“E strâmt aici, dar ai unde să-i pierzi minţile. Nu e prea greu. – E chiar o nimica toată.” Marin Sorescu, ”Iona”
Citate, poezie și literatură
“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până în toamnă. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Și tac, și tac, și tac.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
“Nu că era nenorocită, ci că era o nenorocire pentru alții – asta o muncea pe dânsa, când își dedea seamă, cum s-a pomenit deodată între doi oameni, care ar trece voioși prin lume, dacă ea nu le-ar fi ieșit în cale.” Ioan Slavici, ”Mara”
“Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
“Iubirea, parcă îmi spunea ea, e lovită după fiecare tentativă de a pătrunde în trecutul ființei dragi.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Simplicity is complexity resolved.” Constantin Brâncuși
”Într-un târziu, a ajuns într-un luminiş din care se zăreau stelele şi acolo a zărit-o pe Melian; din întuneric a privit-o el, iar lumina din Aman îi învăluia chipul. Ea nu a rostit nici un cuvânt; copleşit de iubire, Elwe s-a apropiat de ea şi a luat-o de mână şi, în aceeaşi clipă, o vrajă l-a cuprins şi au rămas ei aşa, în timp ce ani îndelungaţi s-au scurs, măsuraţi de stelele rotitoare de deasupra lor; înainte ca ei să-şi spună ceva, copacii codrului Nan Elmoth au crescut înalţi şi întunecaţi.” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
“Iată, îmi spuneam ascultând visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sunt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrângerea.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Binecuvântate fie aceste jurăminte şi această căsătorie. Fie ca această căsătorie să fie precum laptele dulce, precum vinul şi halvaua. Fie ca această căsătorie să dea roade şi umbră asemenea unui curmal. Fie ca această căsătorie să fie plină de râsete, iar o zi banală să fie ca o zi în Rai. Fie ca această căsătorie să fie un semn de compasiune, o pecete a fericirii de aici şi de dincolo. Fie ca această căsătorie să aibă un chip plăcut şi un nume bun, ca o prevestire favorabilă a lunii pe un cer senin. Nu am cuvinte să descriu Cum se-mpleteşte spiritul cu această căsătorie.” Rumi, ”Această căsătorie”
”Te-ai purtat ca un copil. Dar tu îl iubeşti pe bărbatul acesta, iar el este un om mare, fără a-i pune la socoteală rangul ce-l poartă; şi nu vei alunga din inima ta iubirea prea uşor, fără a-ţi pricinui suferinţa. Femeia trebuie să împartă dragostea ce i-o poartă soţul cu munca lui şi cu focul spiritului său, altfel va face din el o fiinţă nedemnă de iubire. Dar gândesc că n-ai să înţelegi niciodată acest sfaT. Îndurerată mi-e inima, căci vârsta ţi-e coaptă pentru măritiş; cum am dat naştere unei copile frumoase, trăgeam nădejde să am parte de nepoţi frumoşi; şi nu m-aş împotrivi câtuşi de puţin dacă ar veni pe lume în Casa Regelui.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
“Cei mai dezinvolţi – actorii! Cu mânecile suflecate Cum ştiu ei să ne trăiască! N-am văzut niciodată un sărut mai perfect Ca al actorilor în actul trei, Când încep sentimentele să se clarifice. Moartea lor pe scenă e atât de naturală, Încât, pe lângă perfecţiunea ei, Cei de prin cimitire, Morţii adevăraţi, Morţi tragic, odată pentru totdeauna, Parcă mişcă! Iar noi, cei ţepeni într-o singură viaţă! Nici măcar pe-asta n-o ştim trăi. Vorbim anapoda sau tăcem ani în şir, Penibil şi inestetic Şi nu ştim unde dracu’ să ne ţinem mâinile.” Marin Sorescu, ”Poezii”
”„Inima mea te-a găsit, îi zise Kesarion fără cuvinte. Clipa aceasta zadarnică putem s-o lăsăm să se înalţe în soare ori să cadă în Propontida; avem înaintea noastră veşnicia întristării“. – Fericitule Santabarenos, vorbi el pe când tumultul se alină şi Împăratul se aşeză la locul său; tu îţi înţelegi mai bine destinul şi nu te abaţi din calea vieţii tale. – Despre cine vorbeşti, domnule? îl întrebă neguţătorul de alături. – Despre un filosof, de la care am multe de învăţat. – E un epicureu ori un stoic? – E o fiinţă care cunoaşte frâul şi-şi duce cu vrednicie povara. – Iată, într-adevăr, o învăţătură nouă. Unui asemenea filosof m-aş supune şi eu dacă n-aş fi aşa de hărţuit de călătoriile mele: când la Alexandria, când la Vavilon, când la Bizanţ.” Mihail Sadoveanu, ”Creanga de aur” (n.b.: Santabarenos este un asin)
“Rețin ideea cu paharul. Și dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cupă de șampanie, am spus ”noroc” vieții, dar n-am apucat să gust bine, că am și simțit amărăciunea.” Marin Sorescu
“De! pe om n-ai să-l judeci mai-nainte de a te fi uitat bine în ochii lui.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Bătrânul Platon păstră o clipă tăcere. – Aş dori să cunosc ceva despre copila noastră. – Copila, părinte, samănă prietinei noastre doamna Teosva. – Soţul său o cercetează în toate zilele? E blând cu dânsa? – O, prietine, răspunse Kesarion, ar trebui să chemăm aici martori din băile publice şi din lupanare, ca să ne spuie unde îşi petrece feciorul lui Leu-Împărat nopţile. Ziua doarme, iar bucătarii palatului îi pregătesc, pentru ceasul când se deşteaptă, mâncări îmbielşugate, ca să-şi întărească puterile. Are prietini prea credincioşi, strategi de oşti, care ar fi putut să-l înveţe meşteşugul armelor. L-au învăţat altceva. Dau poftelor lui copii şi copile din Asia, pe care le amestecă cu fructele şi vinurile. Înfăţişarea de ibis vechi a episcopului se alungi şi păli ca subt o umbră. – Dai sufletului meu o veste de moarte… murmură el. De unde cunoşti toate acestea? – O, domnule, mai bine nu […]