Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Citate, poezie și literatură

ian. 062024
 

”Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc Să trec fără uimire sau mânie. Plecând, nu-ntreb pe nimeni dacă ştie Ce-a fost popasul straniu pământesc.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”

ian. 062024
 

”Puterii lui Kai-Kaus prefer ulciorul plin. Dau glorii şi dau aur pe cupa mea de vin. Respect pe-ndrăgostitul gemând de fericire, Detest pe ipocritul scâncind în mănăstire.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”

ian. 062024
 

”Şi pe deasupra, cine poate să măsoare modestia unui vanitos? Din cauza acestei modestii, eu îl iubesc, dar îl şi deplîng căci, ca să creadă-n sine, el are nevoie de voi, se uită-n ochii voştri şi vine să vă mănânce lauda din pumni.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

ian. 062024
 

”Ca viaţa să-i fie vederii plăcută, trebuie jocul său bine jucat: trebuiesc buni actori. În toţi vanitoşii aflat-am buni actori: îşi joacă bine rolul şi vor să placă şi-şi pun tot spiritul în slujba acestei voinţe.” Nietzsche – ”Așa grăit-a Zarathustra”

ian. 052024
 

“Cine n-are curaj, poate înșela o vreme, ba chiar multă vreme, simulând abandonul, dar într-o zi se întâmplă ceva, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întâmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și atunci devine de o necruțare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunțe, să zicem, la maniera în care o face, își distruge cu brutalitate familia, își părăsește copiii…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

ian. 052024
 

”Ah, m-am săturat de oamenii superiori, de cei mai buni! Din culmea lor am vrut mai sus, am vrut să plec, să mă îndepărtez, să merg să-l întîlnesc pe Supraom! Un fior de spaimă m-a cuprins, văzîndu-i goi pe cei mai buni: din spaimă mi-au crescut aripi, să zbor spre viitorul depărtat. Spre viitoare depărtări, spre-amieze sudice, pe care nici un sculptor nu le-a visat, spre locuri în care zeilor le-ar fi ruşine să poarte vreun veşmânt. Însă pe voi vreau să vă văd înveşmântaţi, apropiaţi şi congeneri ai mei, vreau să vă văd împodobiţi, umflaţi de vanitate şi de demnitate, în rolul vostru de buni şi drepţi. Eu însumi, travestit, voi sta-ntre voi, ca să fim siguri de-a nu ne recunoaşte noi între noi.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

ian. 052024
 

”- Aşa-s ei, mai proşti, observă cu convingere moş Avram. Cîte valuri are omul, câte năcazuri, cu vitele şi cu pămîntul, cu procesele, cu toate… Noi stăm şi depănăm şi nu mai putem isprăvi… Parcă ce poate să ştie un domn ofiţer!… Băiatul asculta cu uimire şi cu inima bătînd. Înţelegea însă că trebuie să tacă. – Da’ iaca ce v-oi spune eu, grăi iar moş Avram. La urma urmei degeaba umbli cu şurubării şi cu şpagă. Te-ajunge şi la trăsură o boambă de airoplan. Ba te ajunge ş-acasă, pe prispă. Ori te păleşte o boală şi te legalizează… Măi, când îi hotărât să mori, te îneci şi c-o lingură de borş, – Apoi tot îi scris la condică… îngână Dominte. – Numaidecît! încheie cu hotărîre rezervistul şi scuipă în foc, pomenind despre un hulub fantastic.” Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”

ian. 032024
 

”Într-adevăr, voi, buni şi drepţi, aveţi destule lucruri rizibile, mai înainte de orice chiar groaza voastră de ceea ce până acuma s-a |numit că-i diavol. Sufletul vostru e-atât de străin oricărei măreţii, că Supraomul v-ar da fiori cu bunătatea sa. Iar voi, savanţi şi înţelepţi, aţi fugi de arzătorul soare al înţelepciunii, în care Supraomul şi-ar scălda cu drag întreaga-i goliciune. Voi, oamenii cei mai de sus, pe care ochii mei v-au contemplat, iată că îmi ascund surîsul, căci voi l-aţi numi pe Supraomul meu „un diavol”.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

ian. 022024
 

”Într-adevăr, există perspective de viitor şi pentru ceea ce e rău. încă nu s-a descoperit care e zona cea mai cu soare din oameni. Câte nu trec drept cele mai rele dintre rele, deşi nu au decît vreo douăş’pe picioare în lărgime şi o viaţă de trei luni! Dar, sigur, se vor naşte într-o zi mai mari balauri! Căci pentru ca Supraomul să-şi aibă un balaur al său, adică un suprabalaur, demn de el, va trebui mult soare arzător să-şi verse flăcări pe păduri virgine. Va trebui, mai înainte, ca sălbaticele voastre pisici să se prefacă-n tigri, iar broscoii veninoşi în crocodili — aşa avea-va un bun vînat acel bun vînător!” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

ian. 012024
 

“(…) în realitate cât timp există viață în noi, fericirea, ca și nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am fi reușit să ne retragem și ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încât ne silesc să ieșim fără măcar să ne dăm seama că o facem.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

dec. 292023
 

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviință.” Nicolae Steinhardt

dec. 262023
 

“According to Vedanta, there are only two symptoms of enlightenment, just two indications that a transformation is taking place within you toward a higher consciousness. The first symptom is that you stop worrying. Things don’t bother you anymore. You become light-hearted and full of joy. The second symptom is that you encounter more and more meaningful coincidences in your life, more and more synchronicities. And this accelerates to the point where you actually experience the miraculous. (quoted by Carol Lynn Pearson in Consider the Butterfly)” Deepak Chopra, ”Synchrodestiny”

dec. 262023
 

”Într-o zi strânse Aristotel două sute de coconi de vârsta lui Alexandru şi puse pe Alexandru peste o sută şi pe Potolomei peste altă sută, să ispitească norocul lui Alexandru; şi făcu şi tocmi două oşti; şi se loviră cu suliţi de trestii şi se tăiară cu săbii de lemn şi bătu Alexandru pe Potolomei şi sparse oastea lui Alexandru pe oastea lui Potolomei. Iară Aristotel privea din foişor şi zise: – O, dragul meu Alexandre! De vei fi tu împărat, ce bine îmi vei face? Alexandru zise: – Nu trebuieşte a făgădui darul până ce nu-l va da Dumnezeu, iară viţa de la par nu se depărtează.” ”Istoria marelui împărat Alexandru Macedon” (povestire populară)