”E de prisos să-ncerc să mă aţin Pe urma ei… Deci, să mă culc puţin! Povara întristării mă zdrobeşte Când somnul datoria nu-mi plăteşte; Aştept; că poate-n sfânta lui risipă, Va poposi şi lângă mine-o clipă.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Ce foc simt în urechi? E-adevărat? Mândria mi-e atît de osândită? Dispreţ, adio! Fumuri, v-am lăsat! Nu voi o să mă faceţi fericită! Iubeşte, Benedick, te-oi răsplăti Cu-o inimă-mblânzită de-al tău drag, Şi dacă stărui, te voi îmboldi Să trecem amândoi al nunţii prag; Spun toţi că meriţi: ci eu, pasămite, o ştiu mai mult decît din auzite!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”De ce m-alungi, când ard de dorul tău? Doar c-un duşman te porţi atât de rău.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Sfărâmă-te, tu, inimă orfană! În temniţă, ochi orb, în veci de veci Lipsiţi de raza zilei! Sterp pământ! Întoarce-te-n pământ şi putrezeşte! Scufundă-te în groapa lui Romeo!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Eu vă cred; Da, fără doar şi poate, nu e bine Să ştie c-o iubeşte; l-ar lua-n râs. Ce-i drept, e drept. N-am întâlnit bărbat, Oricât de chipeş, tânăr sau deştept, Să nu-l repeadă; de-i bălan, se jură Că s-ar cădea să-i fie soră; oacheş? Natura, zugrăvind un arlechin, A scos o mâzgăleală; e înalt? O lance strîmbă-n vîrf; e îndesat? Atunci e un agat neşlefuit! Vorbeşte? E-o morişcă zăpăcită; Nu scoate-o vorbă? E un bolovan. Aşa-i răstălmăceşte ea pe toţi Şi-n ruptul capului nu-i dă virtuţii Ce este meritul şi fala ei. Ce urîcios— să-i foarfece pe toţi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Privirea lunii-mi pare-nlăcrimată . Când plânge ea, plâng florile amar, Jelind o biată fată înşelată.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Păi, dacă-ar mai fi unul ca tine, în scurt timp n-ar mai rămâne niciunul din voi, pentru că v-aţi face de petrecanie unul altuia. Zău dacă n-ai fi în stare să te iei de gât cu cine ştie cine, numai pentru că ar avea în barbă un fir de păr mai mult sau mai puţin decât ai tu. Te-ai lua la harţă cu cineva care sparge nuci, numai pentru că ochii tăi au culoarea cojii de nucă. Spune-mi: care alţi ochi, în afară de-ai tăi, ar putea găsi într-asta pricină de ceartă? Ţi-e plină scăfârlia de gâlceavă, cum e găoacea oului de gălbenuş, cu toate că, nu o dată, ţi-a plesnit capul, ca o coajă de ou, din pricina certurilor. Te-ai dat la unul care-a tuşit pe stradă şi ţi-a trezit câinele din somn.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Simţirea-i mai bogată-n corzi ca vorba! Mai mândră-i ea, decât podoaba ei! Doar cerşetorii-şi numără arginţii. Iubirea mea-i prea mare. Nu-s în stare Să-i ştiu comoara nici pe jumătate!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Cum va şti cu dragostea, Iar Beatrice să n-afle niciodată. De ce? Cum, Benedick n-ar merita Bogatul, fericitul pat de nuntă în care-o să se culce-o dată Beatrice? O, zeu al dragostei! Ar merita Tot ce-un bărbat e-n drept să dobândească, Dar firea inimă mai năzuroasă Decît a ei n-a zămislit nicicînd! Dispreţul străluceşte-n ochii ei Ce râd de tot ce văd; deşteptăciunea-i Se preţuieşte într-atât, că toate N-au nici un preţ. Nu poate nici iubi, Nici îndrăgi ceva ce nu-i al ei, Atîta-i de-ngâmfată!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pornirile prea vii n-au lungă viaţă, Ca pulberea şi focul, mistuite De flacăra sărutului. Ţi-e greaţă Din miere de te-nfrupţi prea mult, şi dacă Mănânci fără măsură, ţi se-apleacă. Iubirea o-ntăreşti prin cumpătare, Târziu ca melcu-ajungi, grăbind prea tare.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Pe-alee ne plimbăm în sus şi-n jos, Vorbind doar despre Benedick. De-ndată ce-l amintesc, tu intri-n rol şi-l lauzi Mai mult decît a meritat vreun om. Eu o să-ţi spun cum Benedick tânjeşte De dorul ei; săgeata lui Amor Răneşte fără greş pe om şi-atunci Când trage cu urechea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”De mine râdeţi toţi necontenit; Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit? Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns? Cuvinte bune nu mi-a spus deloc… Să-ndur acum bătaia ta de joc? Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine… Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine! Adio, dar… Deci, totu-i de prisos… Eu am crezut că eşti mai omenos… Cu-o fată alungată de iubit Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Mercuţio: Dragă Benvolio! Dă-mi o mână de ajutor! Mintea mea o ia razna! Romeo: Plesneşte-o cu biciul şi strânge-o-n pinteni! Altfel pierzi alergarea.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Dragostea nu adaugă nimic la deşteptăciunea ei, totuşi nu e o dovadă că s-a scrîntit, pentru că am început s-o iubesc îngrozitor. Fără îndoială, asupra mea o să se abată o grindină de zeflemeli pentru că am râs atîta de căsătorie; dar, doar nu se schimbă pofta omului? Când e tânăr, omului îi place carnea pe care nu poate s-o mistuie la bătrâneţe. Bat¬jocura şi zicalele şi bileţelele de duh îl pot oare abate pe un om din făgaşul ce şi l-a ales? Nu; oamenii trebuie să se înmul¬ţească! Când spuneam că o să mor holtei, nu mă gândeam că o să trăiesc până când o să mă-nsor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”