”Acest cadavru este fostul Noe,
Care-a salvat idei, orgolii, specii,
Pe Noe jur acum, pentru toți vecii,
Că pentru a iubi eu nu cer voie.
Ci nu mă umili, amară lume,
Nu-mi cerceta conștiința și cearceaful,
Că te blestem să se aleagă praful
De tine, de-al tău drum și de-al tău nume.
Iată-l pe Noe, podidit de viermii
Pe care i-a salvat, salvînd și lumea,
Tu, lume, ce-ai gustat deșertăciunea,
De ce mă dai cu capul de toți țărmii?
Nu simți că, dacă pier, te las săracă,
Doar poruncind cuvintelor să tacă?”

Adrian Păunescu