“Am zărit lumină pe pământ, Şi m-am născut şi eu Să văd ce mai faceţi. Sănătoşi? Voinici? Cu fericirea cum staţi? Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. N-am timp de răspunsuri, Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici E cald, e frumos Şi atâta lumină încât Creşte iarba. Iar fata aceea, iată, Se uită la mine cu sufletul… Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti. O cafea neagră voi bea, totuşi, Din mâna ta. Îmi place că tu ştii s-o faci. Amară.” Marin Sorescu, ”Poezii”
”Jitnicerul oftă. Parcă poţi ceti în sufletul femeiesc? În asemenea suflet se pot găsi întortocheri ciudate. E cu putinţă orice. E cu putinţă să-l iubească chiar pe el. S-a văzut de multe ori asta. Îl îndepărtează, ca să se întoarcă asupra ei cu mai multă suferinţă de dragoste.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”După ce-i trecu această fierbinţeală a mâniei, se simţi cu mult mai împovărat de dragoste pentru cele două frunzuţe de leuştean şi cei doi cercei de smaragd. Înţeleptul nu se supără, îşi făcu el socoteală; înţelep¬tul râde şi aşteaptă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Cinstite comise Manole, domnia ta ce¬teşti bine deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. S-a dat de mult poruncă voievozilor : că cel ce vrea să fie mai mare peste alţii, să fie sluga tuturor. Prostimea credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decât mănâncă şi doarme. Iar boierii noştri, care sânt destul de ageri, cred că luminăţia sa îi ceartă cu ură. Adevărat că fagure de miere sânt cu¬vintele bune şi dulceaţa lor e tămăduirea sufletelor; dar stăpânitorului, pe lângă limbă dulce, i s-a dat şi sabie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Arhimandritul îl binecuvîntă: – Fericit bărbat în gura căruia nu este viclenie, cum se spune în Psalmi. ” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Gă¬sise prilej să se atingă de umărul lui, în trecere. Îi spu¬sese şi câteva cuvinte la plecare. Unele din aceste cuvinte fuseseră auzite de toată lumea; altele le auzise numai el. Mai cunoscuse cândva această boală aprigă, dar fiinţa lui o uitase. Acuma focul se întorsese iar. Simţind în el ne¬bunia, avea şi spaimă şi bucurie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Toată lumea se înfăţişa cu cutremur la măria sa, îngenunchind sub sabia dreptăţii sale ştiind că măria sa stă pe acest pămînt al Moldovei ca să ţie sta¬tornică rânduiala lui Dumnezeu. Cum pământul îşi dă roadă, aşa muritorul să-şi încheie munca, fără strâmbătate şi şireclic. Cel bun să vieţuiască la lumină între drepţi ; cel rău să intre la osîndă în întuneric. Măria sa veghează neclătit la hotărîrile sale, subt ochiul lui Dumnezeu.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Comisul Simion se opri şi întrebă, râzând cu puţină amă¬răciune : – Din ce se scoate veninul? – Din buruieni, bădiţă Simioane. – Nu-i adevărat. Eu am primit veninul din ochii fetei lui Iaţco. L-am simţit în mine ca o dulceaţă, ce-mi pătrun¬dea toată fiinţa. Se alina un timp şi iarăşi mă străbătea.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Comisul stătea încă la îndoială. În închipuirea lui, pa¬tima pe care avea s-o mărturisească era un lucru de scădere şi de ruşine pentru un bărbat deplin cum era el. Ca unul trecut o dată prin foc, s-ar fi cuvenit acuma să pri¬mească bătălia cu mai puţină tulburare. Însă dragostea venise din nou întocmai cu aceeaşi volbură de altădată, ceea ce era ori blăstăm, ori fapt: altceva nu poate fi.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”- Am auzit de cuvioşia ta, zise omul stând cu mânile în şolduri şi privindu-l de sus. De mirare este cum poate pune Dumnezeu putere într-asemenea slăbiciune. – N-am nici o putere, cinstite frate. – Se spune că nebunii nu sânt lipsiţi de şiretenie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”- Ce boli ştii să mai tămăduieşti, părinte? – De ştiut nu ştiu ; eu dau leac ; Dumnezeu hotărăşte viaţa şi moartea. – Leacuri de dragoste ştii? – Asta nu mi-i îngăduit. Pentru asta sânt babe vră¬jitoare; toate au să se ducă în focul cel nestins al Ghenei.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”- Se spune că nebunii nu sânt lipsiţi de şiretenie. – Cinstite frate, n-am nici un şiretlic. Nici bun nu sânt, căci îs singur. Beţiv nu sânt, căci nu pot bea. Bătăuş nu-s, căci toţi mă bat. Dator nu-s, căci nimeni nu-mi dă pe datorie. Slujitorul se veseli iar, coborându-se oarecum din înfăţişarea-i dispreţuitoare.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”- Atunci, căpitane, numai degeaba ai vorbit de li¬pani, ca să se amărască inima în mine. – Îndulceşte-o numaidecît, cuvioase părinte, ca să nu mi se scrie păcat la catastiful cel mare din cer.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Orice rană de asemeni are vindecare, adăogise bătrânul comis Manole. Omul, chiar tânăr, are mai multă înţelegere decît un cal; s-ar putea spune că are şi înţelepciune; deci acolo unde calul sare în două picioare şi bate cu copitele, omul stă puţintel şi cugetă. De aceea vracii au pentru cai alte meşteşuguri şi pentru oameni altele.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi””, vil. I
”Gândurile — dovedise comisul cel bătrân — sânt cei mai harnici duşmani ai omului. Nu-i altă doftorie pentru Jder cel mititel decît să cadă butuc în culcuş şi să doarmă somn fără vise. Cu toate acestea demonii care se chiamă gânduri găseau chip să-l cerceteze şi-l cercetau mai ales atuncea când el părea mai alinat.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. I