Wallflowers

”De mine râdeţi toţi necontenit; Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit? Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns? Cuvinte bune nu mi-a spus deloc… Să-ndur acum bătaia ta de joc? Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine… Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine! Adio, dar… Deci, totu-i de prisos… Eu am crezut că eşti mai omenos… Cu-o fată alungată de iubit Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

“O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei, care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini… În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit să nimicească în prealabil viața unui cuplu.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Nu orice glumă-i reuşită, deci nu căuta un înţeles acolo unde nu există.” Rumi

”Dragostea este arta de a păstra intimitatea, pe când prietenia este arta de a păstra distanța.” Sigmund Freud

”Dragostea nu adaugă nimic la deşteptăciunea ei, totuşi nu e o dovadă că s-a scrîntit, pentru că am început s-o iubesc îngrozitor. Fără îndoială, asupra mea o să se abată o grindină de zeflemeli pentru că am râs atîta de căsătorie; dar, doar nu se schimbă pofta omului? Când e tânăr, omului îi place carnea pe care nu poate s-o mistuie la bătrâneţe. Bat¬jocura şi zicalele şi bileţelele de duh îl pot oare abate pe un om din făgaşul ce şi l-a ales? Nu; oamenii trebuie să se înmul¬ţească! Când spuneam că o să mor holtei, nu mă gândeam că o să trăiesc până când o să mă-nsor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”(…) rece, tânăr, bătrân, mort, dincolo de moarte>, Iar dacă le ştii pe toate acestea laolaltă- – timpuri, 10-:uri, fapte, calităţi, cantităţi, atunci îl poţi înţelege pe Zeu. Dar de-ţi închizi sufletul în trup şi îl batjocoreşti, spunând : „Nu ştiu nimic; nu pot face nimic; mă tem de mare; nu mă pot căţăra la cer; nu ştiu cine sunt, nu pot spune ce voi fi” – ce legătură ai atunci cu Zeul? Căci tu nu poţi înţelege nimic din acele lucruri frumoase şi bune, ci eşti un iubitor al trupului şi al răului. Cel mai mare rău este de a nu cunoaşte Binele Zeului’: însă a putea să cunoşti Binele, să voieşti şi să nădăjduieşti este Calea cea Dreaptă, Calea proprie Binelui, amândouă ducând cu uşurinţă într-acolo-. Dacă apuci [pe Calea aceea], ea te va întâmpina pretutindeni şi pretutindeni ţi se va arăta, unde şi când nu te aştepţi: […]

”El a-nşelat sălbăticiuni şi dezlegat-a taine. Dar monştrii săi şi tainele ar trebui să şi le domesti¬cească, să le prefacă în prunci ai cerului.” Nietzsche – ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre sufletele sublime”)