“Impatience often makes us patients.” Mokokoma Mokhonoana
Citate, poezie și literatură
”Treizeci de cai albi, pe-un deal roş, Întîi rumegă, Pe urmă spumegă, Pe-urmă stau pe loc, Nemişcaţi. Asta a fost singurul lucru care i-a venit în minte — era cam obsedat de ideea mâncării. Era şi o ghicitoare cam veche şi Gollum ştia răspunsul tot atît de bine ca dumneavoastră. – Răssuflată, răssuflată! sîsîi el. Dinţii! Dinţii! Sscumpule! Ssscumpule are doar şase!” J.R.R. Tolkien, ””Hobbitul”
”- Ce are rădăcini, dar nimeni nu le vede, E mai înalt, cu mult, ca orişicare Şi urcă ssuss, şi tot mai ssuss, sspre sstele, El nu creşte nicicum, şi totuşi el e mare! – Asta-i uşor! spuse Bilbo. Probabil că muntele!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea.. Tu, iartă-mă, fecioară — tu, căprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc! Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!” Nicolae Labiș, ”Moartea căprioarei” (fragment)
“El nu era un înțelept, dar îi plăcea liniștea conștientă a sufletului: – Mai curând sau mai târziu, omul inteligent ajunge să înțeleagă deșertăciunea zbuciumului sentimental care tulbură pacea și consumă viața – îmi zicea el. Ferice de acel care ajunge să înțeleagă aceasta mai de timpuriu: cu atât mai mult se va bucura de existență.” Panaït Istrati, ”Kyra Kyralina”
“Simplicity is not an objective in art, but one achieves simplicity despite one’s self by entering into the real sense of things.” Constantin Brâncuși
”Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ţi bunătate Şi-aş mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Ţi îndurare.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Prin mine treci spre locul de durere, prin mine treci spre veşnica jelire, prin mine treci spre gloata care piere. Mi-a fost dreptatea-ndemn spre făurire: puterea sfântă m-a zidit, instanţă în cer, suprema minte şi iubire. Etern trăiesc şi câte sunt substanţă ‘naintea mea etern au fost create.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
”Prin dragoste Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci, Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur. Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin, Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac. Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă. Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.” Rumi
„Trebuie să lupt cu armele mele. Nu ale lui. Nu egoism și brutalitate și rușine și resentimente.” John Fowles, ”Colecționarul”
”În vălmăşagul vieţii acei sunt fericiţi Ce cred că le ştiu toate, şi cei ce totul neagă. Şi eu am vrut să-mi fie cunoaşterea întreagă Şi-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniţi.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
“Păziți-vă bine oameni, semenii mei de azi și din trecut, de fapte definitive, asupra cărora să nu mai poată reveni decît viața de apoi. … Voi nu veți cunoaște realitatea sufletului decît într-un moment când refacerea erorilor este tardivă. În mijlocul orelor voastre stați de sentinelă ca să nu se ivească pe neștiute ceasul cel rău, ca un măgar subiectiv ieșit la păscutul scânteilor vegetale. Orice ați face, știința voastră rătăcește, și mândria voastră e un noroi, prin care mintea vă umblă desculță.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
“In my impatience I become convinced that this desire of mine should have been fulfilled yesterday, when it belongs to a tomorrow that yesterday would have killed had I had my way.” Craig D. Lounsbrough
”După ce m-am trezit, am căzut pe gânduri dacă toate acestea nu puteau să fie nişte himere; atunci vedeam cum credinţa mea se clatină, dar m-am rugat cu mâinile împreunate: trebuie să mă întăresc în credinţa mea, lucru care se produse imediat. Îmi veniră, de asemenea, gânduri despre nevrednicia mea în faţa altora; m-am rugat, în acelaşi fel, şi acestea dispărură imediat; dacă Domnul Nostru înlătură cât de puţin Mâna Sa de pe cineva, acela e în afara dreptei căi şi a credinţei înseşi, după cum atât de vizibil s-a întâmplat cu mine.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Ce ai acum? De ce te-mpiedici iară? Ce griji aduni în pieptul tău mocnite şi nu cutezi, şi teama te-mpresoară, când ştii că-n cer trei doamne fericite te ocrotesc la curţi de slăvi şi soare şi vorba mea doar bine îţi promite?” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II