Wallflowers

“With the delicacy of a flower, love tames the most aloof hearts.” Augusto Branco

”Prietenele mele se întâlniră cu alte vrăjitoare, tot pe-atât de frumoase, dușmancele lor. Și între ele se încinse pe dată o luptă tarenverșunată și necruțătoare. Iar eu mă minunai cum era cu putință asemenea ură între făpturi atât de desăvârșite. Și ghidul acesta mă aruncă într-o tristețe ciudată, ce mă făcu să uit și de luptă, și de primejdia în care mă aflam, într-atât mă căinam de-a mă fi născut în niște timpuri în care nici prieteșugul, nici buna tovărășie nu mai sunt cu putință.” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)

”Or, trezindu-se într-o bună dimineață cu capul îngreunat de aburii vinului ce băuse la un chef cu o seară înainte și înclinând spre acea aprigă căință a oamenilor mahmuri, își zise: „Cât o să te mai ții de potlogării și necuviințe, o, Kesata? Și până când vei mai fi tartorul și călăuzul tuturor desfrânaților din cetate? Ci a sosit cred vremea să-ți iei nevastă și să pășești și tu în rândul oamenilor de treabă din oraș.„” ”Ciudatele pățanii ale lui Kesata și ale prietenului său, Kandarpa” (povestire populară din Cașmir)

”Și regele Narasinha, nevrând a ispiti mai mult soarta, intră cu fală în Pratișthana, cetatea lui de scaun. Iar barzii, curtenii și oamenii de toată mâna îi proslăviră înțelepciunea și puterea. Ci laudele acelea erau ca tot atâția stropi de venin în urechile și inima vrăjmașului său, regele Vikramaditya. Or, deși cu gura plină de cocleala umilinței și cu sufletul împovărat de pizmă, regele nu-și pierdu cumpătul și dreapta judecată. Și ghidi în sine: „Dușmanul acesta al meu este viteaz și nu poate fi învins prin luptă; de aceea îl voi doborî prin viclenie. Doar se spune: vicleșugul retează mai multe capete decât sabia și ucide mai iute decât otrava.„ Și chibzuind astfel, regele încredință regatul pe mâna miniștrilor săi și plecă întovărășit de un sfetnic de credință spre Pratișthana, cetatea biruitorului său, regele Narasinha.” ”Povestea regelui Vikramaditya și a celor șapte chipuri de aur” (povestire populară din Cașmir)

”Unul din călători, ducând brânza la gură, zise: – Să fie cu spor și pe lemne și pe pietre, pretutindeni: dintr-o singură oaie o mie, oierul poate și șchiop să fie, dar păstorul să ne trăiască, fiindcă el ne dete caș, ca noi să ne înfruptăm! Cenușotcă își râse de el și de urarea lui lungă; îi părea că acel om nu mai gustase vreodată cașul.” ”Cenușotcă” (povestire populară aromână)

”Răbdarea este o virtute pasivă, ea este de fapt forma pasivă a curajului, rezistenţa în timp la răul din lume. Dar, aşa cum este, răbdarea poate fi temeiul unei biruinţe. Pentru că „a răbda” nu înseamnă simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau duşmănos fiinţei tale, a te supune fără să crâcneşti unei voinţe din afara ta. Înseamnă să ai tăria de a îndura, dârzenia de a rămâne întreg, stăpân pe tine, nealterat şi neînfrânt.” Petru Creţia