”Tu ştii cum să cânţi Şi cum să descânţi, Ţie ţi-aş putea Spune despre ea. De când a plecat, Vremea-n loc a stat, Frigul m-a chemat Şi m-a-mbrăţişat. Refren: Câte vieţi mi-ar trebui să uit, copile, Flama de smarald din ochii ei? Cântec dulce de ţigan cântă-mi, copile, Cu descântec dorul să mi-l iei. Rătăcesc prin gând, Mi-ar plăcea să plâng Munţi de patimă, Nicio lacrimă. Ce zici, am să pot Inima s-o scot, S-o arunc de tot, Că n-o mai suport? Refren Ce zici? Am să pot Inima s-o scot? Ce zici? Am să pot Inima s-o scot? Tu ce zici, am să pot Inima s-o scot? S-o arunc de tot Că n-o mai suport? Refren X3 Câte vieţi mi-ar trebui să uit, copile, Flama de smarald din ochii ei? Cântec dulce de ţigan cântă-mi, copile, Cu descântec viaţa să mi-o iei.”
“Mamă, […] mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… […] Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.” Marin Sorescu, ”Iona”
“La fiece neam de oameni se ivesc poeți și sfinți și gânditori, cari știu să aleagă, din limba seminției lor, cuvintele de vrajă și de putere, cari mai răsfrâng sau mai îngână limba lui Dumnezeu. Lucrează, din adâncul lor demonic, în sufletul acestor poeți și sfinți și gânditori, năzuința secretă și uzurpatoare, de a iscodi cuvintele cu care Dumnezeu a făcut tot ce este. Ei plăsmuiesc și înfăptuiesc prin cuvinte de vrajă. Cântecul lor e o faptă. Faptele lor sunt cântece. Nu încape îndoială că ispita de care poeții, sfinții și gânditorii sunt încercați de a dezvîlui, de a descoperi chiar cuvintele dumnezeiești este „drăcească”. Dar se pare că fără oareșicare „drăcie” cele mai frumoase și mai minunate lucrări omenești – nu s-ar înfăptui.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“One has a soul, and one is a Spirit.” Samael Aun Weor,” The Revolution of Beelzebub”
Silent Strike feat. Ada Milea – ”Astenie” (de Emil Brumaru)
”Trăiam în bulion, trăiam în fructe Trăiam în dulci latrine, duceam naive lupte Iubeam păianjeni fără ca să-mi pese, Pe tăvi dormeam alături de mari fese.. Azi sunt ca o mătase, Doar sufletul îmi lunecă prin casă Azi sunt ca o mătase, Doar sufletul îmi lunecă prin casă. Cerbi uriași cu fluturi calzi în gură Alunecă prin somn Însângerați de frăgezimea ierbii Pe lacuri mari plutesc striviți de nuferi proaspeți cerbii. Azi sunt ca o mătase. Azi sunt ca o mătase (sunt ca o mătase) x2 Doar sufletul îmi lunecă prin casă (sunt ca o mătase) x3 Azi sunt ca o mătase Doar sufletul îmi lunecă prin casă. Sunt ca o mătase x5 Sunt ca o mătase” Versuri: Emil Brumaru
”Cel care îl cultivă pe Tao Nu cultivă datoria şi dreptatea socială Ci-şi dezvoltă mai întâi calităţile proprii. Căci cel care îi vede pe alţii Fără a se vedea pe el însuşi, Cel care îi aude pe ceilalţi fără a se auzi pe sine, Îşi pierde claritatea viziunii Şi devine un altul Decât el însuşi.” (Tao în aforisme”
Adrian Beznă – ”Mi-a mai rămas”
”Mi -a mai rămas o lacrimă și atât am s-o împart cinstit cu fiecare cu prieteni și cu aceia care fără de vină poate m-au urât Mi -a mai rămas un zâmbet echivoc un fel de plictiseală emotivă pe care să-l usuc cu sugativă și să-l presar egal,din loc în loc Mi-a mai rămas un gând nefolosit e-un gând curat,cu margini șlefuite, pe care să-l spun pe negândite , un gând frumos și bun de dăruit Mi-a mai rămas un singur anotimp e alb și are gheață pe la poluri și mă gândeam să îl îndes prin goluri lăsate de iubire între timp Mi-a mai rămas o inimă în piept și îmi doream să o împart la lume dar o păstrez că-mi trebuie, anume Să am ceva cu ce sa te aștept” Versuri: Sorin Poclitaru Interpretare: Adrian Beznă
“For the unfortunate entity on that level it is indeed true that „all the earth is full of darkness and cruel habitations,” but it is darkness which radiates from within himself and causes his existence to be passed in a perpetual night of evil and horror—a very real hell, though, like all other hells, entirely of man’s own creation.” Charles Webster Leadbeater, ”The Astral Plane Its Scenery, Inhabitants and Phenomena”
„Îi îndrăgesc pe cei care pot zâmbi la necaz, care îşi adună forţele la supărare şi devin cutezători prin reflecţie. Numai minţile mici dau înapoi, în timp ce oamenii a căror inimă este fermă, şi a căror conştiinţă le aprobă purtarea îşi urmează principiile până la moarte.” Leonardo da Vinci
“Oppression is the seed of power; you will plant it against yourself” Kamaran Ihsan Salih
Ottilie (B) – ”J’arete”
Je n’ai que la peau sur les mots maudits soient ceux qui restent ancrés j’en ai plein les pattes et pas à pages ma bouche est pleine de mots qui ne savent pas quoi dire Je n’ai que la peau sur les mots je les attrape, ils vont filer et je peine à me dévoiler, en avant, en avant, hisse-et-ho, oh, hisse et ho ! Me reste la peau sur les mots et j’ai oublié mon maillot mes haillons flottent en étendard, comme une victoire j’ai froid, écaillée Et c’est couronnée de succès que je marine dans mon jus j’en ai plein le slip et, pas à page ma bouche pâteuse colle, comme les bonbons au papier comme les bonbons au papier je n’ai pas pied Je bois la ta**e et je recrache mon âme de ton hameçon se détache je me roule entre tes doigt entre tes bras, je […]
”E lucru ştiut: oricine poate stăpîni durerea afară de cel ce o are.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Dulce la limbă, amar la inimă.” (Proverb românesc)
“Când vrei să spui repede un lucru esențial, nu numai că îl spui dramatic, dar îl spui oarecum ridicol” Mircea Eliade
”Știința spirituală numită magie este practica legii care guvernează în interiorul omului, dar pentru a putea cunoaște și practica această lege, este necesar să pătrundă în lumea internă și să învețe în Colegiile și Universitățile sale. Pentru a putea intra în lumea internă sau invizibilă trebuie să abandonăm lumea externă, cum spune Cristosul, trebuie închise ușile externe ale încăperii pentru a-l putea vedea pe Tatăl. Toate religiile au același drum, care este meditația.” Jorge Adoun, ”Adonay (roman inițiatic al Colegiului Magilor)”