Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Citate, poezie și literatură

Adrian Păunescu – ”Personajul principal”

 Adrian Păunescu – ”Personajul principal”  Păunescu, Adrian
iul. 162023
 

”Acest roman de dragoste, În care te-am descris Ca personaj principal, Tremură din toate literele, Ca să te cuprindă. Astâmpără-te, Nu mai sări din mers, Nu deveni imprevizibilă, Respectă regula jocului: Eu te scriu pe tine, Nu tu pe mine. Şi, pe de altă parte, Nu se iese dintr-un roman După cum îţi vine, Pregăteşte-te, nu întârzia, Te-aşteaptă, oricum, Madame Bovary şi Anna Karenina. Trage coperta ultimă, după tine, Fă curat printre litere, Deschide titlul, Să intru şi eu la noapte, Că mor aici Pe coperta din faţă De dorul tău.” Adrian Păunescu, ”Personajul principal” (”Liber să sufăr”, 2003) /

Adrian Păunescu – ”Te iubesc”

 Adrian Păunescu – ”Te iubesc”  Păunescu, Adrian
iul. 132023
 

”Te iubesc cu toată toamna, te iubesc cu toată moartea, Te iubesc cu toată viaţa, te iubesc cu tot ce eşti, Pentru tine luminează toate stinsele fereşti, Pentru tine se coboară din biblioteci şi cartea, Dar auzi că e mai mare toamna asta decât noi, Dar auzi un plug de berze ceru-n suflet ni-l răstoarnă, Te iubesc cu-ntreaga toamnă, te iubesc cu-ntreaga iarnă, Tot ce văd în lumea mare iau în ochi şi-mpart la doi, Te iubesc când nu mai este nici o umbră împotrivă-ţi, Te iubesc din depărtare, te iubesc din trupul tău, Te iubesc sub jugul dulce al părerilor de rău, Sunt actorul care joacă rolul ultimului crivăţ, Te iubesc din tine însăţi, te iubesc din mine însumi, Râsul tău ce bine şade blând proteguit de plânsu-mi.” Adrian Păunescu, ”Te iubesc” (Rezervaţia de zimbri, 1982)

Adrian Păunescu – ”Te aștept”

 Adrian Păunescu – ”Te aștept”  Păunescu, Adrian
iul. 132023
 

”Te aştept în fiecare gară, Dacă se va întâmpla să urci? Dintr-un buchet întristat de recruţi, Dintr-o sală de aşteptare Luminată ieftin, Dintr-o cutie de chibrituri Uitată pe peron, Dintr-o amintire carnală a mea, Te-aştept să mă ajungi Din urmă. În fiecare gară, În fiecare trecere pe la uşa cuşetei În care nu dorm, În fiecare tresărire a osiei vagonului, Te-aştept să mă ajungi din urmă. Ca un adolescent Prima oară-mbătat de-o femeie, Te-aştept melancolic Şi cu urechile arzând fratern Spre toate semafoarele.” Adrian Păunescu, ”Te aștept” (Rezervaţia de zimbri, 1982)

Rumi – ”Cred în iubire”

 Rumi – ”Cred în iubire”  Rumi, Jalal ad-Din Muhammad
iul. 092023
 

”Cât timp să mai jelesc cu inima rănită? Cât timp să mai rămân o toamnă tristă? De când durerea mi-a uscat frunzele sufletul meu se perpeleşte-n agonie. Cât timp să mai ascund văpaia ce vrea să se înalţe din acest foc? Cât timp poate să-ndure cineva durerea urii altui om? A unui prieten ce se poartă ca un vrăjmaş? Cu inima frântă, oare cât mai pot să îndur chinurile trupului şi ale sufletului? Eu cred în iubire şi jur pe iubire. Tu să mă crezi iubito! Cât timp mai pot să implor mila ta ca un prizonier al durerii? Tu ştii că nu sunt o stâncă sau o bucată de oţel, dar auzindu-mi povestea, chiar şi apa se va-ntări ca piatra. Dacă aş vrea să spun cuiva povestea vieţii mele din trupul meu ar izbucni văpăi.” Rumi, ”Cred în iubire”

Rumi – ”O sută de binecuvântări”

 Rumi – ”O sută de binecuvântări”  Rumi, Jalal ad-Din Muhammad
iul. 082023
 

”Când iubirea vine pe neaşteptate Şi bate la geam, dă fuga şi las-o să intre, Dar mai întâi închide uşa minţii, Căci orice gând mărunt o poate alunga, La fel cum fumul întinează Prospeţimea brizei dimineţii. Minţii, iubirea-i poate spune doar atât, Drumul e închis, şi nu poţi trece mai departe, Însă iubitului ea îi oferă o sută de binecuvântări. Până ce mintea se decide să păşească, Iubirea a ajuns deja până la cer. Iubirea a urcat Muntele Sacru. Însă acum va trebui să tac, Lăsând iubirea să vorbească din cuibul ei tăcut.” Rumi, ”O sută de binecuvântări”

 Citate, poezie și literatură
iul. 082023
 

Inima mea e atât de mică, aproape invizibilă. Cum poţi să pui în ea atâta nefericire? El a răspuns: ”Bagă bine de seamă, ochii sunt şi mai mici, dar totuşi pot privi întreaga lume”. Rumi

Adrian Păunescu – ”Scrisoare pentru răni”

