Avertisment

Text probă

Citate, poezie și literatură

feb. 272020
 

”Şi ca şi cel ce nu mai vrea ce-a vrut şi prins în mreji de gânduri noi, obscure, deoparte dă ce-a vrut mai la-nceput, aşa şi eu sub poala coastei sure tot cumpănind, îmi mistuii pornirea ce dintru-ntâi lăsasem să mă fure. „De nu mă-nşel şi de ţi-am prins gândirea, măreaţa umbră începu să zică, o teamă laşă ţi-a cuprins simţirea. Fiorul ei pe oameni nu-i ridică spre fapte mari, ci curmă îndrăzneala, ca fiarei când de umbra ei i-e frică.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II

feb. 272020
 

“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” Marin Sorescu, ”Iona”

 Comentariile sunt închise pentru
feb. 272020
 

”Benvolio: Păcat că dragostea, atât de blândă, Se dovedeşte vitregă şi rea. Romeo: Păcat că dragostea, la ochi legată, Nu rătăceşte drumul niciodată.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

 Comentariile sunt închise pentru  Tagged with:
feb. 262020
 

“Greu e totul, timpul, pasul. Grea-i purcederea, popasul. Grea e pulberea și duhul, Greu pe umeri chiar văzduhul. Greul cel mai greu, mai mare, fi-va capătul de cale. Să mă-mpace cu sfârșitul Cântă-n vatră greierușa: Mai ușoară ca viața e cenușa, e cenușa.” Lucian Blaga, „Luntrea lui Caron”

feb. 262020
 

“The bad seed that unconsciously—for its genitors—became a new living being, later comes to cause fright to the society from which he originated. Here, practically, society becomes the victim of its own invention. Thereafter, horrified and without being aware of the cause of such evil, society applies the worst punishments for his correction, and invents laws, jails, daggers, panoptic places, forced labor, corporal punishment, and even death, this, in order to try to regenerate or to extirpate evil; nevertheless, evil continues standing, and what is worse, in spite of the existing laws and punishments, it continues advancing in a devastating manner.” Samael Aun Weor, ”The Revolution of Beelzebub”

 Comentariile sunt închise pentru
feb. 252020
 

”În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere — și c-un asemenea cap omul nu ajunge departe — și mai cu seamă cel sărac — și Dionis era un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr — poate nici optsprezece ani — cu atât mai rău… ce viață-l așteaptă pe el?… Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur… și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet — e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis? Era minune că devenea superstițios?” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”

feb. 232020
 

”Şi cu acel smerit surâs, Cu acea blândă faţă, Să faci din viaţa mea un vis, Din visul meu o viaţă. Să mi se pară cum că creşti De cum răsare luna, În umbra dulcilor poveşti Din nopţi o mie una. Era un vis misterios Şi blând din cale-afară, Şi prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Şi prea puţin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu şi eu În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate. Şi poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii!” Mihai Eminescu, ”S-a dus amorul” (fragment) 1883, 24 Aprilie / 6 Mai

 Comentariile sunt închise pentru Mihai Eminescu – ”S-a dus amorul” (fragment)
feb. 212020
 

”Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas — Aşa îl reprimeşte universul. Dar însuşi timpul, când prin el păşim, Ne schimbă tainic inima şi mersul. Nu bătrâneţea,-n urmă alergând, Spre moarte pasul cearcă să ni-l poarte, Ci doar maturitatea creşte-n noi Şi ne maturizăm până la moarte. Din epocă, din zborul ei şi-al meu, Uzina e o parte, o arteră. Nu fierbe-n doar fier şi minereu, Ci seve ce hrănesc această eră. Pulsaţiile ei se pot simţi Până şi-n iarba fâşâind sub coaste — Cu ele-amestecate se aud Pulsaţiile noastre furtunoase.” Nicolae Labiș, ”Geografia timpului (II)”

 Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Geografia timpului (II)”
feb. 202020
 

”După ce Filomena își isprăvi cântărea, regina, amintindu-și că ziua următoare era o vineri, se întoarse către supușii ei și le zise cu glas dulce: – După cum știți, nobile doamne și tineri cavaleri, mâine e ziua închinată Domnului nostru Isus Cristos și patimilor sale; or, azi o săptămână, dacă v-aduceți bine aminte, am preamărit această zi și ziua următoare, oprindu-ne cu povestitul. De aceea, urmând pilda Neifilei, cred c-ar fi bine să ne oprim și de-astă dată și să încercăm a ne aminti câte s-au săvârșit pe vremuri spre mântuirea noastră în aste sfinte zile. Toți ascultară cu plăcere vorbele pline de evlavie ale reginei lor și apoi, la îndemnul ei, cum noaptea se scursese pe jumătate aproape, se duseră să se odihnească.” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

 Comentariile sunt închise pentru
feb. 202020
 

”Ferice ele femei! Altfel, le-ar fi otrăvit un îndrăgostit primejdios. Trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi inimii mele de gheaţă că în privinţa asta semăn cu dumneata. Prefer să-mi aud câinele lătrând la o cioară decît pe un bărbat făcându-mi jurăminte de dragoste.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

feb. 192020
 

”De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă? Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă, Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea […]

 Comentariile sunt închise pentru  Tagged with:
feb. 192020
 

“Science is not only compatible with spirituality; it is a profound source of spirituality. When we recognize our place in an immensity of light-years and in the passage of ages, when we grasp the intricacy, beauty, and subtlety of life, then that soaring feeling, that sense of elation and humility combined, is surely spiritual. So are our emotions in the presence of great art or music or literature, or acts of exemplary selfless courage such as those of Mohandas Gandhi or Martin Luther King, Jr. The notion that science and spirituality are somehow mutually exclusive does a disservice to both.” Carl Sagan, ”The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark”

feb. 182020
 

”Şi d’Artagnan se bătu râzând peste buzunare, descope¬rindu şi în faţa lui Colbert treizeci şi doi de dinţi albi şi puternici, ca dinţii unui om de douăzeci şi cinci de ani, dinţi ce păreau să spună: „Dă-ne treizeci şi doi de mici Colberţi, şi-i vom păpa cu o mare poftă„. Şarpele e tot aşa de îndrăzneţ ca şi leul, uliul tot aşa de curajos ca şi vulturul, asta nu se poate contesta. Dar până şi animalele ce se numesc fricoase sunt cutezătoare atunci când e vorba să se apere. Colbert nu se sperie de cei treizeci şi doi de dinţi ai lui d’Artagnan.” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”