”Ţi-a însemnat natura prin trăsnet unde stai
Zdrelindu-ţi-o, cu flăcări primejdioase, casa.
E semn de neastâmpăr şi de noroc — să-l ai
Până când neagra doamnă o să-şi învârtă coasa.
Tu ai luat mistria şi gurile spărturii
Le-ai astupat, croindu-ţi sălaşul iar curat,
Orgolios cerându-i în viitor naturii
Un semn mai nobil şi mai cizelat.”

Nicolae Labiș, ”Momente biografice” (fragment)