”Poate că îmi stă în putere să-i vindec trupul şi s-o chem înapoi din valea întunecoasă. Dar ce va fi în ea când se va trezi: speranţă, uitare, deznădejde, asta n-am de unde să ştiu. Şi dacă va fi disperare, atunci ea va muri dacă nu va avea parte de o altă tămăduire pe care eu nu i-o pot aduce. Vai şi-amar! căci faptele ei au aşezat-o între reginele cele mărite.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”Nicicând nădejdea n-a fost prea mare, răspunse el. Doar nădejdea nebunului, după cum mi s-a spus.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
„Cea mai rafinată desfătare spirituală pentru suflet, asemeni delicateselor culinare pentru stomac, e atitudinea iubitoare, blândă, neprefăcută faţă de cel care te-a jignit. Şi mai rafinată e dacă reuşeşti să-i faci un bine fără ştirea lui.” L. N. Tolstoi
”Apoi se gândi că venise vremea să întrebe ceva greu şi îngrozitor. Aşa că spuse: Înghite lacom tot şi toate, Păsări, fiare, nestemate, Roade fierul, muşcă oţelul. Macină şi piatra tare, Răzuie şi-un munte mare, Oraşe astăzi luminează Şi mâine, el le ruinează. Şi pe regi îi nimiceşte, Chiar nimic nu ocoleşte. Bietul Bilbo stătea în întuneric, gândindu-se la numele înfiorătoare ale tuturor uriaşilor şi căpcăunilor de care auzise în poveşti, dar nici unul dintre ei nu făcuseră vreodată tot ce spunea ghicitoarea. Simţea că răspunsul trebuie să fie cu totul altul şi că ar trebui să-l ştie, dar nu-i venea în minte, începu să-i fie frică. Şi asta nu te-ajută deloc când trebuie să te gândeşti. Gollum coborî din barcă. Făcu, pleosc! în apă şi vîsli înaintînd către mal; Bilbo îi vedea ochii apropiindu-se. Limba părea să i se fi lipit în gură; ar fi vrut să strige: „Mai […]
”Dacă nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi sămănat în totul Cu-acel tată imbecil. Dar așa… ce lucru mare Că-ntr-o zi ne-am întâlnit Și că-s foarte fericit, – Absolut din întâmplare!” George Topîrceanu, ”Gelozie”
”Înțelegi, nu aș avea puterea să pornesc o furtună în sufletul tău; o furtună care numai ea ar putea să-ți fixeze ochii într-o singură culoare, pentru un singur om. Și chiar dacă furtuna ar porni, nu aș avea curajul să o înfrunt.” Radu Tudoran
“No matter how old you are now. You are never too young or too old for success or going after what you want. Here’s a short list of people who accomplished great things at different ages 1) Helen Keller, at the age of 19 months, became deaf and blind. But that didn’t stop her. She was the first deaf and blind person to earn a Bachelor of Arts degree. 2) Mozart was already competent on keyboard and violin; he composed from the age of 5. 3) Shirley Temple was 6 when she became a movie star on “Bright Eyes.” 4) Anne Frank was 12 when she wrote the diary of Anne Frank. 5) Magnus Carlsen became a chess Grandmaster at the age of 13. 6) Nadia Comăneci was a gymnast from Romania that scored seven perfect 10.0 and won three gold medals at the Olympics at age 14. 7) Tenzin […]
“Faithless is he that says farewell when the road darkens.” J.R.R. Tolkien, ”The Fellowship of the Ring”
”Scrisori iubite Scrisori păstrate de demult… În liniştită zi cu soare – Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult Tăcerea voastră vorbitoare. Ce fericit eram odată, Şi cât sunt ostenit de drum! Dar ea, pe unde-o fi acum? Ce s-a făcut frumoasa fată?… Că ne-am iubit ca doi nebuni, Iar astăzi nu mai am în faţă Decât un maldăr de minciuni Legate cu un fir de aţă.” George Topîrceanu
”Cu vârf şi îndesat merit să fugi de mine, căci şi eu am fugit atât de adesea şi de departe! Mă iartă şi rămâi acum. Şi au pornit amândoi călare spre casa lui Berega.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
”- E trufaş, a zis Gwindor. – Dar şi îndurător. Încă nu s-a trezit deplin, dar mila îi mai poate străpunge inima, lucru pe care nu-l va tăgădui vreodată. Aş zice că mila va fi întotdeauna singura portiţă de intrare în sufletul lui. De mine însă nu-i este milă. Mă venerează, ca şi când i-aş fi mama şi regină în acelaşi timp!” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
”Şi nerăbdarea m-a dus la nesăbuinţă. Iară dorinţa de a face lucruri zace în inima pe care tu mi-ai făcut-o; departe e de copilandrul încă neştiutor gândul de a-şi râde de părintele său atunci când, în joaca lui, închipuie ceea ce vede la el, ci face astfel tocmai pentru că este fiul tatălui său. Ce să fac eu acum că tu să nu-mi porţi veşnic pică? Ca un copil care face un dar părintelui său, îţi dăruiesc aste făpturi, lucrarea mâinilor pe care tu le-ai meşterit. Fă cu ele ce voieşti! Dar, oare, să nu distrug chiar eu ceea ce-am izvodid din cutezanţa mea?” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
”Zăvorăşte porţile fortăreţei şi nu mai ieşi de-acolo. Aruncă pietrele mândriei tale în apele zgomotoase, pentru ca răul ce se furişează să nu-i mai găsească poarta.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
”Într-un târziu, a ajuns într-un luminiş din care se zăreau stelele şi acolo a zărit-o pe Melian; din întuneric a privit-o el, iar lumina din Aman îi învăluia chipul. Ea nu a rostit nici un cuvânt; copleşit de iubire, Elwe s-a apropiat de ea şi a luat-o de mână şi, în aceeaşi clipă, o vrajă l-a cuprins şi au rămas ei aşa, în timp ce ani îndelungaţi s-au scurs, măsuraţi de stelele rotitoare de deasupra lor; înainte ca ei să-şi spună ceva, copacii codrului Nan Elmoth au crescut înalţi şi întunecaţi.” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
”Te-ai purtat ca un copil. Dar tu îl iubeşti pe bărbatul acesta, iar el este un om mare, fără a-i pune la socoteală rangul ce-l poartă; şi nu vei alunga din inima ta iubirea prea uşor, fără a-ţi pricinui suferinţa. Femeia trebuie să împartă dragostea ce i-o poartă soţul cu munca lui şi cu focul spiritului său, altfel va face din el o fiinţă nedemnă de iubire. Dar gândesc că n-ai să înţelegi niciodată acest sfaT. Îndurerată mi-e inima, căci vârsta ţi-e coaptă pentru măritiş; cum am dat naştere unei copile frumoase, trăgeam nădejde să am parte de nepoţi frumoşi; şi nu m-aş împotrivi câtuşi de puţin dacă ar veni pe lume în Casa Regelui.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”