”- Dorința mea nu s-a schimbat nici până acum. Vreau să devin om, căci oamenii sunt cele mai înzestrate creaturi de pe pământ. Oamenii sunt stăpâni atât pe uscat, cât și pe mare, iar de ar vrea, oamenii ar stăpâni și văzduhul. De aceea vreau să devin un om, chiar de aș fi cel mai umil de pe pământ. – Ciudată dorință ai, răspunse Batara Yama. Tu ești drept și cinstit ca oricare animal, iar viața oamenilor e plină de nedreptăți. Cei drepți și cinstiți sunt umiliți și rămân săraci, iar cei vicleni și răi sunt puternici și bogați. De vei deveni om, nu-ți vei putea schimba firea ta dreaptă, ca atare vei fi sărac și umilit. Mai vrei să devii om? – Vreau, de o mie de ori vreau, măcar pentru o singură zi, răspunse marele șarpe boa foarte hotărât.” ”Marele șarpe Boa” (povestire populară din Java)
Citate, poezie și literatură
”Dar vezi, dacă răutatea merge prea departe, nu se poate să rămână nepedepsită, căci blestemul oamenilor săraci e mai greu decât muntele Merapi.” ”Marele șarpe Boa” (povestire populară din Java)
„Cine are un pic de duh Nu se plânge, nu se teme Nici de soartă, nici de vreme, Nici de apa din văzduh.„ William Shakespeare, ”Regele Lear”
”Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea. Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava, Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
”Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană. Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană. Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune, Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
”Citesc, pentru că viaţa mea nu îmi ajunge…” Fernando Pessoa
“With the delicacy of a flower, love tames the most aloof hearts.” Augusto Branco
”Ci cum, dintre toți, Kesata avea o față întristată, Yajnasvamin, ce pricepuse tâlcul posomorelii lui, îi zise: — Nu te pierde cu finea, o, Kesata. Căci nimic nu este cu neputință pentru un om, cât este în viață. Și nu mă îndoiesc că în scurtă vreme o vei dobândi din nou pe frumoasa ta Rupavati, așa cum Kusumayudha a dobândit-o după multe încercări pe Kamalalociana.” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)
”Prietenele mele se întâlniră cu alte vrăjitoare, tot pe-atât de frumoase, dușmancele lor. Și între ele se încinse pe dată o luptă tarenverșunată și necruțătoare. Iar eu mă minunai cum era cu putință asemenea ură între făpturi atât de desăvârșite. Și ghidul acesta mă aruncă într-o tristețe ciudată, ce mă făcu să uit și de luptă, și de primejdia în care mă aflam, într-atât mă căinam de-a mă fi născut în niște timpuri în care nici prieteșugul, nici buna tovărășie nu mai sunt cu putință.” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)
”Ci zărindu-l pe tânăr, duhul îi spuse: – Lăudat fii, o, Kesata, tu a cărui vorbă e una cu fapta, căci multă cinste aduci prin purtarea ta Pataliputrei, slăvită cetate.” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)
”Or, trezindu-se într-o bună dimineață cu capul îngreunat de aburii vinului ce băuse la un chef cu o seară înainte și înclinând spre acea aprigă căință a oamenilor mahmuri, își zise: „Cât o să te mai ții de potlogării și necuviințe, o, Kesata? Și până când vei mai fi tartorul și călăuzul tuturor desfrânaților din cetate? Ci a sosit cred vremea să-ți iei nevastă și să pășești și tu în rândul oamenilor de treabă din oraș.„” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)
”Or intrând înăuntru și văzându-l pe regele Vikramaditya stând zâmbitor în picioare alături de frumoasa Madanamala, pricepu totul dintr-odată. Și își spuse: „Regele acesta, deși înfrânt, și-a atins ținta și deși neputincios și-a împlinit dorința, numai prin puterea iscusinței sale. Ar fi dar semn de mare neînțelepciune să dau frâu liber mâniei. Căci ce înseamnă puterea celor puternici în fața puterii celor înțelepți?” ”Povestea regelui Vikramaditya și a celor șapte chipuri de aur” (povestire populară din Cașmir)
”Și regele Narasinha, nevrând a ispiti mai mult soarta, intră cu fală în Pratișthana, cetatea lui de scaun. Iar barzii, curtenii și oamenii de toată mâna îi proslăviră înțelepciunea și puterea. Ci laudele acelea erau ca tot atâția stropi de venin în urechile și inima vrăjmașului său, regele Vikramaditya. Or, deși cu gura plină de cocleala umilinței și cu sufletul împovărat de pizmă, regele nu-și pierdu cumpătul și dreapta judecată. Și ghidi în sine: „Dușmanul acesta al meu este viteaz și nu poate fi învins prin luptă; de aceea îl voi doborî prin viclenie. Doar se spune: vicleșugul retează mai multe capete decât sabia și ucide mai iute decât otrava.„ Și chibzuind astfel, regele încredință regatul pe mâna miniștrilor săi și plecă întovărășit de un sfetnic de credință spre Pratișthana, cetatea biruitorului său, regele Narasinha.” ”Povestea regelui Vikramaditya și a celor șapte chipuri de aur” (povestire populară din Cașmir)
„N-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau c-o să-nghețe? Ce, a înghețat țara? N-a înghețat. Nu mor caii când vor câinii!” Nichita Stănescu
”Ne lăsăm fascinați de ispita de a juca un rol excepțional, în loc să observăm că fericirea e de obicei mediocră. Ne furăm singuri, ne frustrăm singuri. În loc să intrăm pur și simplu în țara făgăduinței care se află la îndemână, la colțul străzii sau chiar în camera noastră. Alergăm după vanități ieșite din comun.” Octavian Paler