 Adrian Păunescu – ”Scrisoare pentru răni”  Păunescu, Adrian
iul. 072023
 

”Scrisoarea mea e de ulei femeie, Ulei din candele, ulei din căni, Ţi-o scriu ca să-ți mai treacă întristarea Ţi-o pun pe amintire și pe răni. Sunt preotul care oficiază Întemeierea unui nou balsam, Scrisoarea mea să-ţi risipească noaptea Și să-ţi arate astăzi cum eram. Vei asfinţi și tu că prea te mistui Ţi-o spun uşor dar mă topesc întreg, Ulei scrisoarea mea pe rani să-ţi fie Și să citeşti în ea că înţeleg. Cu tine printre candele să iei Scrisoarea mea de rană și ulei.” Adrian Păunescu, ”Scrisoare pentru răni”

 Citate, poezie și literatură
iul. 072023
 

”Noaptea trecută Am pierdut contactul cu realitatea Şi am fost cuprins de nebunie. Iubirea m-a văzut şi a zis, Iată-mă, am venit, Ştergeţi lacrimile Şi rămâi în tăcere. Eu am spus, O, iubire, Mă simt îngrozit, Dar nu din cauza ta. Iubirea mi-a zis, Nu există nimic în afară de mine, Rămâi în tăcere.” Rumi

 Citate, poezie și literatură
iul. 062023
 

”Domnul e în mine, Domnul e în tine Aşa cum viaţa e ascunsă în orişice sămânţă. De aceea, prietene, nimiceşte-ţi mândria Şi caută-L în tine însuţi.” Rumi

Adrian Păunescu – ”Damnat”

 Adrian Păunescu – ”Damnat”  Păunescu, Adrian
iul. 042023
 

”Despre blândeţea de a fi de vină Şi despre nebunia de-a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Şi ochii mei atârnă de lumină. Dezastrul care mi se-ntâmplă mie Aţi vrea s-aveţi norocul de-a-l trăi, Eu nu dau din tristeţea mea o zi Pentru un veac întreg de veselie. Nu dau, din tot coşmarul meu, un gând, Neconvertibilul noroc mă ţine De-a-mi fi cu cât mai greu, cu-atât mai bine, Şi mă trezesc cu creierul urlând. Şi nu mai ştiu nici eu ce e cu mine, Ce-i lumea, ce se-ntâmplă, cine sunt!” Adrian Păunescu, ”Damnat”

Nicu Alifantis – ”De dragoste” (versuri de Nichita Stănescu)

 Alifantis, Nicu, Stănescu, Nichita  No Responses »
iul. 012023
 

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Părul ei negru este supărat Mâna ei luminoasă Demult m-a uitat.. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Şi eu numai pentru ea trăiesc În lumea fioroasă De sub ceresc.. [instrumental]. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Părul ei negru este supărat Mâna ei luminoasă Demult m-a uitat.. Ea stă plictisită şi foarte frumoasă Şi eu numai pentru ea trăiesc În lumea fioroasă De sub ceresc.. [instrumental]. Ea era frumoasă ca umbra unui gând Între ape, numai ea.. era pământ. Ea era frumoasă ca umbra unui gând Între ape, numai ea.. era pământ. (versuri din poeziile „De dragoste” şi „Evocare”, autor Nichita Stănescu) Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: versuri.ro

Adrian Păunescu – ”Spune-mi ceva”

 Adrian Păunescu – ”Spune-mi ceva”  Păunescu, Adrian
iul. 012023
 

”Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci […]

 Minulescu, Ion
iun. 292023
 

”O!… câte nu poţi să-ntâlneşti Când drumu-i lung Şi nesfârşită e năzuinţa ce te mână Tot mai departe Şi te poartă, Ca pe un orb ţinut de mână, Spre-ntrezărite — Nimicuri scumpe pămînteşti !… Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!… Şi mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc. Dar va veni o zi în care Ne vom opri deodată-n drum, înspăimîntaţi că-n urma noastră Zări-vom pe-alţii cum sosesc, Cum ne ajung, Ne trec-nainte Şi râd că nu-i putem opri… Da… Va veni şi ziua-n care vom obosi, Şi va veni Un timp în care-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum Ne va părea miros de smirnă, Iar cântul ţiterelor sparte Un Psalm cântat de-un preot gângav La căpătîiul unei moarte (…)” Ion Minulescu, ”Romanța noastră” (fragment)

 Labiș, Nicolae
iun. 282023
 

”(…) Şi soarele prin pâcle ce se roteau în sus Ardea pe ochi şi sânge şi arme, din apus. Fetiţa se oprise: bunicul când murise Avea priviri sticloase asemeni şi deschise, Bunica le-nchisese tăcută, uşurel, Aveau soldaţii ăştia privirile la fel. Şi le-a închis fetiţa — sfios, să nu le doară — Le-a mângâiat răceala pe cea din urmă oară, Se tot pleca, firavă, oftând adeseori, Părea din iarbă arsă c-adună pure flori. (…)” Nicolae Labiș, ”Subiect de baladă” (”Trei subiecte antirăzboinice”)

Adrian Păunescu – ”Iertările”

 Adrian Păunescu – ”Iertările”  Păunescu, Adrian
iun. 202023
 

”tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi văd lumea prin lunete măritoare și văd grădini cu arme mari de foc sub mâna mea deja planeta moare și în urechi am continentul rock ai să mă ierți că sunt labilitate că trec peste extreme fulgerând ai să mă ierți preablânda mea de toate eu sunt nemuritorul tău de rând ai să mă ierți că nu pot fără tine și dacă n-ai să poți și n-ai să poți mie pierzându-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toți și cum se-ntâmplă moartea să le spele pe toate-nobilându-le fictiv ai să te-apleci deasupra morții mele și tot ai să mă ierți definitiv ai să mă ierți în fiecare noapte și-am să te mint […]