pentru voi înșivă, când mânia va izbucni împotriva greșelii voastre. Și atunci veți învăța că este o judecată!”

Vechiul Testament (Iov, 19:1-29)

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis:
2. „Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ți în fire și apoi vom vorbi.
3. Pentru ce suntem socotiți ca niște dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?
4. Nu cumva pentru tine care te sfâșii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască și stâncile să se mute din locul lor?
5. Firește, lumina nelegiuitului se stinge și flacăra focului lui nu mai strălucește.
6. Lumina se întunecă în cortul lui și candela de deasupra lui se isprăvește.
7. Pașii lui, altădată vânjoși, se îngustează și propriul lui sfat acum îl poticnește.
8. El dă cu picioarele în laț și se plimbă în rețeaua de sfori.
9. Capcana l-a prins de călcâi și lațul s-a încolăcit pe el.
10. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ și prinzătoarea stă în poteca lui;
11. Spaimele dau peste el din toate părțile și se țin de el pas cu pas.
12. Lângă bunătățile lui el moare de foame și nenorocirea lui stă gata lângă el.
13. Boala mușcă din trupul lui. Primul născut al morții roade mădularele lui.
14. Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară și târât înaintea groaznicului împărat.
15. Nimeni din ai lui nu mai sălășluiește în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuința lui plouă cu pucioasă.
16. Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veștejesc în aer.
17. Pomenirea lui se șterge de pe pământ și în toată lumea numele i-a pierit.
18. De la lumină i-au dat brânci în întuneric și de pretutindeni e scos afară.
19. Nu lasă nici urmași, nici sămânță în poporul său și nimeni nu mai trăiește după el prin locurile prin care a locuit.
20. Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui și cei din răsărit au simțit fiori în ei.
21. Aceasta rămâne din sălașurile celui nelegiuit și iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu”.

Vechiul Testament (Iov, 18:1-21)

1. Sufletul meu e dărăpanat, zilele mele se sting, mormântul mă așteaptă.
2. Sunt împresurat de batjocoritori și ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
3. Dă-mi acum chezășia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
5. Sunt unii care fac ospăț cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în față.
7. Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subțiat ca umbra.
8. Oamenii cei drepți stau înmărmuriți și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9. Cel ce este drept se ține însă de calea sa și cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
10. Cât despre voi ceilalți, voi toți dați înapoi și veniți aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înțelept.
11. Zilele mele s-au scurs, socotințele mele s-au sfărâmăt și la fel dorințele inimii mele.
12. Din noapte ei vor să facă zi și spun că lumina este mai aproape decât întunericul.
13. Mai pot să nădăjduiesc? Împărăția morții este casa mea, culcușul meu l-am întins în inima întunericului.
14. Am zis mormântului: Tu ești tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteți mama și surorile mele!
15. Atunci unde mai este nădejdea mea și cine a văzut pe undeva norocul meu?
16. El s-a rostogolit până în fundul iadului și împreună cu mine se va cufunda în țărână”.

Vechiul Testament (Iov, 17:1-16)