”Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim…” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”
”Cerul i-a dăruit omului spre a-i recompensa toate greutăţile, trei lucruri: speranţa, visul şi zâmbetul.” Immanuel Kant
”Cât ar trebui să mai aștept Cât ar trebui să mai îndur Tu privește-mă Tu dezleagă-mă Tu respiră-mă Amor Tu-nțelege-mă Tu răpește-mă Tu iubește-mă Amor Noaptea ai adus șoapte De argint Spune-le pe toate Am să le prind Tu privește-mă Tu dezleagă-mă Tu respiră-mă Amor Tu-nțelege-mă Tu răpește-mă Tu iubește-mă Amor Ochii ai închis E cel mai ușor Te imaginez Amor Mai apoi respir Iar strălucitor Te imaginez Amor La la la, la la la… La la la, la la la…”
”Ce faci la ora când mi-e dor de tine şi nici un fel de răni nu te opresc să-mi reconstitui trupul în ruine şi să-mi refaci tot viciul omenesc? Eşti ţipătul plăcerii îndrăzneţe şi te implor, ca într-un turn complex, să-mi regăsesc plăceri din tinereţe, să-ţi pun cu moartea focul meu în sex. Mi-e teamă de o vârstă fără milă când am să cad la pragul tău, înfrânt, şi-ai să-mi dedici tandreţea ta umilă să mă mai scol nebun de la pământ. Nu ştiu ce faci când eu îţi caut gura, cu nebunia de soldat bătrân, ce-şi vindecă în cer harababura şi-mi dai motiv în viaţă să rămân. Ce faci, adolescentă numai noapte? Din jaful care n-are nici un rost, te recompun cu gust de mere coapte şi nici nu ştiu, de fapt, ce fruct ai fost. Eu te iubesc cu lipsa de ruşine a unei făr’delegi cu chipul tău […]
“Trees that are slow to grow bear the best fruit.” Molière
”Nu pot să cred decît în Dumnezeul ce-ar şti să joace. Și, când pe diavol mi l-am întîlnit, l-am aflat grav, meticulos, profund, solemn. Era un spirit al împovărării. El face să cadă, de greutatea-i, orice lucru. Dar nu mânia ucide, ci râsul. Haideţi, asupra spiritului împovărării să-l abatem!” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre a scrie și a citi”
“Knowing yourself is the beginning of all wisdom.” Aristotle
“The unexamined life is not worth living.” Socrates
“Ah, amărăciunile noastre! Cât de repede pier în adâncul sub-cugetului. Au trecut doar câteva săptămâni de la plumburia, saturniana întâmplare. Noua amărăciune stârnită în mine de „geamănul” meu, care s-a aruncat în „rana pământului”, înghite, într-un fel, pe cea de mai înainte. Cât de relativă e capacitatea noastră de îndurerare! Cât de repede ajungem la o limită, peste care nu trecem. Și odată ajunși la limită, nici chiar fiziologia feței, vai, nu se mai supune nevoii de a ne rosti. Începem să râdem, în loc de a plânge.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.” Lucian Blaga, ”Peisaj și amintire”
”Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.” N. Steinhardt
“We cannot control the way people interpret our ideas or thoughts, but we can control the words and tones we choose to convey them. Peace is built on understanding, and wars are built on misunderstandings. Never underestimate the power of a single word, and never recklessly throw around words. One wrong word, or misinterpreted word, can change the meaning of an entire sentence and start a war. And one right word, or one kind word, can grant you the heavens and open doors.” Suzy Kassem, ”Rise Up and Salute the Sun: The Writings of Suzy Kassem”
”Niciun pic de încredere acordată, niciun pic de încredere primită.” Lao Tzu
“The simple things are also the most extraordinary things, and only the wise can see them.” Paulo Coelho, ”The Alchemist”
„Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul. ”Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?” Cânta privighetoarea şi repeta zefirul: ”O zi de fericire, un an de lacrimi cere.” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă”