Avertisment

Text probă
ian. 232023
 

Acatist pentru cei ce-au iubit „Pentru cei care-au dat pe-o iubire un regat, slavă lor, slavă! pentru cei ce-au plătit prețul maxim pentru omul iubit, slavă lor, slavă! pentru cei ce-au ales dintr-al verii cules macul cel înroșit, pentru cei ce-au iubit și-au dat totul în schimb, slavă lor! poate nimb n-au purtat, lumea nu i-a aflat, poate chiar au rămas uneori fără glas, dar au inima caldă, dar au ochii curați și au suflete-ntregi, slavă lor, slavă, slavă, ieri și mâine și azi și în veci!”

 Comentariile sunt închise pentru Acatist pentru cei ce au iubit
ian. 232023
 

”Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu, simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, Ca neamul omenesc de-a pururi Să fie interogativ.” Adrian Păunescu, ”Dreptul la întrebare”

 Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu, ”Dreptul la întrebare”
ian. 232023
 

”Făţarnicul e ca un cărbune acoperit care pe neştiute te arde.” (Proverb românesc)

 Comentariile sunt închise pentru
ian. 222023
 

”Te iubesc fără să ştiu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur şi simplu, fără complexităţi sau mândrie. Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.” Pablo Neruda

 Comentariile sunt închise pentru
ian. 222023
 

”Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată, Şi pururea Fecioară, Marie! Noi, ce din mila Sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată Şi pururea Fecioară, Marie!” (Rugăciune de Mihai Eminescu)

 Comentariile sunt închise pentru Mihai Eminescu – ”Rugăciune”
ian. 222023
 

”Se povestea pe vremuri în China şi în India o întâmplare. Un tânăr, căruia îi plăceau de când era copil pietrele preţioase, a hotărât să se facă giuvaergiu. A pornit, aşadar, în căutarea unui meşter care să-l înveţe meseria şi a fost primit de cel mai vestit. La prima lecţie, meşterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn şi i-a spus: – Ţine pumnul strâns vreme de un an. Cu bine. Şi l-a trimis acasă. Tânărul s-a întors în casa părinţilor săi, cu piatra strânsă în pumn şi tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meşterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc şi atât de greu de îndeplinit? De ce această poruncă fără nici o noimă? Cu toate astea, în pofida întrebărilor iscate de valul de mânie care-l cuprinsese la început, tânărul, care tot se gândea la ce i se ceruse, […]

 Comentariile sunt închise pentru Tânărul care vroia să se facă giuvaergiu

Om la lună – ”Războiul cu lumea”

 Om la Lună  Comentariile sunt închise pentru Om la lună – ”Războiul cu lumea”
ian. 222023
 

Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul Descusută mi-e inima, din loc în loc Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul Descusută mi-e inima, din loc în loc Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc Între noi fie vorba, între ei fie ce-o fi Vom umple cu paie spărturile mii Și de n-o să ne-ajungă ne-așteaptă cale lungă Să mergem, să trecem pеste păpădii Și vântul să sufle și să se răsufle Și bancul și tancul, și râsul să ne umfle Și-apoi să ne crească aripi de măiastră Și să ne ferească Aruncă lemne pe foc Să stăm la fereastră să facem să crească Și mintea dinaintea și noi de apoi Războiul să coasă, nu să ne descoasă Războiul de-l vor ei, să-l […]

ian. 202023
 

”Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate, Nu mai vreau iubire, voi abandona. Avusesem dreptul şi eu, ca oricare, La o nebunie, la un ultim glonţ Ultima speranţă, ultima-ncercare Dar în magazie era doar gablonz. Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg.. Şi cu deznadejde, și cu pasiune Şi credeam în tine, vrednic şi întreg. Vinde-te mai grabnic, prețul totuși scade, fă-ți o căsnicie de beton armat și vei fi cucoana cea mai cumsecade care vreodată mi-a trecut prin pat. Hai, întinde mâna pentru despărţire Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb Salutări miresei, salutări la mire, Poate se rezolvă toate între timp. Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie Două, trei persone care ne-au ascuns, Eu voi ţine minte scurta nebunie Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns. Firea ta ciudată n-o […]

