”Înapoi, nedemne lacrimi! Întoarceţi-vă la izvor! Durerea Iscat-a fiecare strop, şi rău V-aţi înşela jertfindu-l bucuriei!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Cult of personality” Melodie de: Living Color And during the few moments that we have left we wanna talk right down to earth in a language, that everybody here can easily understand Look in my eyes, what do you see? The cult of personality I know your anger, I know your dreams I’ve been everything you wanna be I’m the cult of personality Like Mussolini and Kennedy I’m the cult of personality The cult of personality The cult of personality Neon lights, Nobel Prize When a mirror speaks, the reflection lies You won’t have to follow me Only you can set me free I sell the things you need to be I’m the smiling face on your TV I’m the cult of personality I exploit you, still you love me I tell you one and one makes three I’m the cult of personality Like Joseph Stalin and Gandhi I’m the […]
”Dacă rezultatul său i se pare, subiectiv, corect şi adevărat, atunci e negreşit adevărat şi ceilalţi n-au decît să se încline, pur şi simplu, în faţa acestui adevăr. Poate că nici nu merge până într-acolo încît să încerce să câştige pe cineva, şi încă pe cineva influent, de partea lui. Iar dacă o face totuşi, o face, de cele mai multe ori, cu atîta neîndemînare încît obţine tocmai contrariul celor urmărite.” Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului” ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”
Știu, un copil se naște acum Da, știu, un bătrân își ia rămas bun Eu, i-am spus vremii să stea în loc Amintirea mea vreau să fie-a ta Vine o zi, vine o zi când se va sfârși Nimeni nu va ști, nimeni nu va ști oare când va fi Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca Nimeni nu va ști, nimeni nu va ști cât voi regreta Cat voi regreta, cât voi regreta… Nu, nu am ce să îți las în loc Doar cântul meu și un pic de noroc Știu, nu e mult, dar e suflet curat Și adevărat, și adevărat… Vine o zi, vine o zi când se va sfârși Nimeni nu va ști, nimeni nu va ști oare când va fi Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca Nimeni nu va ști, nimeni nu va ști cât voi regreta Cât […]
Gândurile mi-au plecat Peste lume au zburat Unde au întrebat Nu mi te-au aflat Visele mi-au spus ușor Că te vor găsii, dar s-au întors la locul lor fără a tu știi… Nu mai am la cine să mă rog Nu mai am… Fără ea… fără ea… Fără ea… nu mai e nimeni lângă mine în noaptea grea… Și mă trezesc iar fără ea Sufletu-mi și el s-a dus Până-n cer acolo sus Câte stele a colindat Însă tot nu te-a aflat S-a întors din nori cu-o stea Și mi-a spus că e lumina din privirea ta Însă știi că doar cu ea… Nu mai am… de ce să mai trăiesc Nu mai am… Fără ea… fără ea… Fără ea… nu mai e nimeni lângă mine în noaptea grea… Și mă trezesc iar fără ea Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: genius.com
A na na na na na A na na na na na na na A na na na na na A na na na na na na na Nimeni n-a știut când a-nceput Nimeni când s-a terminat Nimeni nu mi-a spus când te-a durut Nimeni când te-ai bucurat Mă intreabă zilele dacă mai vii Și nopțile dacă mai știi Că locul tău e aici Și dragostea mea (Zilele mă-ntreabă dacă vii) Va fi doar a ta (Nopțile mă dor și tu nu știi) Și dragostea mea (Orele se duc și ele ușor) Va fi doar a ta (Clipele să vină acum nu vor) Sunt atât de singur pe Pământ Îmi spuneam mereu în gând Oamenii mă lasă să mă mint Eu o fac mereu iubind Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: genius.com
Poți să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume Poți să-mi iei zile, nopțile sau anii de vrei Să mă lași singur într-un loc anume De undesă nu pot vreodată să mă întorc la ai mei, Dar să nu-mi iei niciodată dragostea. Dar să nu-mi iei niciodată dragostea.. Poți să mă faci una cu pământul Să mă calci în picioare de-o mie de ori Să mă sfâșii cu dinții și-apoi să chemi vântul Să-mi împrăștie trupul într-o mie de zări. Dar să nu-mi iei niciodată dragostea. Dar să nu-mi iei niciodată dragostea.. Fiindcă atunci am să mor de dorul tău Fiindcă atunci am să mor de dorul tău Fiindcă atunci am să mor de dorul tău Și zilele vor fi din nou așa cum au mai fost. De dorul tău, da, da, de dorul tău. Poți să mă torni într-un pahar cu apă Sau să mă uiți pe fundul mării […]
