”Cât timp am fost din oase şi din pulpe,
cum maica m-a făcut, a mele fapte
n-au fost de leu, ci mai curând de vulpe.
Maestru-am fost în uneltiri şi-n şoapte şi-am pus la cale înşelăciuni atare că-mi merse vestea până hăt-departe;
dar când simţii că tinereţea moare şi-i vremea-n care cată, fiecine, să tragă-n port şi pânza să-şi coboare,
de tot ce-am îndrăgit îmi fu ruşine
şi pocăit purces-am cu temei
pe Domnul să-l slujesc şi-ar fi fost bine.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVII
“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“(…) ce este omul?(…) Omul este o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic.”
Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”
”Tu nu eşti frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceaţă peste pieptu-ţi ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci şi tu prin lume… ca un basmu de proroc!
Eşti săracă dar bogată, eşti mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poţi oare fi de vină
Dacă faţa ţi-e urâtă, pe când anii-ţi sunt de foc.
Când ai şti tu cât simţirea-ţi şi privirea-nduioşată
Cât te face de plăcută şi de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi şi-ai ascunde negreşit
În cosiţa ta de aur faţa-ţi dulce şi şireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.
Pe când tu!… eşti numai suflet. Eşti ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubeşte ar veghea-n eternitate.
Şterge-ţi ochii, blondă Marta… ochii-ţi negri… două stele
Mari, profunzi ca vecinicia şi ca sufletu-ţi senin.
O, nu ştii cât e de dulce, de duios şi de divin
De-a te pierde-n ochii-aceştia străluciţi în lacrimi grele.
O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea… o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor şi chin,
Pe când ochiul ei cel dulce şi de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.
Ai surâs?!… O! eşti frumoasă… înger eşti din paradis
Şi mă tem privind la tine… căci ţi-o jur: nu m-aş mira
Dac-ai prinde aripi albe şi la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.”Mihai Eminescu, ”De ce să mori tu?”
”O gură parfumată arginţii mi i-a stors
Şi-ncrederea-Ţi în mine a năruit-o vinul.
Urmează Raiul? iadul? Mi-aştept senin destinul.
Căci iadul – cine-l ştie? Din cer, cine s-a-ntors?”Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.”
(Proverb românesc)
Creed – ”With arms wide open”
””With Arms Wide Open”
Melodie de: Creed
Well I just heard the news today
It seems my life is going to change
I close my eyes, begin to pray
Then tears of joy stream down my face
With arms wide open
Under the sunlight
Welcome to this place
I’ll show you everything
With arms wide open
With arms wide open
Well I don’t know if I’m ready
To be the man I have to be
I’ll take a breath, I’ll take her by my side
We stand in awe, we’ve created life
With arms wide open
Under the sunlight
Welcome to this place
I’ll show you everything
With arms wide open
Now everything has changed
I’ll show you love
I’ll show you everything
With arms wide open
With arms wide open
I’ll show you everything …oh yeah
With arms wide open..wide open
[Guitar Break]
If I had just one wish
Only one demand
I hope he’s not like me
I hope he understands
That he can take this life
And hold it by the hand
And he can greet the world
With arms wide open…
With arms wide open
Under the sunlight
Welcome to this place
I’ll show you everything
With arms wide open
Now everything has changed
I’ll show you love
I’ll show you everything
With arms wide open
With arms wide open
I’ll show you everything..oh yeah
With arms wide open….wide open
Date de la: azlyrics.com
Doar pentru utilizare non-comercială.
”Precum atunci, la fel şi azi mă doare tot ce-am văzut umblând prin iad cândva şi-a minţii forţă-o ţin în frâu mai tare,
ca-n veci virtuţii ce-i al ei să-i dea; căci dacă cerul sau ursita mie mi-au dat-o-n dar, să nu-mi bat joc de ea.”Dante Aligheri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVI
”Când inima-mi rămâne-aici, să plec?
Lut greu, te-ntoarce, regăseşte-ţi centrul!”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Travis – ”Closer”
<>
”I’ve had enough, of this parade.
I’m thinking of, the words to say.
We open up, unfinished parts,
Broken up, its so mellow.
And when I see you then I know it will be next to me
And when I need you then I know you will be there with me
Ill never leave you…
Just need to get closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now,
closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now.
