Wallflowers

”când el lăsă un drac în trupul său şi-al unui văr, aşijderea mişel, cu care-alături s-a dedat la rău.
M-ajută-acum, că nu mai văd de fel!”
strigă; dar eu îl părăsii-n cărare
şi drept am fost de-am fost mojic cu el.”

Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXXIII

“Așa se comportă biata ființă omenească în împrejurări grave, de răscruce, echivalente unui virtual prăpăd. S-ar întoarce insul cât mai tare înapoi, în peisajul natal, purtat de sentimentul că ar fi fost mai bine să nu se fi născut niciodată.”

Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”

”DON PEDRO: Ei, conte Claudio, pe când la biserică?
CLAUDIO: Mâine, înălţimea ta. Timpul merge în cârje până când dragostea îşi îndeplineşte tipicul.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Şi dacă de la începuturi Alcătuirea noastră nu a cuprins Adevărul, cum ar putea oamenii să vadă Adevărul, ori să vorbească despre el, ori să-l înţeleagă, altfel decât prin voinţa Zeului?
Aşadar, toate lucrurile de pe Pământ, o, Tat, nu sunt Adevăr, ci imitaţii ale Adevărului, şi nici acestea nu sunt toate; căci doar puţine sunt astfel.
Iar celelalte lucruri sunt Neadevăr şi Înşelăciune, o, Tat, şi amăgire; ca nălucile închipuirii ori aparenţei.
Iar când închipuirea primeşte o influenţă de sus, atunci ea este o imitaţie a Adevărului; însă în lipsa acestei acţiuni de sus, ea rămâne o minciună.
Şi aşa cum o imagine arată Trupul pe care îl înfăţişează, şi totuşi nu Trupul este ceea ce se vede, aşa cum pare să fie, şi se vede că ea are ochi, însă nu vede nimic, şi urechi, însă nu aude absolut nimic, şi toate celelalte lucruri pe care le are tabloul, însă ele sunt amăgitoare, înşelând ochiul privitorului, căci în vreme ce ei îşi” închipuie că văd Adevărul, ele nu sunt altceva decât minciuni.
Prin urmare, cei ce nu privesc la cele neadevărate, văd Adevărul.
Dacă înţelegem şi vedem fiecare dintre aceste lucruri aşa cum este, atunci vedem şi înţelegem lucrurile adevărate.”

Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”

”Veninoşi sunt şerpii pământului, şerpii nemuritori, dar nu-i şarpe mai cumplit decât şarpele galben al pizmei: ticălos se târâie, şi fără leac e nevăzuta-i muşcătură. Unde a muşcat pătrunde şi numele lui Ormag. Nu-i fier înroşit să-l alunge, nici descântec nu-i!
Crapă capul şarpelui!”

Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”