 Comentariile sunt închise pentru Emeric Imre – ”Orație de nuntă”
ian. 202023
 

”Dac-ar fi să-nțeleg, când e clipa să mor, M-aş ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-aş ruga de ninsori să mă ningă fatal Şi să pot să ajung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esenţe de frig, Peste-un râu îngheţat, către lume să strig Şi să cad în zăpezi ca-ntr-o moară de foc Şi nemernicul ger să ma ardă pe loc. Deşănţatele veri sunt prea triste şi dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie să pot potoli cu ceva, Un incendiu pornit dinspre inima mea. Mă-nsoţesc, prin oraş, c-un gheţar invalid Şi călduri vor veni să ne pună la zid, Dar eu nu mai suport nici femele fierbinţi, Nici pavaje ce duc la ieşirea din minţi. Am văzut despărţiri, decorate urât, Cu satanice ploi ce plângeau şi atât Şi-am văzut şi căderi pe o pantă de schi, Unde totu-i frumos şi se […]

 Comentariile sunt închise pentru Emeric Imre – ”Dor de fior” (versuri de Adrian Păunescu)

Sheila E – ”The glamorous life”

 Sheila E  Comentariile sunt închise pentru Sheila E – ”The glamorous life”
ian. 202023
 

She wears a long fur coat of mink Even in the summer time Everybody knows from the coy little wink The girl’s got a lot on her mind She’s got big thoughts, big dreams And a big brown Mercedes sedan What I think this girl She really wants is to be in love with a man She wants to lead the glamorous life She don’t need a man’s touch She wants to lead the glamorous life But without love, it ain’t much She saw him standing in the section marked If you have to ask you can’t afford it lingerie She threw him bread and said make me scream In the dark what could he say Boys with small talk and small minds Really don’t impress me in bed She said I need a man’s man baby Diamonds and furs Love would only conquer my head She wants to lead […]

ian. 192023
 

”Ataşamentul puternic faţă de obiect, prin care se remarcă celălalt, îi lipseşte aproape cu desăvîrşire, ca de altfel, oricărui tip introvertit. Dacă obiectul este un om, acesta simte clar că, de fapt, nu e luat în considerare decît negativ, adică, în cel mai bun caz, conştientizează faptul că e de prisos, iar în cazuri mai grave, se simte de-a dreptul respins ca fiind supărător. Această relaţie negativă cu obiectul, mergînd de la indiferenţă până la respingere, e caracteristică oricărui introvertit şi face deosebit de dificilă descrierea tipului introvertit în genere.” Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului” ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”

 Comentariile sunt închise pentru

Gioachino Rossini – ”La calunnia è un venticello” from ”Il Barbiere di Siviglia”

 Rossini, Gioachino  Comentariile sunt închise pentru Gioachino Rossini – ”La calunnia è un venticello” from ”Il Barbiere di Siviglia”
ian. 192023
 

(La calunnia è un venticello) La calunnia è un venticello Un’arietta assai gentile Che insensibile, sottile, leggermente Dolcemente incomincia a sussurrar Piano, piano, terra terra Sottovoce, sibilando Va scorrendo, va ronzando nelle orecchie della gente S’introduce destramente E le teste ed i cervelli Fa stordire, fa gonfiar Dalla bocca fuoriuscendo, lo schiamazzo va crescendo Prende forza a poco a poco Può bastare La confessione di un pentito Magari di uno che fa un nome a caso Solo perché gli salta la mosca al naso Può bastare È una notizia per sentito dire Va in prima pagina di un giornale E poi diventa verità ufficiale La calunnia è un venticello Ma in un lampo diventa una tempesta E produce un’esplosione come un colpo di cannone Un terremoto che fa tremare Un tumulto generale Che fa l’aria rimbombar E il meschino calunniato, avvilito, calpestato Sotto il pubblico flagello va a crepar Può […]

ian. 192023
 

”O astfel de atitudine comportă mari riscuri, căci intuitivul îşi risipeşte cu mult prea multă uşurinţă viaţa, însufleţind oameni şi lucruri, răspândind din belşug în jurul lui viaţă, viaţă pe care însă nu o trăieşte el, ci alţii. Dacă ar putea prinde rădăcini, ar primi răsplata muncii sale, dar se simte mereu îndemnat, mult prea devreme, să fugă după noi posibilităţi, părăsindu-şi câmpul abia spre a fi cules de alţii. Și, până la urmă, rămâne cu mâinile goale.” Carl Gustav Jung ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul extravertit”, subcap. ”Tipul intuitiv extravertit”

 Comentariile sunt închise pentru