mart. 212020
”Un om în miezul zilei se razimă-n ţapină,
Cu faţa încordată, îngândurat puţin,
îşi şterge de pe frunte sudoarea de lumină
Şi-i fumegă în spate cămaşa lui de in.Din ciutura-ngheţată el soarbe-o-nghiţitură,
Apoi şi-ndreaptă paşii către păduri, tăcut.
Şi ciutura păstrează sărutul lui pe gură
Precum, sfioasă, fata, întâiul ei sărut.”Nicolae Labiș, ”Impresii din munți (Ciutura)”