oct. 192026
”Ieri am văzut toamnă, ca și cum aș fi fost,
Am văzut-o, ca și cum aș fi avut ochi,
Ah, cât de bine mi-a fost în previzibilul de ieri,
Ah, cât de bine mi-era când mi-aduceam aminte
Că am până când și prieteni
Mai zbura câte o pasăre și strigam:
„AH , CE ÎNTÂMPLARE A VEDERII!„
Mai stătea câte un arbore pe șosea și-i spuneam:
„Bătrâne, n-a-nceput războiul, nu mă spânzur de tine?„
Ieri era o toamnă de aur,
Azi părul meu e de argint.”Nichita Stănescu, ”Toamna românească”
