”Tot ce se naşte dintr-un gând curat E vrednic doar de laudă. Chemaţi-i!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
dec. 172022
Shakespeare, William
dec. 112022
”Păstrează-ţi sfatul, Căci trece prin urechea mea de-a surda Ca printr-o sită apa. Lasă sfatul; Să nu-mi dea sfaturi binevoitorii, Afară doar de suferă ca mine. Să vină-un tată ce-şi iubea copila Ca mine, şi ca mine şi-a pierdut-o, Acesta să-mi vorbească de răbdare! Durerea să-şi măsoare-n lung şi-n lat Cu-a mea, să pună-n cumpănă amarul, Atîta chin aici, atît dincoace, Acelaşi chip, o formă şi-un tipar, Acesta de zîmbeşte şi strigînd „Durere, piei!„ în barbă se dezmiardă Şi-n loc să geamă, îşi tot drege glasul, Cârpindu-şi suferinţa cu zicale, Şi-amarul şi-l îmbată cu cheflii, Să vină să mă-nveţe cum să rabd! Dar nu s-a pomenit astfel de om: Povăţuiesc şi-alină suferinţa Doar cel care n-o-ncearcă; Cei ce-o gustă îşi ies din minţi, Când sfatul lor, cândva, Dădea mâniei leacuri iscusite, Lega sminteala-n fire de mătase Şi bolile cu vorbe le vrăjea. Nu, nu, de când e lumea, toţi dau […]
dec. 032022
”Vreau, prin rugăciuni, Să-ntorc iar mila cerului asupră-mi. Cum bine ştii, mi-e zbuciumată viaţa Şi plină de păcate.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
nov. 232022
”Foloseşte-ţi mâna pentru dragostea mea într-alt chip decît jurînd pe ea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
nov. 172022
”Dar nu ştiu cât or fi de-adevărate. Nu cred în basmele străvechi cu zâne: Că doar îndrăgostiţii şi nebunii: Cu minţile mereu înfierbântate, Văd năluciri pe care nicidecum Nu le-nţelege dreapta judecată. Lunatecul, poetu’,-ndrăgostitul, Sunt întruparea-nchipuirii goale. Zăreşte unul demoni fără număr, Câţi iadul însuşi n-ar putea cuprinde; Acesta e nebunul. Celălalt, Îndrăgostitul mistuit de dor, Pe fruntea arăpoaicei desluşeşte Întreaga frumuseţe a Helenei; Poetu’,-n minunata lui beţie, Pământ şi cer cuprinde-ntr-o privire, Şi-acelor lucruri veşnic neştiute, Cu pana le dă trup şi-nfăţişare; Nălucii plămădite din văzduh, El poate să îi dea sălaş şi nume. Acesta-i meşteşugu-nchipuirii: Cumva dacă scorneşte-o bucurie, Ea naşte şi un sol care s-o poarte. Sau, dacă-n beznă spaima se năzare, Tufişurile le preface-n fiare.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
nov. 032022
”Paris: Biata fată! Urât te-a mai schimbat la faţă plânsul! Julieta: Nu prea. Era urâtă şi-nainte. Paris: Acest răspuns îţi urâţeşte faţa Mai mult ca lacrimile. Julieta: Adevărul N-a urâţit pe nimenea, señior, Şi mie-mi place să îl dau pe faţă.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
oct. 232022
”Prinţi şi conţi! Cu adevărat o mărturie de os domnesc! Şi ce contişor! Un viteaz neîntrecut! Ah, dacă aş fi bărbat de dragul lui! sau dacă aş avea un prieten care să vrea să fie bărbat de dragul meu! Dar bărbăţia s-a topit şi s-a prefăcut în curtenie, vitejia în complimente şi bărbaţii sânt nişte farfarale; e numai gura de ei. E de-ajuns ca un bărbat să spună o minciună şi să jure, ca să fie viteaz ca Hercule. Şi cum n-o să mă fac bărbat numai pentru că doresc să mă fac, de supărare o să mor femeie.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
