”Hei, tinere, nu-ţi bate joc de mine; Eu nu vorbesc ca un bătrân smintit, Nici, ocrotit de-al anilor hrisov,
Nu mă fălesc cu ce-am făcut de tânăr Sau cu ce-aş face de-aş fi bătrân.”William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
dec. 252022
OldSkull
dec. 252022
O cabană în munţi, o cabană de lemn
Cu un foc strecurat în butucii de lemn
Şi un vaier ieşind din pădurea de lemn
Şi cu urşi traversând o podişcă de lemn
Parc-aşa a şi fost, nu de mult undeva
Te iubeam, mă iubeai – viaţa mea, viaţa ta
Mă rugai să privesc, mă rugai să ascult
Căprioare venind dintr-un basm de demult
R: Şi-ntr-o zi am aflat de-o cabană care-ar fi ars
Mi-a fost greu să şi cred că e vorba de-acel adăpost
Nici nu ştiu dacă e casa mică în care-am fost
Iar de-ar fi să pot şti, n-ar avea, n-ar avea niciun rost
Miroseam a zăpezi într-o casă de lemn
La mansardă urcam sub acelaşi îndemn
Adormeam şi prin somn auzeam dinspre hol
Ciocănind în fereşti ba un om, ba un stol
Dintr-un timp fără timp apărea un poştaş
Să ne-aducă scrisori dintr-un fel de oraş
Nici atunci, nici acum n-am putut să-nţeleg
Din acele scrisori adevărul întreg
Îţi scriam, îmi scriai, le puneam în cutii
Ca să aibă motiv şi să poată veni
Apărea un poştaş dintr-un timp fără timp
Să ne-aducă scrisori ca-ntr-o cotă de schimb
Dinspre munte vin nopţi fără pic de lumini
Înainte de somn te-aşezai să te-nchini
Câte nopţi au trecut, câte ore s-au scurs
Mi-ai strigat că în prag se culcase un urs
O cabană în munţi şi părerea de rău
Dulcea mea, unde eşti, unde e chipul tău
Dintr-o casă de lemn într-un tron de ciment
Şi zăpezile-n munţi care-aleargă absent
dec. 232022
”Bună sara, Bună seara, gazdă aleasă
Ne Primește, Ne primește-n a ta casă
Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem,
Numai să vă, Numai să vă colindăm.
E crăciun, E crăciun și noi venim
La tot omul, La tot omul cel creștin
Vestea Nașterii s-o dăm, doar noi s-o dăm
Pe Domnul să-L Lăudăm, Să-l Lăudăm.
S-a Născut Fiul cel Sfânt, Fiul cel Sfânt
Dumnezeu prea cest Pământ, Prea cest Pământ
Sara asta-i sara sfântă, Sara sfântă
Lângă noi îngerii cântă, Încerii cântă.
Rămâi gazdă, Rămâi gazdă sănătoasă
Pân La anu, Pân la anu tot voioasă
Când pornim a colinda, a colinda
Tu să nu-ți închizi poarta, închizi poarta.
Că noi nu te-om ocoli, Te-om ocoli
Și cu drag tot om veni, Tot om veni.
Bună sara, Bună sara gazdă aleasă
Ne primește, Ne primește-n a ta casă
Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem
Numai să vă, Numai să vă colindăm”
dec. 212022
”Eclipse”
Melodie de: Pink Floyd
All that you touch
And all that you see
All that you taste
All you feel
And all that you love
And all that you hate
All you distrust
All you save
And all that you give (all you give)
And all that you deal (oh-oh)
And all that you buy
Beg, borrow or steal (hey-hey)
And all you create
And all you destroy (whoa)
And all that you do
And all that you say (hey-hey)
And all that you eat (yeah)
And everyone you meet (everyone you meet)
And all that you slight
And everyone you fight (oh-oh-oh)
And all that is now
And all that is gone
And all that’s to come
And everything under the sun is in tune (everything)
But the sun is eclipsed by the moon
There is no dark side in the moon, really
Matter of fact, it’s all dark
Compozitori: George Roger Waters.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
dec. 212022
Ajunul din copilărie, cu lumânări și brad frumos
Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros
Nici o nuia în sac; o carte, atâta doar de colorat,
Și-o pasăre de gumă ca să te uiți la ea extaziat.
Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor
Abia te joci și râzi și iată ți se spune: „somn ușor!”
Ți-aduce mama o felie de pâine, să te liniștești,
Și cu felia-n mână intri în visele copilărești.
Ajunul celor maturi; daruri de câte oare nu-ți va da!
Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta
Ajunuri vechi și frunți plecate s-au șters de timpii fumurii
Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: versuri.ro
dec. 202022
<>
”Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind
Chiar dacă
Chiar dacă n-o mai simți venind
Chiar dacă
Dacă nu-nțelegi cum s-a-ntâmplat
Chiar dacă n-o mai poți suna
Chiar dacă
Chiar dacă n-o mai poți chema
Chiar dacă doar amintirile-au rămas de-atunci cu voi
Chiar dacă nu-i mai poți vorbi
Chiar dacă
Chiar dacă n-o poți întâlni
Chiar dacă
Chiar dacă toată lumea e-ntre voi
Chiar dacă el nu-i vinovat
Chiar dacă știi și n-ai uitat
Chiar dacă lumea s-a-mpărțit subit la doi
Chiar dacă viața v-a speriat
Chiar dacă știi el n-a uitat
Și telefonul suna
Suna mereu
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Chiar dacă nu te vede
Chiar dacă
Chiar dacă nu mai crede
Chiar dacă
Chiar dacă nu mai știe unde ești
Chiar dacă o mai vezi trecând
Chiar dacă la braț cu soțul ei mergând
Chiar dacă din când în când privește înapoi
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult”
dec. 182022
”Tăcute-s căile pământului, potecile-ncurcate şi drumurile netezi, tăcute şi-nţelepte… Cine mai bine decât ele-i cunoaşte pe oameni?
Căile fără capăt i-au văzut încrezători şi deznădăjduiţi, veseli şi trişti, cântând şi lăcrămând, căci viaţa oamenilor se scurge între cel dintâi şi cel din urmă drum.
Sunt drumuri ale vieţii şi drumuri ale Mastarei, sunt drumuri ale luptei, pândite de Ormag, dar toate tac. Şi lungă-i calea lacrimilor, o, Vam, şi dincolo de ea aşteaptă altă cale.”Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
dec. 172022
”Tot ce se naşte dintr-un gând curat
E vrednic doar de laudă. Chemaţi-i!”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
dec. 152022
”Îmbată-mă, pădure-n valuri moi
De linişte, de iarnă şi de sară,
Alungă pentru mine, pe cărări,
Prin vânt, cea mai frumoasă căprioară!
Aprinde pe cascade vâlvătăi,
Fă-ţi stelele mai tainic să lucească,
Opreşte-n râpi al frământării duh
Şi pace dă-mi, dă-mi pace sufletească!”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
dec. 152022
”Nu mă lăsa-ntîmplarea s-o-nsărcinez cu asta,
Nu mă lăsa pustiul să-I fac un păzitor…
O, Roman! Roman! ce e viaţa omenească?
