”Puţină apă şi puţină pâine Şi ochii tăi în umbra parfumată. N-a fost sultan mai fericit vreodată Şi nici un cerşetor mai trist ca mine” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
aug. 032023
Citate, poezie și literatură
aug. 022023
”Moșule, moșule! Iartă-mi cuvântul, dar se vede lucru că ai îmbătrânit și ai ajuns să-ți fie frică și de gândaci.” ”Povestea lui Crap-Năzdrăvan” (basm popular românesc)
aug. 022023
”- Cum, așa ne-a fost vorba? întrebă vulpea. – Cumetria se cere, nu se ia! zise moșul. Poftește la colibă să-ți iei partea.” Moșul și baba” (povestire populară aromână)
aug. 012023
”- Hei, împăraților, Văd că ați îndrăgit mult rățuștele de aur. Dar nu vă mai chinuiți degeaba. După cum vedeți, din rățuște m-am făcut om. Și ca să nu-mi irosesc vremea cu voi, apropiați-vă de mal, ce-ați rămas acolo încremeniți ca doi popândăi? Atunci împăratul și împărăteasa s-au apropiat de mal, iar Ionică-Ram-de-Tei a zis către împărăteasă: Femeie rea, necredincioasă… Făte-o salcie pletoasă. Soarele să te ardă, Vântul să te bată Și frunza-n lac să-ți cadă. Iar tu, împărat dușmănos, Să te faci broscoi râios. În apă să trăiești, Cu lut să te hrănești. Și numai ce-a zis Ionică-Ram-de-Tei, că pe marginea lacului, vicleana împărăteasă se și prefăcuse în salcie pletoasă. Și pare-mi-se că de pe atunci se trage viața sălciilor pletoase și neamul broaștelor riioase.” ”Ionică-Ram-de-Tei” (basm popular românesc)
iul. 312023
”Ieri am văzut toamnă, ca și cum aș fi fost, Am văzut-o, ca și cum aș fi avut ochi, Ah, cât de bine mi-a fost în previzibilul de ieri, Ah, cât de bine mi-era când mi-aduceam aminte Că am până când și prieteni Mai zbura câte o pasăre și strigam: „AH , CE ÎNTÂMPLARE A VEDERII!„ Mai stătea câte un arbore pe șosea și-i spuneam: „Bătrâne, n-a-nceput războiul, nu mă spânzur de tine?„ Ieri era o toamnă de aur, Azi părul meu e de argint.” Nichita Stănescu, ”Toamna românească”
iul. 302023
”Când zările din suflet ni-s singura avere, Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere. Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai – Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
iul. 302023
”Cel care are pâine de astăzi până mâine Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos, De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos? De ce să fie sclavul unui egal cu sine?” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
iul. 292023
”Sântem departe — Da… departe!… Şi vântul mării ne sărută Pe frunte, Pe obraji, Pe gură… Şi parcă ne cunoaşte, vântul Cu nevăzutele lui braţe ne-arată drumul Şi ne-nvaţă Să ne ferim de sfatul zării, Căci zarea-i veşnic prefăcută… Şi-apoi ne lasă, vântul pricepe Că noi i-am tălmăcit cuvântul!…” Ion Minulescu, ”Spre insula enigmă” (fragment)
iul. 282023
”Cheia ce mi-ai dat aseară — -Cheia de la poarta verde — Am pierdut-o chiar aseară !… Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Şi căzînd, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseară Am cătat-o ; Dar pe scară Era noapte ca şi-afară — Noapte ca sub boltuita Cupolă de mănăstire, Cinci s-au stins pe la icoane Lumânările de ceară. Şi-am rămas în turnul gotic — Turnul celor trei blazoane: Al Iubirii, Al Speranţei, Şi-al Credinţei viitoare… Şi-am rămas în turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. Şi-au trecut de-aseară clipe, Şi-au trecut de-aseară ore, Şi-ale zorilor, aripe Fluturatu-mi-au grăbite, Ca şi clipele trăite Pe-aîbul treptelor sonore. Şi m-am coborît pe scară… Dar pe cea din urmă treaptă Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o prefăcută Într-o cupă albă, plină Cu vin verde de cucută. Şi pe cea din […]
iul. 282023
”Nu are somn o fată, şi noaptea e târzie. Ea-n părul negru poartă o buclă argintie. Sprâncenele i-s strânse de cugetări severe; Şi faţa-i împietrită de noapte şi tăcere Închide-o înflorire de vise delicate. I-i dor de mine, poate; dar inima îi bate Şi-oftând se înfioară la nu ştiu care gând, Când lemnele în sobă trosnesc adânc, arzând.” Nicolae Labiș, ”Subiect de baladă”
iul. 282023
”Iubirea mi-a răpit somnul; iată ce face iubirea. Iubirea nu dă doi bani pe suflet sau pe minte. Iubirea e ca un leu negru, flămând şi fioros, care bea sângele din inimile celor ce se iubesc. Iubirea te prinde cu blândeţe şi te împinge spre capcană, iar atunci când cazi în ea te priveşte din depărtare. Iubirea e un tiran, un judecător nemilos, ce-i torturează şi-i asupreşte pe cei nevinovaţi. De cazi în mâna ei vei plânge ca norii, iar dacă fugi de ea vei îngheţa ca zăpada. Clipă de clipă ea sparge o mie de cupe-n bucăţi şi-n fiecare secundă coase şi sfâşie o sută de veşminte. Ucide o mie de fiinţe şi le priveşte ca pe una singură. Nimeni nu poate scăpa prin şiretenie sau viclenie de lanţurile ei. Niciun învăţat, oricât ar fi de înţelept, nu poate ieşi din plasa pe care ea a întins-o.” Rumi, ”Ce […]
iul. 272023
”Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi. Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei – Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
iul. 272023
”O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile, Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile! Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine, Tăcut contemplă jocul umanelor destine.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
iul. 272023
”Galezul se încărcă cu atâta aur, încît dacă ar mai fi pus un bănuţ, nu s-ar mai fi putut mişca din loc. Spre surpriza lui, înţeleptul nu luă nimic. – Nu am devenit înţelept râvnind la argint şi la aur, spuse el. Cuvintele înţeleptului i se părură vorbe-n vânt galezului, dar nu spuse nimic şi porni spre gura peşterii.” ”Acolo unde doarme regele Arthur” (basm popular din Țara Galilor)
iul. 232023
”Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi. Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată. În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi, Nebunilor nu spune durerea niciodată.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului” (fragment)
