”Păru-i şi barba-i albă se îmbâcsiseră şi se încâlciseră de praf şi de năduf. O rudă de-a unchiaşului a trecut pe lângă pârâu şi, văzându-l atât de obosit, i-a zis: – Unchiaşule, ai împlinit optzeci de ani. Cât ai să mai trăieşti? Pentru ce te prăpădeşti cu firea? Bătrânul, trecându-şi mâna prin barbă, a ridicat atunci capul, a privit apa care curgea vijelios şi, zâmbind, a grăit: – Pentru ce muncesc? Pentru urmaşi, de bună seamă, şi nu sunt obosit deloc, sunt în puteri şi pentru ei fac totul. Un om care trăieşte numai pentru el n-are pentru ce trăi. Rubedenia, primind răspunsul, s-a înroşit şi a plecat.” ”Unchiașul cu toba de aramă” (poveste chinezească)
Citate, poezie și literatură
”Nu orice ochi poate vedea, nu orice mare are perle.” Rumi
”Simţirea-i mai bogată-n corzi ca vorba! Mai mândră-i ea, decât podoaba ei! Doar cerşetorii-şi numără arginţii. Iubirea mea-i prea mare. Nu-s în stare Să-i ştiu comoara nici pe jumătate!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Cum va şti cu dragostea, Iar Beatrice să n-afle niciodată. De ce? Cum, Benedick n-ar merita Bogatul, fericitul pat de nuntă în care-o să se culce-o dată Beatrice? O, zeu al dragostei! Ar merita Tot ce-un bărbat e-n drept să dobândească, Dar firea inimă mai năzuroasă Decît a ei n-a zămislit nicicînd! Dispreţul străluceşte-n ochii ei Ce râd de tot ce văd; deşteptăciunea-i Se preţuieşte într-atât, că toate N-au nici un preţ. Nu poate nici iubi, Nici îndrăgi ceva ce nu-i al ei, Atîta-i de-ngâmfată!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Necunoaşterea lui Dumnezeu este declarată drept cel mai mare rău, însă Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin intermediul fenomenelor sau văzut cu ochii trupeşti. Căutarea trebuie întreprinsă în interior. Pentru a şti, omul trebuie să fie. Adică trebuie să-şi fi dezvoltat în sine conştiinţa tuturor sferelor naturii sale împăturite, şi prin aceasta să ajungă om întreg.” Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”
“Zidul acesta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre. la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, odată într-o duminică, gătit cu vise noi.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
”N-aş vrea, creştine, de-al căinţei zel să-ţi uiţi cumva, văzând ce dreaptă plată îţi cere Domnul ca s-ajungi la ţel. Nu chinu-ţi şadă-n gând, ci la răsplată aminte ia şi orice-ar fi socoate că nu va-ntrece marea judecată. „Maestre,-am zis, mulţimile-arătate nu-mi par de-un soi cu-a omului făptură şi nu ştiu ce-s. Mi-s minţile furate?” Şi dânsu-atunci: „Pedeapsa grea ce-ndură ‘i-ndoaie-astfel şi-n mers îi poticneşte; şi ochii mei în cumpeni se zbătură. Ci cată către ei şi desluşeşte ce-ascund din jos poverile cumplite, şi-ai să pricepi că se căiesc muţeşte.” Creştini trufaşi, făpturi nenorocite, ce jos, de ochii minţii schilodiţi, vă-ncredinţaţi cărărilor greşite, au nu vedeţi că suntem viermi meniţi a ne preface-n fluturi ce-au să zboare fără-apărare spre judeţ? Smintiţi, la ce săltaţi cuprinşi de-nfumurare, când sunteţi gâze, viermi, lepădătură, ca larvele ce-n veci n-ajung la soare? Cum vezi pe-alocuri stând câte-o făptură drept reazem pe sub streşini şi […]
”Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“De aceea iubirea rămânea fără alt scop decât un dor etern neastâmpărat.” Liviu Rebreanu
“Cum să înțeleg eu chiar imediat că el, tatăl meu, își lua în acea oră mâna de pe mine și că mă trimitea în lume cu gândul nemărturisit că îndărăt n-aveam ce mai căuta?(…) și în niciun fel n-aveam sentimentul că lucrul pe care-l dorisem atât de mult, adică ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar în acea oră și că mulți ani de-atunci încolo n-aveam să-l mai văd pe tatăl meu și nici stând cu el astfel în căruță, simțindu-mă adică tot mic, deși nu eram, n-aveam să mai stau.” Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”
”Orânduirea noastră ar fi desăvârşită dacă fiecare şi-ar întoarce agresivitatea înspre interior, către propriul lui psihic. Din păcate, educaţia noastră religioasă ne opreşte de la acest lucru cu îndemnurile ei greşite de a ne căuta o pace interioară imediată. Pacea va veni, poate, în cele din urmă, dar abia după ce victoria şi înfrîngerea îşi vor fi pier¬dut sensul. Ce voia oare să spună Domnul nostru cu cuvintele: «Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia»? (Mi. 10:34).” Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”, cap. ”Bătălia împotriva umbrei”
”Pornirile prea vii n-au lungă viaţă, Ca pulberea şi focul, mistuite De flacăra sărutului. Ţi-e greaţă Din miere de te-nfrupţi prea mult, şi dacă Mănânci fără măsură, ţi se-apleacă. Iubirea o-ntăreşti prin cumpătare, Târziu ca melcu-ajungi, grăbind prea tare.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită, Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit. Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită, Dar astâzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Pe-alee ne plimbăm în sus şi-n jos, Vorbind doar despre Benedick. De-ndată ce-l amintesc, tu intri-n rol şi-l lauzi Mai mult decît a meritat vreun om. Eu o să-ţi spun cum Benedick tânjeşte De dorul ei; săgeata lui Amor Răneşte fără greş pe om şi-atunci Când trage cu urechea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă.” Franz Hartman, Paracelsus, viața și învățătura