Eu am întâlnit un înger care m-a întrebat Dacă în viață am iubit cu-adevărat Măcar odat’ Da! Eu nu am știut să îi răspund la început Parcă am văzut venind spre mine Și-am simțit c-apari ca o minune Fără un cuvânt a spune Intri așa, în viața mea. Refren: Și n-am iubit pe nimeni Așa cum te-am iubit pe tine N-am iubit pe nimeni În toată viața mea Nu am iubit pe nimeni alta Așa cum te-am iubit În toatăă viața mea În toată viața mea.. Avem o viață, doar o viață s-o trăim Și-avem un suflet, doar un suflet să iubim Așa ca-ntr-o poveste Fără a prinde chiar de veste Ne-ntâlnim cu dragostea. Refren: Și n-am iubit pe nimeni Așa cum te-am iubit pe tine N-am iubit pe nimeni În toată viața mea Nu am iubit pe nimeni alta Așa cum te-am iubit În toată viața mea În toată […]
“Numai un sentiment puternic atată funcțiunile cerebrale și le pune într-o stare de supraexcitație ca să producă mai mult decât pot da ele în chip normal.” Mihail Drumeş, ”Invitație la vals”
”Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit. – Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”De ce să-mi fie ruşine, stăpână? Pentru că vorbesc cinstit? Nu este căsătoria onorabilă chiar pentru un cerşetor? Seniorul dumneavoastră nu e onorabil fără a fi căsătorit? Poate că, ruşinoasă cum sânteţi, aţi fi vrut să nu spun „un bărbat„, ci „un soţ„; nu jignesc pe nimeni dacă vorbele sincere nu trădează gânduri urâte. Ce rău vedeţi în cuvintele: „mai grea din pricina unui bărbat„ atunci când e vorba de soţ şi soţie? Altminteri povara ar fi mai curând uşoară decît grea. întrebaţi-o şi pe domnişoara Beatrice — iat-o că vine.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”(…) dar că doctrina lui Paracelsus seamănă mult cu cea susţinută de Haeckel şi Darwin, cu diferenţa, totuşi, că Paracelsus consideră formele, care evoluează continuu, ca vehicule necesare unui principiu spiritual viu, care evoluează continuu în căutarea unor moduri superioare de manifestare. Din contra, mulţi dintre filosofii speculativi moderni consideră principiul inteligent al vieţii ca neexistând şi viaţa ca fiind doar o manifestare a activităţii chimice şi fizice a materiei moarte, aflată într-o stare de dezvoltare incomprehensibilă şi lipsită de cauze.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“It is one of the strictest conditions of initiation that occult knowledge may never be sold or used for gain.” Dion Fortune, ”Psychic Self-Defense”
”Precum atunci când primu-i foc petrece pe locu-n care se sfârşi Hristos, în timp ce Ebrul pe sub cumpeni trece iar Gangele pe sub zenit, setos, sta soarele; era-n amurg, când blând un înger sfânt ni se ivi voios. Şedea pe mal, ferit de foc, cântând „Ferice cei cu inimă curată”, cu-n glas mai viu ca-al celor vii părând. Apoi: „în foc să v-azvârliţi pe dată căci drum pe culme fără el nu-ncape; şi nu fiţi surzi la ruga-n vers cântată”. Astfel grăi când ne văzu pe-aproape; şi pricepând, simţii fiori în spate, ca omul dus de viu ca să-l îngroape. Cu palmele la cer împreunate cătam la foc şi frământam în minte făpturi pe rug de flăcări încleştate. Spre mine-atunci poeţii luară-aminte şi: „Doar de chin să tremuri se cuvine şi nu de moarte , zise-al meu părinte. Adu-ţi aminte! De te-am dus cu bine pe Gherion, acum, că-i […]
”O, iad! O, chinuri grele! Văd prea bine Că v-aţi legat să faceţi haz de mine. De-aveaţi un dram de bună-cuviinţă, M-aţi fi scutit de-această umilinţă. Nu vi-i de-ajuns că mă urâţi cumplit? Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit? Vi-i chipul omenesc, precât se pare; O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare! Zadarnic mă slăviţi peste măsură, Când inima v-o ştiu mocnind de ură… De dragul Hermiei vă învrăjbiţi, Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi. Isprava-i asta, faptă de bărbaţi, Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi? Un om de neam nicicând n-ar cuteza Să râdă de durerea altcuiva, Cum râdeţi voi acum de-obida mea.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”