“The greatest tragedy of the family is the unlived lives of the parents.”
Carl Gustav Jung
ian. 192021
OldSkull
ian. 182021
”Nu te depărta de omul înţelept şi nu te apropia de cel prost.”
(Proverb românesc)
ian. 182021
”De aceea va trebui să punem temelia şi piatra unghiulară a înţelepciunii noastre pe puncte de sprijin solide. Primul punct este Rugăciunea sau dorinţa puternică şi aspiraţia spre tot ce este bine. Este necesar să cercetăm şi să batem, şi în felul acesta să ne adresăm cererea Celui Atotputernic din noi, şi să-I amintim de promisiunile Sale, păstrându-le treze. Dacă vom face acest lucru în chip potrivit şi cu o inimă sinceră şi curată, vom căpăta ceea ce am cerut, şi vom afla ceea ce am căutat. Porţile Celui Veşnic, care au fost închise înaintea noastră, se vor deschide, şi tot ce a fost ascuns înaintea privirii noastre va ieşi la lumină. Următorul punct este Credinţa: nu simpla credinţă în ceva care poate fi sau nu adevărat, ci o credinţă bazată pe o cunoaştere şi o încredere nestrămutată, o credinţă care poate să mute munţii din loc şi să-i arunce în mare, o credinţă care poate să facă totul, aşa cum Christos însuşi a mărturisit. Cel de-al treilea punct este Imaginaţia; dacă puterea aceasta ia naştere în sufletele noastre, nu vom avea nici o dificultate în a o armoniza cu credinţa noastră.”
Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
ian. 182021
”Atunci focul viu al dragostei se stinse în privirile zeiţei, şi faţa neobişnuit de albă i se împietri. Buzele roşii se strânseră, ca pentru a strivi geamătul inimii, care se linişti în cercul ei de gheaţă. Şi-o mare tăcere îşi răspândi nepăsarea în vinele zeiţei.”
Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
Les Elephants Bizarres – ”Hello, says the devil”
Les Elephants Bizarres
Comentariile sunt închise pentru Les Elephants Bizarres – ”Hello, says the devil”
ian. 182021
(intro):
Hello, says the devil
Let’s go in my car
I think we’ll have a lot of fun
(Hey), says the devil
We won’t go so far
I think we’ll have a lot of fun
(se repetă)
(română):
Și cerul se-apropie și cade pe mine
E bine? E bine!
(se repetă)
E bine, ca mine, ca tine.
ian. 182021
“De aceea trebuie să mă feresc de cei care par. Dau cu parul, cu părerea.”
Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
ian. 172021
“Show me a Great Man and I will show you a Woman of Substance”
Samuel Asumadu-Sarkodie
ian. 172021
”(…) urci. Cum, altfel?
Prin tine însuţi, călcîndu-ţi inima-n picioare. Tre¬buie ca tot ce ai blajinătate, să se transforme în asprime.
Când te-ai cruţat prea mult, sfârşeşti prin a te îmbolnăvi că te-ai cruţat prea mult. Lăudat fie, ceea ce înăspreşte! în ce mă priveşte, n-o să laud pămîntul pe unde curge laptele şi mierea!
Să înveţe să nu se mai privească pe sine, este indispensabil celui ce vrea să cuprindă în juru-i cu privirea. Şi-aceasta-i. o asprime ce-i trebuie oricărui căţărător pe munţi.
Cel care vrea Cunoaşterea cu prea lacome priviri, vede el, oare, până-n adînc de lucruri?”Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Călătorul”
ian. 162021
”Ochii sunt oglinda inimii.”
(Proverb românesc)
ian. 152021
“Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală și te scoate în cele din urmă cum ești, orișicît de mult te-ai sili să-i pari altfel.”
Ioan Slavici, ”Mara”
ian. 142021
”Şi am văzut – tu n-ai putea vedea
Pe Àmor înarmat plutind sub lună;
Ţinti-n vestala mândră,-nscăunată
Pe-un tron din Soare-apune, slobozind
Din tolba lui săgeata cea mai iute,
De parcă ar fi vrut ca dintr-o dată
Vreo zece mii de inimi să străpungă,
Dar am văzut săgeata-nflăcărată
Stingându-se în raza rece-a lunii.
Nevătămată a trecut fecioara,
Netulburată-n gândurile ei.
Săgeata a căzut atunci pe-o floare
Ce-n purpură-şi schimbă pe loc albeaţa,
Şi fetele-i spun „dragoste” de-atunci.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
ian. 142021
”Cât timp am fost din oase şi din pulpe,
cum maica m-a făcut, a mele fapte
n-au fost de leu, ci mai curând de vulpe.
Maestru-am fost în uneltiri şi-n şoapte şi-am pus la cale înşelăciuni atare că-mi merse vestea până hăt-departe;
dar când simţii că tinereţea moare şi-i vremea-n care cată, fiecine, să tragă-n port şi pânza să-şi coboare,
de tot ce-am îndrăgit îmi fu ruşine
şi pocăit purces-am cu temei
pe Domnul să-l slujesc şi-ar fi fost bine.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVII
ian. 132021
“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
ian. 122021
“(…) ce este omul?(…) Omul este o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic.”
Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”
ian. 122021
”Tu nu eşti frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceaţă peste pieptu-ţi ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci şi tu prin lume… ca un basmu de proroc!
Eşti săracă dar bogată, eşti mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poţi oare fi de vină
Dacă faţa ţi-e urâtă, pe când anii-ţi sunt de foc.
Când ai şti tu cât simţirea-ţi şi privirea-nduioşată
Cât te face de plăcută şi de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi şi-ai ascunde negreşit
În cosiţa ta de aur faţa-ţi dulce şi şireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.
Pe când tu!… eşti numai suflet. Eşti ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubeşte ar veghea-n eternitate.
Şterge-ţi ochii, blondă Marta… ochii-ţi negri… două stele
Mari, profunzi ca vecinicia şi ca sufletu-ţi senin.
O, nu ştii cât e de dulce, de duios şi de divin
De-a te pierde-n ochii-aceştia străluciţi în lacrimi grele.
O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea… o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor şi chin,
Pe când ochiul ei cel dulce şi de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.
Ai surâs?!… O! eşti frumoasă… înger eşti din paradis
Şi mă tem privind la tine… căci ţi-o jur: nu m-aş mira
Dac-ai prinde aripi albe şi la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.”Mihai Eminescu, ”De ce să mori tu?”