Keep waking up (waking up), without you here (without you here).
Another day (another day), another year (another year).
I seek the truth (seek the truth), we set apart (we set apart)
Thinking of a second chance (a second chance).
And when I see you then I know it will be next to me
And when I need you then I know you will be there with me
Ill never leave you…
Just need to get closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now,
closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now (lean on me now).
And when I see you then I know it will be next to me
And when I need you then I know you will be there with me
Ill never leave you…
Just need to get closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now,
closer, closer,
Lean on me now,
Lean on me now (lean on me now).
closer, closer… closer, closer.”
”Tăcerea e cel mai desăvîrşit sol al bucuriei; n-aş fi îndeajuns de fericit dacă aş putea să spun cât de fericit sânt. Domnişoară, după cum eşti a mea sânt şi eu al dumitale; schim¬bul acesta mă face omul cel mai fericit.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”O, tu, cel speriat de cruda Soartă,
Te linişteşte! Nu ştii tu cuvântul
Că toată firea – vie fie, moartă –
E-n mâna Celui ce-a zidit pământul?
Căci ce e scris, e scris – şi n-o să ardă Nimic vreodată-n lume legământul!
Iar de ce nu ţi-e scris, de bună seamă Că nu ai pentru ce să-ţi fie teamă.Şi, Doamne-nalt, pot eu petrece oare
O zi să nu slăvesc a Ta-nălţime?
Cui să-i păstrez atâtea daruri rare,
Şi glasu-mi de poet, şi-aceste rime?
Tu daruri noi îmi dai., şi fiecare.
Primit din mâna ta, e-n întregime
Mult mai frumos decât cel dinainte.
Şi, până să ţi-l cer, mi-l dai, Părinte!Şi-atunci cum aş putea eu să nu cânt
Mărirea Ta şi să nu te slăvesc
În sufletu-mi şi-n ochii-a câte sunt?
Ci n-am grumaz să pot – mărturisesc!
Şi nici atâta har într-un cuvânt,
Cât să te cânt şi cât să dovedesc
Povara darurilor fără număr,
Pe care, Doamne, mi le pui pe umăr!O, tu, cel necăjit, încredinţează În mâna lui Allah cel înţelept
Grijile tale! Sub eterna-i rază, Sufletul tău netemător şi drept
Va sta-ntre oameni răi ca sub o pază.
Nu vrerea ta, să ştii, ia lumea-n piept,
Ci vrerea-n care-s toate câte-aştepţi
A Celui înţelept peste-nţelepţi!Nu deznădăjdui! Alungă toate Tristeţile şi gândurile-amare!
Oare nu ştii că deznădejdea roade Chiar inima celui mai dârz şi tare?
Deci lasă tot! Un vis de rob nu poate Nimic în faţa Celui veşnic mare.
Tu-n voia sorţii mergi – şi-ai să ai parte
De darul fericirii fără moarte!””O mie și una de nopți”
”(…)simbolizînd asexuali- tatea neofitului. După părerea noastră, semnificaţia religioasă a tuturor acestor obiceiuri este următoarea: novicele are o şansă în plus de a accede la un mod specific de existenţă — de exemplu, să devină bărbat sau femeie — dacă mai întîi devine simbolic o totalitate. Pentru gândirea mitică, un mod parti¬cular de a fi este necesarmente precedat de un mod total de a fi. Androginul este considerat superior celor două sexe tocmai pentru că întrupează totalitatea şi deci perfecţiunea.”
Mircea Eliade, ”Nașteri mistice”
“One does not become enlightened by imagining figures of light, but by making the darkness conscious.”
Carl Gustav Jung
“Și totuși, Cosmosul, Viața au o funcție ambivalentă. Pe de-o parte, ele îl proiectează pe om în suferință și, grație karmei, îl integrează ciclului infinit al transmigrațiilor; pe de altă parte, îl ajută, indirect, să caute și să găsească „mântuirea” sufletului, autonomia, libertatea absolută (mokșa, mukti). Cu cât omul suferă mai mult, așadar cu cât este mai solidar cu Cosmosul, cu atât crește în el dorința eliberării, cu atât îl frământă mai mult setea de mântuire.”
Mircea Eliade, ”Patanjali and Yoga”