“Nu bolile sunt rele, ci ceea ce ele potențează în om: violența neînfrânată de care, încercând să ne apărăm, devenim jucăria soartei…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
apr. 132023
P
apr. 112023
“Când suntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care suntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu din pricina ei plângi, dar poate fi cuprinsă și de un nedorit sentiment de bicisnicie: forțe prea puternice ne copleșesc, nu suntem nimic, statura noastră nu e măreață, ne-amînjosit, noi înșine, pe noi și nu mai avem scăpare. Rareori o femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
mart. 252023
”Timpul vieţii ni-i scurt Hai să-l facem curat Trăiesc unii din furt Alţi doar din ce au dat Sunt săraci şi bogaţi Laşii scuipă pe bravi Voi ce-n lună zburaţi Pân’ la cer va urcaţi Pe spinări de noi sclavi. REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi şi stele Voi ce-n lună plecaţi Cu ale noastre izbânzi Nu uitaţi c-aveţi fraţi Pe planetă flămânzi Pâinea lor o mâncaţi Printre stele zburând Voi degeaba zburaţi Când cei subdezvoltaţi Se târăsc pe pământ REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi și stele. Lumea-i plină de răni Şi de doctori docenţi Şi de măşti şi de vămi Şi de mari inocenţi. Findcă naşteţi […]
mart. 142023
“Da, excursia e posibilă și poate fi pasionantă, dar numai dacă și ea dorește să-i intri pe cărările sufletului, dacă nu te împiedică chiar s-o faci, în cazul în care ai încerca să-i forțezi barierele ei naturale.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
mart. 102023
“[…]istoria, acest fluviu care înainta spre necunoscut, și al cărui capăt viu simțisem atâția ani că eram eu, aveau s-o facă alții, mie îmi rămânea doar acest teritoriu de cucerit și singurul cu care puteam s-o influențez: cuvântul scris. Nu era mult, dar nici puțin.” Marin Preda, ”Viața ca o pradă”
mart. 102023
“Cerul era larg şi lumea fără margini, dar viaţa omului se învârtea înăuntrul unei curţi ca într-o închisoare. Adânc şi luminos era cerul, dar aici jos era o casă împrejmuită cu gard şi sufletul omului se chinuia aici, întunecat şi orb.” Marin Preda, ”Moromeții”
feb. 282023
“Dar te întreb eu acum: de ce totul trebuie trăit? De ce totul trebuie consumat? N-ajunge că suntem siliți să mâncăm? Trebuie să ne mâncăm și sufletele? Unde scrie asta? Adică cum, nu putem păstra în sufletul nostru și lucruri netrăite? Trebuie neapărat să înghițim tot ce e pe lume? De ce? Ca să avem pe urmă ce vărsa în mormântul în care o să fim băgați? E o veche întrebare a mea la care rămân.. Am iubit o fată! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta? Și acum ascultă: Am vrut o dată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie s-o iau de la cap și să merg până în pânzele albe?” Marin Preda, ”Marele singuratic”
feb. 262023
”Insuportabil, gândul Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul, Mă complac în fiece prăpăd, Mă gândesc mereu la ce nu văd, Cel mai greu de stăpânit e gândul. Chipul tău în mintea mea purtându-l, Cu iluzii moarte mă îmbăt, Nu te pot aduce îndărăt, Între noi s-a așezat pământul. Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.” Adrian Păunescu
feb. 182023
”Aş vrea să-ţi dau numai veşti rele Dar nu ţi le dau, Pentru că mi-am închis toate căile, Pentru că ţi-am interzis toate accesele, Ţi-aş putea povesti Absenţa ta Imediat după prezenţa ta, Plânsul tău a prevenit ninsoarea, Lacrimile tale au ars Lucrurile de care s-au atins, Ştiu că erai năucită, Ştiu că nu-ţi venea să crezi, Dar eu care am început totul Trebuia să sfârşesc totul, Chiar dacă pe neaşteptate, Chiar dacă ţi-am putut părea Un golan, Să ştii că atunci Când ne-am despărţit Te-am iubit cel mai mult Şi ca dovadă această ninsoare Care trebuie să te purifice, Care trebuie să mă purifice, Nu-ţi spuneam eu Că e nevoie de o ninsoare Care să spele totul? Ţi-aş mai da câte-o veste, Ţi-aş mai cere câte-o veste, Dar între noi nu mai e loc De nici o ninsoare, Ţi-am spus că n-am să te mai caut, Îţi spun că […]
feb. 152023
”Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?” Marin Preda
feb. 152023
“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai […]
feb. 142023
“Ispita lucidității care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubește cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate îți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repeta. Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate iubește pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te înconvoi de durere, pe urmă te redresezi.” Marin Preda
feb. 122023
„Nu e nevoie de mai mult ca să-ți dai seama de o înstrăinare: ochi care nu te văd, gură lovită de un mutism absent, o urâțenie a chipului pe care o observi stupefiat, sugestia că nu e nimic de spus și că trebuie să înțelegi exact ceea ce vezi și să nu-ți faci iluzii, asta e, altceva nu va mai fi, chiar dacă altădată a fost ceva.” Marin Preda
feb. 102023
“Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
feb. 082023
„Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.” Marin Preda