”Atuncea întreabă-mă şi eu am să-ţi spun toate ca unui tovarăş bun. N-am să-ţi cer taină; n-am să te leg cu jurământ. Tainele se sparg, jurămintele se rup. Cu omul vrednic eu nu mă tocmesc; mă duc cu el şi la câştig şi la pagubă. Ce vrei să ştii?” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. III
”Atuncea postelnicul Ştefan ar fi spus alte vorbe, anume că „râsul te râde şi batjocura te batjocoreşte„.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. III
”Bătrânul ridică fruntea privind înseninat spre Ionuţ, ca să cunoască în acest fecior fiinţa lui din ani destul de depărtaţi. Îşi alătură spre el calul şi-l cuprinse pe fecior de după umăr apropiindu-l spre sine; apoi privi în jur, să cunoască dacă n-a văzut cumva om pământean asemenea slăbăciune — cu totul rară la comisul cel mare. Nu se uitau la ei însă decît florile poienii cu mii de ochi şi mii de zîmbete.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. III
”Comisul începu a umbla cu paşi mari prin pridvor fără să-şi descleşteze fălcile. Nu era supărat; dar se strecurase în fiinţa lui grija: îşi făcuse cuib, clocea pui şi în curînd aveau să iasă şerpi cu limbi înveninate. În el toate se adînceau mai anevoie şi stăruiau apoi mai îndelung.” Mihail Sadoveanu, ””Frații Jderi”, vol. III
”Au câteodată barbaţii aceştia câte-o taină în care nu poţi intra, cum nu poţi pătrunde în stîncă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. III
”Aşa alcătuiesc eu scrisorile de friguri ori de lungoare ; îi scriu lui Dumnezeu şi-l rog, iar demonul boalei fuge de ameninţarea scrisorii. Fără asta, cu doftoria nu faci nimica. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iaţco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui; şi avînd un boier al nostru Ştefan Calomfir o boală de-i tot pocneau încheie¬turile când se mişca, i-a dat acel vraci să beie o doftorie amară, câte un pahar în fiecare zi. Aşa că peste zece zile boierul nostru Calomfir nu-şi mai auzea încheieturile poc¬nind, căci surzise.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Ascultă, Simion Jder, rosti cu hotărîre şi încet măria sa. Mânia nu trebuie să stea în domnia ta ca o otravă în¬gheţată, ci trebuie să-ţi deie agerime şi tărie. Ai să te duci; dar să lepezi aici în clipă arşiţa şi nebunia. Eu nu vreau să cunosc dragostea pe care-o ai; agoniseşte-ţi-o, dacă eşti vrednic ; însă ia aminte şi-ţi păstrează capul, căci viaţa domniei tale ne face nouă trebuinţă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
“Am zărit lumină pe pământ, Şi m-am născut şi eu Să văd ce mai faceţi. Sănătoşi? Voinici? Cu fericirea cum staţi? Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. N-am timp de răspunsuri, Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici E cald, e frumos Şi atâta lumină încât Creşte iarba. Iar fata aceea, iată, Se uită la mine cu sufletul… Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti. O cafea neagră voi bea, totuşi, Din mâna ta. Îmi place că tu ştii s-o faci. Amară.” Marin Sorescu, ”Poezii”
”Jitnicerul oftă. Parcă poţi ceti în sufletul femeiesc? În asemenea suflet se pot găsi întortocheri ciudate. E cu putinţă orice. E cu putinţă să-l iubească chiar pe el. S-a văzut de multe ori asta. Îl îndepărtează, ca să se întoarcă asupra ei cu mai multă suferinţă de dragoste.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”După ce-i trecu această fierbinţeală a mâniei, se simţi cu mult mai împovărat de dragoste pentru cele două frunzuţe de leuştean şi cei doi cercei de smaragd. Înţeleptul nu se supără, îşi făcu el socoteală; înţelep¬tul râde şi aşteaptă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Cinstite comise Manole, domnia ta ce¬teşti bine deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. S-a dat de mult poruncă voievozilor : că cel ce vrea să fie mai mare peste alţii, să fie sluga tuturor. Prostimea credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decât mănâncă şi doarme. Iar boierii noştri, care sânt destul de ageri, cred că luminăţia sa îi ceartă cu ură. Adevărat că fagure de miere sânt cu¬vintele bune şi dulceaţa lor e tămăduirea sufletelor; dar stăpânitorului, pe lângă limbă dulce, i s-a dat şi sabie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Arhimandritul îl binecuvîntă: – Fericit bărbat în gura căruia nu este viclenie, cum se spune în Psalmi. ” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Gă¬sise prilej să se atingă de umărul lui, în trecere. Îi spu¬sese şi câteva cuvinte la plecare. Unele din aceste cuvinte fuseseră auzite de toată lumea; altele le auzise numai el. Mai cunoscuse cândva această boală aprigă, dar fiinţa lui o uitase. Acuma focul se întorsese iar. Simţind în el ne¬bunia, avea şi spaimă şi bucurie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Toată lumea se înfăţişa cu cutremur la măria sa, îngenunchind sub sabia dreptăţii sale ştiind că măria sa stă pe acest pămînt al Moldovei ca să ţie sta¬tornică rânduiala lui Dumnezeu. Cum pământul îşi dă roadă, aşa muritorul să-şi încheie munca, fără strâmbătate şi şireclic. Cel bun să vieţuiască la lumină între drepţi ; cel rău să intre la osîndă în întuneric. Măria sa veghează neclătit la hotărîrile sale, subt ochiul lui Dumnezeu.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Comisul Simion se opri şi întrebă, râzând cu puţină amă¬răciune : – Din ce se scoate veninul? – Din buruieni, bădiţă Simioane. – Nu-i adevărat. Eu am primit veninul din ochii fetei lui Iaţco. L-am simţit în mine ca o dulceaţă, ce-mi pătrun¬dea toată fiinţa. Se alina un timp şi iarăşi mă străbătea.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II