1. Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. 2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund; 3. Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit. 4. Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. 5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. 6. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. 7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns. 8. Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. 9. Că pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu. 10. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele, 11. Că râvna casei […]
”- Nu vezi tu, Mario, că tot ce gândesc eu îngerii împlinesc în clipă? Ea îi astupă gura cu mâna. Apoi îi șopti la ureche: – Când plouă, toate grânele cresc; când Dumnezeu vrea, tu gândești ceea ce gândesc îngerii.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
1. Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne binecuvântează, luminează fala Ta spre noi și ne miluiește! 2. Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. 3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate! 4. Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate și neamurile pe pământ le vei povățui. 5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul și-a dat rodul său. 6. Binecuvânteaza-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvânteaza-ne pe noi, Dumnezeule, și să se teamă de Tine toate marginile pământului. Vechiul Testament (Psalmii, 66:1-6)
”- Am făcut un jurământ, doamnă, acela de a veni în ajutorul celor întristaţi sau suferinzi, fără a lăsa pe nimeni să-mi vadă faţa. Aş fi putut aduce uşurare trupului şi sufletului vostru; dar, pentru că maiestatea voastră nu-mi îngăduie, mă retrag. Adio, doamnă, adio! Aceste cuvinte fură rostite cu atâta farmec şi respect, încât făcură să scadă furia şi neîncrederea reginei, fără a-i potoli însă curiozitatea. – Ai dreptate – zise ea – nu se cuvine ca cei ce suferă să dispreţuiască mângâierile trimise lor de Dumnezeu. Vorbeşte, doamnă, şi fie, după cum singură ai spus, ca prezenţa dumitale să-mi aducă o uşurare a trupului… Ah, am ajuns să cred că Dumnezeu vrea să-l pună la crude încercări. – Să vorbim mai întâi de suflet, dacă binevoiţi – zise beghina – de sufletul care, sunt sigură, trebuie să sufere tot atât de mult. – Sufletul meu? – Sunt cancere […]
15. Veniți de auziți toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu. 16. Către Dânsul cu gura mea am strigat și L-am lăudat cu gura mea. 17. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. 18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele. 19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea și mila Lui de la mine. Vechiul Testament (Psalmii, 65:15-19)
1. Strigați lui Dumnezeu tot pământul. Cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui. 2. Ziceți lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoșătoare lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor linguși vrăjmașii Tăi. 3. Tot pământul să se închine Ție și să cânte ție, să cânte numelui Tău. 4. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, înfricoșător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor. 5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, 6. De Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalțe întru sine. 7. Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui, 8. Care a dat sufletului meu viață și n-a lăsat să se clatine picioarele mele. 9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămurește […]
”(Muzică înăuntru.) BEATRICE: Trebuie să-i urmăm pe cei din faţă. BENEDICK: în tot ce e bun. BEATRICE: Fireşte. dacă ne duc la ceva rău, îi părăsesc la prima întoarcere.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
1. Ție Ți se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion și Ție ți se va împlini făgăduința în Ierusalim. 2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. 3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi și nelegiuirile noastre Tu le vei curăți. 4. Fericit este cel pe care l-ai ales și l-ai primit; locui-va în curțile Tale. 5. Umplea-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfânt este locașul Tău, minunat în dreptate. 6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare departe; 7. Cel ce gătești munții cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării și vuietul valurilor ei. 8. Tulbura-se-vor neamurile și se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieșirile dimineții și ale serii le vei veseli. 9. Cercetat-ai pământul și l-ai adăpat pe el, bogățiile lui le-ai înmulțit; 10. Râul lui Dumnezeu […]
1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu. 2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege, 3. Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat. 4. Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele. 5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?” 6. Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau, 7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui. 8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor. 9. Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul. 10. Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și […]
“Knowing your own darkness is the best method for dealing with the darknesses of other people.” Carl Gustav Jung
“Best of all he loved the fall the leaves yellow on the cottonwoods leaves floating on the trout streams and above the hills the high blue windless skies…now he will be a part of them forever.” Ernest Hemingway
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață. 2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, 3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta. 4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda. 5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele. 6. Că de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. 7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu 8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. 9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor […]
”It was lunar symbolism that enabled man to relate and connect such heterogeneous things as: birth, becoming, death, and ressurection; the waters, plants, woman, fecundity, and immortality; the cosmic darkness, prenatal existence, and life after death, followed by the rebirth of the lunar type („light coming out of darkness”); weaving, the symbol of the „thread of life,” fate, temporality, and death; and yet others. In general most of the ideas of cycle, dualism, polarity, opposition, conflict, but also of reconciliation of contraries, of coincidentia oppositorum, were either discovered or clarified by virtue of lunar symbolism. We may even speak of a metaphysics of the moon, in the sense of a consistent system of „truths” relating to the mode of being peculiar to living creatures, to everything in the cosmos that shares in life, that is, in becoming, growth and waning, death and ressurrection.” Mircea Eliade, ”The Sacred and the Profane: […]
1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea; 2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult. 3. Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a-l doborî, socotindu-l ca un zid povarnit și ca un gard surpat! 4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau. 5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea; 6. Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta. 7. În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu. 8. Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. 9. Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși […]
”Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră. El mută o nenorocire Şi mă ameninţă cu cancerul (Care merge deocamdată în formă de cruce), Dar eu îi pun în faţă o carte Şi-l silesc să se retragă. Îi mai câştig câteva piese, Dar uite, jumătate din viaţa mea E scoasă pe margine. -O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul, Îmi spune el. -Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. În spatele meu soţia, copiii, Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi Tremură pentru orice mişcare a mea. Eu îmi aprind o ţigară Şi continui partida.” Marin Sorescu, ”Șah”