Comedie eternă chiară sub masca morţii,
Mi-e greaţă, o, mi-e greaţă de ea – şi totuşi, Roman,
Tot ce iubim în lume de viaţă e legat.”Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
dec. 142022
“Fiindcă tocmai ascultam astăzi la radio un fel de prelegere, pe care individul o ținea cu aerul cel mai firesc din lume că spune ceva util și rațional: cum să ne organizăm timpul liber! Fără să-și dea seama că farmecul timpului liber tocmai în asta constă, să nu-l organizezi, fiindcă din clipa aceea a încetat să mai fie liber. Timp liber înseamnă să faci ce vrei, adică să dai curs în voie oricărei tentații, fără sentimentul de culpabilitate că în felul acesta îl pierzi, acel timp. Sigur că în timpul tău liber poți organiza, să zicem, o excursie, dar numai dacă ai chef. Ai zice că nici nu merită să iei în seamă asemenea prostie, dar sunt și oameni care după orele de muncă nu simt bucuria disponibilității, ci un fel de vid, cu atracție spre ceea ce „organizează” alții, aranjamente, întâlniri undeva, și tocmai lor li se adresa individul de la radio, în loc să-i lase în pace să descopere singuri ceea ce i-ar încânta să facă. Ideea din subtext era, desigur, grijulie, nu cumva omul fără timp liber organizat să facă vreo prostie, să agațe vreo fată pe stradă, să se îmbete sau să facă scandal. Aici e temerea: perfecta organizare a vieții omului de mâine, cu diminuarea puterii imaginative și dispariția artelor.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
dec. 142022
“A nu te bizui pe infailibilitatea științei poate că nu e tocmai o crimă, când știința însăși își recunoaște neputința de a pătrunde acolo unde sufletul ar avea nevoie de sprijinul ei.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
dec. 122022
”Enigmatici și cuminți
Terminându-și rostul lor
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți
Cheamă-i Doamne înapoi
Că și așa-au dus-o prost.
Și fă-i tineri cum au fost..
Fă-i mai tineri decât noi.
Și fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la-nceput..
Au plătit cu viața lor,
Ale fiilor erori.
Doamne fă-i nemuritori,
Pe părinții care mor.
Doamne fă-i nemuritori,
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumănari în cuib de fum
Parcă tac și parcă mint
Plini de boli și suferinzi,
Ne întoarcem în pământ.
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea..
Sărut mâna, tatăl meu,
Sărut mâna, mama mea.
Dar de ce priviți așa?
Fata mea și fiul meu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei mă duc și eu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei mă duc și eu.
Sărut mâna, tatăl meu,
Sărut mâna, mama mea.
Rămas-bun băiatul meu,
Rămas-bun fetița mea.
Tatăl meu- băiatul meu,
Mama mea- fetița mea.”
dec. 122022
”Coboară-n lut părinții, rând pe rând,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,
prin cari ne prelungim pe sub pământ.Se-ntind domol părinții pe subt pietre,
în timp ce în lumini mai adastăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
și suferinți și apă vie pe la vetre.”Lucian Blaga, ”Părinții”
dec. 112022
”Păstrează-ţi sfatul,
Căci trece prin urechea mea de-a surda
Ca printr-o sită apa.
Lasă sfatul;
Să nu-mi dea sfaturi binevoitorii,
Afară doar de suferă ca mine.
Să vină-un tată ce-şi iubea copila
Ca mine, şi ca mine şi-a pierdut-o,
Acesta să-mi vorbească de răbdare!
Durerea să-şi măsoare-n lung şi-n lat
Cu-a mea, să pună-n cumpănă amarul,
Atîta chin aici, atît dincoace,
Acelaşi chip, o formă şi-un tipar,
Acesta de zîmbeşte şi strigînd
„Durere, piei!„ în barbă se dezmiardă
Şi-n loc să geamă, îşi tot drege glasul,
Cârpindu-şi suferinţa cu zicale,
Şi-amarul şi-l îmbată cu cheflii,
Să vină să mă-nveţe cum să rabd!
Dar nu s-a pomenit astfel de om:
Povăţuiesc şi-alină suferinţa
Doar cel care n-o-ncearcă;
Cei ce-o gustă îşi ies din minţi,
Când sfatul lor, cândva,
Dădea mâniei leacuri iscusite,
Lega sminteala-n fire de mătase
Şi bolile cu vorbe le vrăjea.
Nu, nu, de când e lumea, toţi dau sfaturi
Celor ce gem împovăraţi de jale;
Dar omul virtuos şi-ntreg la minte
De dăscălit se lasă când el însuşi
Bea cupa cu amar.
Mă cruţă, dar; în strigăt jalea mea-ţi întrece sfatul.
Nu-s oamenii copii?
Te rog să taci.
Eu sânt făcut din carne şi din sânge
Căci n-a fost încă filozof să-ndure,
Făr-a crâcni, durerea de măsele,
Chiar dac-a scris frumos cum scriu doar zeii
Şi-a luat în râs durerea şi-ntîmplarea.”William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”