Inima mea e atât de mică, aproape invizibilă. Cum poţi să pui în ea atâta nefericire? El a răspuns: ”Bagă bine de seamă, ochii sunt şi mai mici, dar totuşi pot privi întreaga lume”. Rumi
iul. 082023
Citate, poezie și literatură
iul. 072023
”Scrisoarea mea e de ulei femeie, Ulei din candele, ulei din căni, Ţi-o scriu ca să-ți mai treacă întristarea Ţi-o pun pe amintire și pe răni. Sunt preotul care oficiază Întemeierea unui nou balsam, Scrisoarea mea să-ţi risipească noaptea Și să-ţi arate astăzi cum eram. Vei asfinţi și tu că prea te mistui Ţi-o spun uşor dar mă topesc întreg, Ulei scrisoarea mea pe rani să-ţi fie Și să citeşti în ea că înţeleg. Cu tine printre candele să iei Scrisoarea mea de rană și ulei.” Adrian Păunescu, ”Scrisoare pentru răni”
iul. 072023
”Noaptea trecută Am pierdut contactul cu realitatea Şi am fost cuprins de nebunie. Iubirea m-a văzut şi a zis, Iată-mă, am venit, Ştergeţi lacrimile Şi rămâi în tăcere. Eu am spus, O, iubire, Mă simt îngrozit, Dar nu din cauza ta. Iubirea mi-a zis, Nu există nimic în afară de mine, Rămâi în tăcere.” Rumi
iul. 062023
”Domnul e în mine, Domnul e în tine Aşa cum viaţa e ascunsă în orişice sămânţă. De aceea, prietene, nimiceşte-ţi mândria Şi caută-L în tine însuţi.” Rumi
iul. 042023
”Despre blândeţea de a fi de vină Şi despre nebunia de-a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Şi ochii mei atârnă de lumină. Dezastrul care mi se-ntâmplă mie Aţi vrea s-aveţi norocul de-a-l trăi, Eu nu dau din tristeţea mea o zi Pentru un veac întreg de veselie. Nu dau, din tot coşmarul meu, un gând, Neconvertibilul noroc mă ţine De-a-mi fi cu cât mai greu, cu-atât mai bine, Şi mă trezesc cu creierul urlând. Şi nu mai ştiu nici eu ce e cu mine, Ce-i lumea, ce se-ntâmplă, cine sunt!” Adrian Păunescu, ”Damnat”
Nicu Alifantis – ”De dragoste” (versuri de Nichita Stănescu)
Alifantis, Nicu, Stănescu, Nichita
Comentariile sunt închise pentru Nicu Alifantis – ”De dragoste” (versuri de Nichita Stănescu)
iul. 012023
Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Părul ei negru este supărat Mâna ei luminoasă Demult m-a uitat.. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Şi eu numai pentru ea trăiesc În lumea fioroasă De sub ceresc.. [instrumental]. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Părul ei negru este supărat Mâna ei luminoasă Demult m-a uitat.. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Şi eu numai pentru ea trăiesc În lumea fioroasă De sub ceresc.. [instrumental]. Ea era frumoasă ca umbra unui gând Între ape, numai ea.. era pământ. Ea era frumoasă ca umbra unui gând Între ape, numai ea.. era pământ. (versuri din poeziile „De dragoste” şi „Evocare”, autor Nichita Stănescu) Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: versuri.ro
iul. 012023
”Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci […]
iun. 292023
”O!… câte nu poţi să-ntâlneşti Când drumu-i lung Şi nesfârşită e năzuinţa ce te mână Tot mai departe Şi te poartă, Ca pe un orb ţinut de mână, Spre-ntrezărite — Nimicuri scumpe pămînteşti !… Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!… Şi mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc. Dar va veni o zi în care Ne vom opri deodată-n drum, înspăimîntaţi că-n urma noastră Zări-vom pe-alţii cum sosesc, Cum ne ajung, Ne trec-nainte Şi râd că nu-i putem opri… Da… Va veni şi ziua-n care vom obosi, Şi va veni Un timp în care-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum Ne va părea miros de smirnă, Iar cântul ţiterelor sparte Un Psalm cântat de-un preot gângav La căpătîiul unei moarte (…)” Ion Minulescu, ”Romanța noastră” (fragment)
iun. 282023
”(…) Şi soarele prin pâcle ce se roteau în sus Ardea pe ochi şi sânge şi arme, din apus. Fetiţa se oprise: bunicul când murise Avea priviri sticloase asemeni şi deschise, Bunica le-nchisese tăcută, uşurel, Aveau soldaţii ăştia privirile la fel. Şi le-a închis fetiţa — sfios, să nu le doară — Le-a mângâiat răceala pe cea din urmă oară, Se tot pleca, firavă, oftând adeseori, Părea din iarbă arsă c-adună pure flori. (…)” Nicolae Labiș, ”Subiect de baladă” (”Trei subiecte antirăzboinice”)
iun. 202023
”tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi văd lumea prin lunete măritoare și văd grădini cu arme mari de foc sub mâna mea deja planeta moare și în urechi am continentul rock ai să mă ierți că sunt labilitate că trec peste extreme fulgerând ai să mă ierți preablânda mea de toate eu sunt nemuritorul tău de rând ai să mă ierți că nu pot fără tine și dacă n-ai să poți și n-ai să poți mie pierzându-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toți și cum se-ntâmplă moartea să le spele pe toate-nobilându-le fictiv ai să te-apleci deasupra morții mele și tot ai să mă ierți definitiv ai să mă ierți în fiecare noapte și-am să te mint […]
iun. 202023
”Mi-e dor de tine Și nu-mi ajung celelalte Uite ca un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu știu cum, Mi-e nu știu ce, Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă!” Adrian Păunescu, ”Îmi pasă”
iun. 182023
”Cu vârf şi îndesat merit să fugi de mine, căci şi eu am fugit atât de adesea şi de departe! Mă iartă şi rămâi acum. Şi au pornit amândoi călare spre casa lui Berega.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
iun. 182023
”- E trufaş, a zis Gwindor. – Dar şi îndurător. Încă nu s-a trezit deplin, dar mila îi mai poate străpunge inima, lucru pe care nu-l va tăgădui vreodată. Aş zice că mila va fi întotdeauna singura portiţă de intrare în sufletul lui. De mine însă nu-i este milă. Mă venerează, ca şi când i-aş fi mama şi regină în acelaşi timp!” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
iun. 172023
“Na că mi-a slăbit vederea. Te rogi atâta timp să ți se arate Dumnezeu și când ai ajuns lângă El, nu-L mai vezi.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
iun. 142023
”Ședea singur, ca un înger zvârlit din cer cu aripile cosite, izgonit din iad cu coarnele desprinse și ghearele retezate, nemaiîndrăznind să măsoare nici adâncul cerului, nici al pământului, care deopotrivă îl surghiuniseră; singur, nici înger, nici demon, între oamenii care nu-i erau frați și pe care-i ura fără putere, neputând să-i iubească.” Ionel Teodoreanu