oct. 172022
”Am avut un vis… nici nu-i trece cuiva prin cap ce vis am avut! Se făcea că eram… dar cine poate spune ce eram? Parcă aveam… dar cine e-n stare să ştie ce aveam? Parcă eram, parcă aveam… omul nu-i decât un nebun în haine de paiaţă, dacă se-apucă să spună ce era în vis. Ochiul omului n-a auzit niciodată, urechea n-a văzut. Mâna nu poate să guste, şi nici inima să găsească vorbe pentru a povesti ce era visul ăsta al meu.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
oct. 032022
”Ce ai, copilă? Eşti havuz de lacrimi? De ce tot plângi? De unde-atât potop? Eşti la un loc: furtună, mare, luntre. Sunt ochi-ţi plini de lacrimi ca o mare În flux şi în reflux; ţi-e trupul luntre Plutind pe-acest ocean sărat; furtună Îţi sunt suspinele care se luptă Cu lacrimile tale-n timp ce ele Se luptă cu suspinele, şi dacă N-ai să le potoleşti în graba mare, O să-ţi răstoarne trupul zdruncinat De vijelie.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
sept. 232022
”Şi aş putea să spun că dumneata eşti fiinţa pe care o iubesc cel mai mult; totuşi, să nu mă crezi, cu toate că nu te mint. Nu mărturisesc nimic şi nu tăgăduiesc nimic.” William Shakespeare, ”Multt zgomot pentru nimic”
sept. 162022
”Pe pământ Dormi adânc… Leac vrăjit Am menit Ochilor de-ndrăgostit. (Stoarce sucul buruienii pe pleoapele lui Lysander.) S-o zăreşti, Să-i zâmbeşti; Draga ta Iar să-ţi dea Ochii tăi de-ndrăgostit. Partea toţi să şi-o primească Şi zicala ţărănească Mâine-n zori să se-mplinească. Ca în pilde vechi Toţi, perechi-perechi… Flăcăi şi fete se cunună Şi toate-or merge iarăşi strună.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
aug. 232022
”Zdrobit cum sânt, Mă poate trage acum şi-un fir de aţă. Ne-am înţeles. Durerile ciudate Cer leacuri pe potriva lor. Hai, doamnă, Să mori ca să trăieşti.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
aug. 162022
”Numai trei? Doar atât? Haide! Doi ori doi fac cât? Iată-a patra se arată, Cupidon, cu-a lui săgeată, Sfârtecă pe biata fată!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
aug. 032022
”Lorenzo: Nebunii n-au urechi! Romeo: La ce-ar avea, Când n-au ochi înţelepţi?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
iul. 232022
”Îngăduie-mi să-ţi dau un sfat. Cei doi S-au dus, convinşi că fiica ta e moartă; Ce-ar fi s-o ţii în taină-aici un timp, Dând tuturor de veste c-a murit? îmbracă, dar, veşmânt cernit, şi-atîrnă Un epitaf în cripta stirpei voastre Şi fă, după tipic, tot ce se cere Când cineva se stinge dintre vii. Ce rost să aibă-acestea? La ce bun? Ducând la bun sfârşit ce vrem să facem, Putem schimba bârfeala-n remuşcare. Atîta însă nu e mare lucru; Aştept un rod mai bun al trudei noastre. Murind, cum se va spune, chiar în clipa în care au scuipat-o în obraz, Vor plînge-o, căind-o şi iertînd-o, Toţi cei ce-au auzit. Aşa se-ntîmplă: Nu preţuim cu-adevărat un lucru Atunci când îl avem: dar dacă-l pierdem, Tânjim de dorul lui, aflînd virtutea Ce n-am văzut-o cât îl stăpîneam. Cu Claudio la fel se va petrece; Aflînd că vorba lui a omorît-o, în […]